Sărbătoarea Băniei în vremurile de altădată
Înghiţitorii de săbii şi panglici, jocurile cu focul, scamatoriile, teatrul şi dansurile populare, balurile de caritate, târgurile de carte erau ingredientele Zilelor Craiovei din timpurile de mult apuse.
Sărbătorile Craiovei îşi au origini în vremuri îndepărtate. Sunt tradiţii confirmate în multe părţi şi arheologic, subliniate, aşa cum declara Toma Rădulescu, şeful Secţiei Istorie a Muzeului Olteniei, de istorici mari şi nu numai, Gheorghe Brătianu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Ion Popescu Cilieni.
Primele manifestări de sărbătoare ale oraşului se organizau, conform unor teorii, pe vremea invaziei avarilor în Europa, când populaţia romanizată din zona Tesalonicului, unde se aflau şi moaştele Sfântului Dumitru, a fost înrobită şi adusă în nordul Dunării.
O parte dintre ei s-au aşezat pe dealul unde este astăzi Catedrala Mitropolitană şi au ridicat o biserică, locaş ce purta numele de Sfântul Dumitru, căci erau mari păstrători de tradiţie.
Şi, ca la orice târg care se respectă, localnicii puteau gusta spectacolul înghiţitorilor de săbii, al celor de panglici, al scamatorilor. Jocurile cu focul erau atracţia târgului, ca şi teatrul sau dansurile populare.
Formele de cultură
La zi de sărbătoare se organizau şi târguri de carte cu vânzare. Se tipăreau special cărţi cu ocazia unor astfel de evenimente. „Şerban Cantacuzino tipărea gratuit cărţi şi le dădea bisericilor, ca donaţie a domnului şi totodată ca un semn de încurajare a culturii“, a precizat Toma Rădulescu. Îl vom regăsi la timpul său, printre cei care vindeau cărţi, manuscrise importante, pe însuşi Heliade Rădulescu, care participa cu propriile scrieri la aceste acţiuni. Şi dacă tot era sărbătoare, aveau loc şi baluri. Ofiţeri în ţinute de gală, domnişoare cu stare se învârteau în paşi de dans, pe muzica fanfarelor, care interpretau cele mai recente valsuri. Se făceau relaţii, se puneau bazele unor căsătorii, se strângeau fonduri pentru ajutorarea celor săraci.
Oaspeţi de onoare la ceas aniversar
După primul război mondial, s-a pus problema realizării stemei oraşului. S-a optat la acel moment ca stema să fie reprezentată de Sfântul Dumitru. Ca un fapt firesc, s-a stabilit ca şi zilele oraşului să se ţină în săptămâna în care creştinii îl sărbătoresc pe Sfânt. Odată detaliile puse al punct, au avut loc primele manifestări sub stema cea nouă. Printre aceasta, cea mai importantă este cea din 1933, în cadrul căreia a avut loc şi sfinţirea Catedralei Sfântului Sinod, cu participarea unui oaspete de onoare, în persoana Regelui, cel care a donat banii necesari pictării bisericii.
Altă mare sărbătoare s-a ţinut în anul în care a avut loc inaugurarea expoziţiei de artă religioasă şi pictură în Palatul Jean Mihail, deschis publicului aşa cum fusese el lăsat de proprietar, cu ale sale saloane inconfundabil de frumoase. Erau vremurile în care la ceas aniversar se editau cărţi, albume de o calitate tipografică şi literară excepţională dedicate culturii olteneşti, în care au semnat personalităţi de seamnă ale literaturii. Aşa au văzut lumina tiparului volumul „Oltenia 1943“ şi albume cu picturi ale unor maeştri de seamă ai pensulei şi ai peniţei, venind să scrie istorie.
|
Mirela Marinescu 11/1/2007 |
Contact: |
|
|
