Intalniri : Cu o cafea la “Second Cup”
Zi calda si blanda de toamna. Am zis toamna? Ar trebui sa spun vara tarzie caci suntem asezati, eu si locuitorii orasului Toronto pe paralela 43 gr si 40 min si anul acesta mai ales, se simte acest lucru. Am treaba azi: merg la cumparaturi in mall, lucru ce imi confera importanta, ma face sa ma simt stapana pe situatie.
De obicei merg la Cedarbrae, la cativa pasi de casa mea dar azi am schimbat mallul: de data asta merg la Scarborough Town Centru. Odata ajunsa, dau o tura prin incinta; nu intru insa in magazine caci, inainte de toate vreau sa beau o cafea.
Ma asez la o masa la "Second Cup", o cafenea ce-ti ofera posibilitatea de a alege dintr-o gama larga de tipuri de cafea. Aici poti sa servesti cafea cu lapte, cafea elvetiana, french vanilla, braziliana sau irlandeza (irish cream), chiar si o cafea putin mai ”exotica” venita din Etiopia, locul unde se spune ca au fost culese pentru prima data fructele de cafea.
Masuta din lemn de stejar, poate numai imitatie de stejar, are incrustatii de esente de lemn in culori calde de boabe de cafea prajita; culori ale pamantului si caramizii, ale frunzelor ruginite toamna tarziu, culori lipsite de violenta, culori ce mangaie.
Cafea, lume, lumina blanda, laptoasa, ce se cerne lent prin luminatorul mare taiat in acoperis. Muzica: diferite acorduri se suprapun, se revarsa in valuri alternative din magazinele vecine.
Miros de cafea si de prajituri proaspete, lume, carucioare cu copii mici ce plang; niste picioare frumoase in pantofii lor rosii cu tocuri inalte, se indeparteaza intr-un zgomot cadentat. Cum se face ca nimic nu ostoieste plansul bebelusului vecinei mele?!
Miros de cafea, de muffins proaspeti, de lapte si frisca in cafeaua fierbinte...
Doua femei cu o fetita in carucior se opresc sa priveasca lista cu preturi de pe perete. Tanara isi intreaba mama ce ar dori sa ia: poate o cafea si o prajitura; batrana, care arboreaza costumul tipic indian cu desene in nuante molcome potrivite culorilor cafenelei, vrea un ceai. Fata ei comanda pentru ea o cafea. Este o femeie gratioasa, imbracata cu o fusta neagra si bluza alba; poarta un fular mare de matase rosie pe umeri. Cele doua femei stau acum multumite la masa sorbind din bauturile comandate. Micuta din carucior are si ea un suc de portocale pe care-l bea dintr-un biberon. Tabloul a trei generatii la plimbare in mall.
Sorb din cafeaua mea; privirea mi se opreste pe titlurile mari de prima pagina a ziarelor asezate in standul lui "Garfield"- magazin de ziare si reviste. Cat de aproximativ stim totul, mai ales de cand exista computerele care tin minte totul pentru noi.
Cafea, briose cu pecan...lume, lume. Toti se grabesc pe scarile rulante la magazinele de lux de la etaj. Ma intreb cati bani au cheltuit azi acesti oameni? Dar magazinele cat au incasat?
Alt copil in carucior; copil cu o mama plictisita si trista. Cam mare pentru a sta in carucior, copilul se opune mormaind cuvinte fara inteles cand mama lui ii da in gura sa manance.
Cafea, lume, carucioare, muzica in surdina...
Un grup de tineri - patru la numar, se asaza cu cafelele lor fumegande la o masa vecina cu a mea. Trei dintre ei vorbesc deja la telefoane portabile, furati de conversatia cu persoana de la celalalt capat al firului, departe de prietenii lor in compania carora se afla numai fizic, nu si mintal. Alaturi de televizor si de computer, telefonul portabil - mijloc de "usurare al vietii", ne fura prietenia si atentia celor din jur, ne izoleaza in sfera noastra.
Cafea, lumina, zumzet de vorba, pasi, muzica. Se aud glasuri tinere, repezite, rasete in cascada. Sunt elevi veniti cu profesoara lor sa se “instruiasca” in mall.
Stau la masa mea si privesc personajele ce se perinda prin fata ochilor mei ca pe o scena de teatru. Unele dintre aceste personaje se opresc deodata, inghetate in diverse posturi, semanand cu figurile de ceara ale muzeului Madame Toussaud; dupa cateva secunde isi reiau mersul, vorba sau cearta…
Fete si baieti modern imbracati...blugi Lewis, ghete cu talpa inalta, adidasii cu luminite la calcai. Esarfe lungi in culori vii flutura nonsalant la gatul fetelor - moda, moda personaj de care tinem seama cu totii, la toate varstele. Anul acesta moda ne-a facut o surpriza: s-a intors pe nepusa masa la anii saptezeci. Pacat ca nu mi-am pastrat pantofii cu talpa groasa, minijupele, puloverele de lana cu dungulite orizontale in culori vii, vestele scurte pana la talie, pardesiele stranse pe corp.
Voi face acest lucru de acum inainte: voi pastra taioarelele si bluzele cu umeri largi care acum 17 ani imitau, la randul lor, moda anilor 1940-47. Sa vedem ce stil memorabil va adopta moda in anul ce vine!
Cafea, lumina, culoare de castane coapte. Se aud mai multe limbi vorbite deodata; greu de spus care anume este dialectul african ce-l deosebesc printre voci. Cantata, dulce, placuta, punctata ici si colo de tonul ridicat ca o intrebare ori de o aprobare in ton molcom, vorba unui barbat se ridica, volteaza printre zgomotele cafenelei; pauza dintre fraze este umpluta de rasul colorat de alto al femeii ce-l insoteste pe barbat. Alaturi de ei se aud t-utile limbii franceze vorbite in Quebec: doua fete sporovaie ca doua vrabii jucause. Ochi mari, rotunzi, ce se opresc cercetatori pe cate o persoana, ochi ce fotografiaza totul ca sa uite, nu mai tarziu de o secunda, totul. Mai incolo se vorbeste panjabi si nu depate mandarin.
O fata inalta, cu un geamantan pe rotile si un rucsac in spate, gata de a se urca in tren, intra la “Yves Rocher” sa-si improspateze trusa de machiaj. Care este directia in care merge, oare? La Scarborough Town se va urca in metroul cu directia Union Station, de unde un tren o va duce spre locul unde o persona dintr-un vis drag o asteapta.
De la “Garfield” ies doi barbati tineri ce poarta costume bleumarin de business; fiecare tine in mana cate un ziar “Globe & Mail” pe care il frunzareste. Cu infrigurare isi arunca unul altuia scurte comentarii.
Patru chinezi mici, se lovesc peste picioare cu cutiile instrumentelor musicale pe care le cara din greu. Merg probabil la un curs de dupa amiaza sa studieze vioara.
Cafea, miros de patiserie, lumina palida cernuta prin luminatorul plafonului, carucioare, copii, nimeni nu se opreste o clipa sa ia cunostinta de graba de care este cuprins.
Miros de cafea proaspat rasnita; lume ce trece pe langa noi, cei ce locuim aceasta oaza castanie de liniste. Unici supravietuitori ai unei specii disparute de oameni pe care nimic nu-i face sa se grabeasca, in curand ne vom simti vinovati de lentoarea noastra si ne vom ridica, gata sa ne disimulam in multimea grabita.
Cafea, lumina, scari rulante, “Wall mart”, “Second Cup”, “Garfield”, “Yves Rocher”, oameni angajati in miscarea brauniana zilnica.
Ce se petrece in viata noastra? De ce aceasta fuga necontenita? Spre ce aleargam noi oare?
|
Maranca P. 11/7/2007 |
Contact: |
|
|
