Studii traditionale : Capul de lup ( III )
“Una’i una si doua-s mai multe” (Ion Creanga)
“Lupul cel rau” este Balaurul, avand toate atributele acestuia. Lupul este, ca si orice balaur, masca Principiului. El este “lup rau” numai pentru ignorant, pentru care reprezinta Moartea, bestia teribila, si odata cu pierderea sacrului, lupul si-a pierdut, ca si Saturn sau mistretul, atributele benefice, ramanand in memoria lumii in special ca un simbol malefic. De fapt, lupul este un fel de Ianus Bifrons, fiind atat Ianua Coeli, cat si Ianua Inferni. an consecinta, “lupul cel rau” este “rau” numai pentru cei rataciti in “tenebrele exterioare”. Pentru o societate sacra, lupul este “tatal spiritual”, fata Principiului suprem; pentru neofit, lupul este Initiatorul, Balaurul ce devoreaza agregatul psihico-fizic (“eul”, individualitate, Corpus si Anima, fratii-iezii mai mari din basme), eliberand Sinele, Spiritus (iedul cel mic); lupul este teribil numai pentru ego, care va fi omorat pentru a dezvalui la lumina Sinele nemuritor.
an traditia romaneasca s-a pastrat acest rol al lupului, ce apare ca si calauza initiatica (spre Eliberare ori spre Moarte): “Si-ti va mai iesi/ Lupul inainte/ Ca sa te spaimante (precum tatal-urs pe Harap Alb)./ Sa nu te spaimanti,/ Frate bun sa-l prinzi,/ Ca lupul mai stie/ Seama codrilor/ }i-a potecilor/ Si el te va scoate/ La drumul de plai/ La un fecior de crai,/ Sa te duci in rai”. Remarcam diferenta fata de lupoaica lui Dante care, din contra, il impiedeca sa urce muntele luminos. Stindardul dacilor reprezinta un balaur cu cap de lup. O imagine mai clara nici ca se poate. Evident, asa cum am mai spus, este imposibil de gandit ca un popor traditional va avea ca semn esential un simbol malefic si infernal; este limpede ca balaurul dacic simbolizeaza Balaurul suprem, Principiul a carui gura de lup este Poarta solara conducand spre nemurire. Asa cum lupoaica romana, mama gemenilor Romulus si Remus, deci Mama Imperiului Roman, nu poate fi “lupul cel rau”, carnivorul feroce, tot asa balaurul cu cap de lup al dacilor nu este o emblema a iadului. Balaurul cu cap de lup este o perfecta reprezentare a unui simbolism gasit in toate traditiile; el este Moartea numai pentru ignorant si fortele “tenebrelor exterioare” (incluzand desigur dusmanii dacilor), pentru dacii insisi fiind insa Principiul supraluminos si mantuitor.
Balaurul dacic prezinta o caracteristica importanta: el este zburator. Purtat in vazduh, balaurul cu cap de lup zboara, dezvaluind o trasatura fundamentala, provenita din Traditia primordiala. “Sarpele zburator” este un simbol universal si primordial, el este balaurul traditiei chineze (Khien, Principiul supernal din I Ching), este Quetzalquatl, “Sarpele cu pene” al aztecilor si toltecilor, unificand fortele terestre (sarpele, uneori pestele) si fortele celeste (pasarea), cei doi curenti cosmici, ascendent si descendent, murirea si nemurirea, in traditia crestina aceasta sinteza aflandu-se in povata: “Fiti intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii” (Matei 10:16). De obicei “Sarpele zburator” are ca emblema fizica lebada a carei forma cand zboara seamana mult cu un sarpe; lebada (hamsa) este in traditia hindusa sigla oamenilor primordiali, a hiperboreenilor, ea este, de asemenea, pasarea lui Apollo Hiperboreanul. Alaturi de lebada, barza (care a ramas in amintirea lumii ca aducatoare de noi-nascuti, deci ca Principiu generator), cocorul (pasarea sacra a taoistilor), batlanul (pasarea sfanta a aztecilor), au aceeasi noima, forma corpului lor in zbor ilustrand exact “Sarpele zburator”.
an fine, trebuie sa remarcam o alta caracteristica, la fel de importanta, a stindardului dacic: el nu este un simplu balaur zburator, ci unul cu un cap schimbat, cu cap de lup. Decapitarea si inlocuirea capului este un rit sacru intalnit in varii traditii. La nordici, uriasul zeu asen Mimir a fost decapitat de zeii vani, iar Odin a preluat capul, acesta fiind izvorul intelepciunii, strajuind chiar izvorul stiintei de la radacina Frasinului Lumii; la fel, capul tracului Orfeu este descris plutind pe apele fluviului Hebrus, fiind un cap vorbitor (“cap profetic”). an traditia hindusa, zeul intelepciunii si simbol al autoritatii spirituale, Ganesa, are capul inlocuit cu un cap de elefant; in Satapatha Brâhmana (XIV.I) se povesteste despre inteleptul (rshi) Dadhyac ca era amenintat de Indra cu decapitarea daca va transmite invatatura melifera (madhu-vidya), de aceea Asvinii (gemenii calareti, fiii Soarelui si ai Iepei, aceeasi Iapa din I Ching si din basme) vor inlocui capul brahmanului cu un cap de cal si acest cap de cal le va transmite invatatura; Indra il va decapita pe Dadhyac si gemenii Asvini ii vor pune la loc capul originar. Capul lui Yajna (Sacrificiul), taiat fiind, a devenit Soarele; pentru a-l restaura, ritul numit Pravargya este operat: asa cum capul de cal este taiat si apoi revine la loc, asa Soarele la debut de ciclu se desparte de Arborele Lumii si se intoarce la final, in acest sens trebuind inteleasa asocierea calului sacrificial cu Anul. Gemenii Asvini sunt “ucenici” sortiti operei esoterice, pentecosta lor insemnand accesul la “doctrina melifera”, cand primesc invatatura de la inteleptul Dadhyanc cu cap de cal; astfel ei sunt admisi sa ia parte la sacrificiu (de la care la inceput erau exclusi) si, instruiti de Dadhyanc, gemenii vor incredinta secretul “repunerii capului sacrificiului” (refacerii) zeilor, ceea ce echivaleaza cu a zice ca Asvinii sunt “agentii” Refacerii, ai Reunificarii, ei stiu cum sa readuca Soarele si Luna impreuna in vederea unui nou Fiat Lux.
Columna lui Traian dezvaluie obiceiul de a infige in pari capetele dusmanilor, or aceste capete care au dobandit un nou “corp”, sunt proiectiile “capului sacrificiului”, parul fiind Axis Mundi; si dovada ca, de fapt, este vorba despre o noima profund spirituala si chiar benefica o gasim tot la stindardul dacic unde capul de lup apare tras in teapa. an “Povestea lui Harap Alb” regasim acelasi scenariu: Spanu il decapiteaza pe Harap Alb, iar fata imparatului Ros va repune capul sacrificiului. Capul de lup al dacilor se inscrie in acest tablou initiatic si spiritual. Indiferent de cat de constienti mai erau dacii lui Decebal despre aceste noime sacre ale capului, simbolismul sau ramane vesnic si imuabil. Balaurul cu cap de lup este, prin urmare, nu numai “Sarpele zburator”, emblema a Principiului suprem, a Balaurului supraluminos, dar si “capul” intelepciunii divine, gura de lup fiind cu adevarat “gura de rai” sau “gura de aur”.
|
Mircea A Tamas 11/6/2007 |
Contact: |
|
|
