Sărbătoarea Băniei în vremurile de altădată
Înghițitorii de săbii și panglici, jocurile cu focul, scamatoriile, teatrul și dansurile populare, balurile de caritate, târgurile de carte erau ingredientele Zilelor Craiovei din timpurile de mult apuse.
Sărbătorile Craiovei își au origini în vremuri îndepărtate. Sunt tradiții confirmate în multe părți și arheologic, subliniate, așa cum declara Toma Rădulescu, șeful Secției Istorie a Muzeului Olteniei, de istorici mari și nu numai, Gheorghe Brătianu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Ion Popescu Cilieni.
Primele manifestări de sărbătoare ale orașului se organizau, conform unor teorii, pe vremea invaziei avarilor în Europa, când populația romanizată din zona Tesalonicului, unde se aflau și moaștele Sfântului Dumitru, a fost înrobită și adusă în nordul Dunării.
O parte dintre ei s-au așezat pe dealul unde este astăzi Catedrala Mitropolitană și au ridicat o biserică, locaș ce purta numele de Sfântul Dumitru, căci erau mari păstrători de tradiție.
Și, ca la orice târg care se respectă, localnicii puteau gusta spectacolul înghițitorilor de săbii, al celor de panglici, al scamatorilor. Jocurile cu focul erau atracția târgului, ca și teatrul sau dansurile populare.
Formele de cultură
La zi de sărbătoare se organizau și târguri de carte cu vânzare. Se tipăreau special cărți cu ocazia unor astfel de evenimente. Șerban Cantacuzino tipărea gratuit cărți și le dădea bisericilor, ca donație a domnului și totodată ca un semn de încurajare a culturii, a precizat Toma Rădulescu. Îl vom regăsi la timpul său, printre cei care vindeau cărți, manuscrise importante, pe însuși Heliade Rădulescu, care participa cu propriile scrieri la aceste acțiuni. Și dacă tot era sărbătoare, aveau loc și baluri. Ofițeri în ținute de gală, domnișoare cu stare se învârteau în pași de dans, pe muzica fanfarelor, care interpretau cele mai recente valsuri. Se făceau relații, se puneau bazele unor căsătorii, se strângeau fonduri pentru ajutorarea celor săraci.
Oaspeți de onoare la ceas aniversar
După primul război mondial, s-a pus problema realizării stemei orașului. S-a optat la acel moment ca stema să fie reprezentată de Sfântul Dumitru. Ca un fapt firesc, s-a stabilit ca și zilele orașului să se țină în săptămâna în care creștinii îl sărbătoresc pe Sfânt. Odată detaliile puse al punct, au avut loc primele manifestări sub stema cea nouă. Printre aceasta, cea mai importantă este cea din 1933, în cadrul căreia a avut loc și sfințirea Catedralei Sfântului Sinod, cu participarea unui oaspete de onoare, în persoana Regelui, cel care a donat banii necesari pictării bisericii.
Altă mare sărbătoare s-a ținut în anul în care a avut loc inaugurarea expoziției de artă religioasă și pictură în Palatul Jean Mihail, deschis publicului așa cum fusese el lăsat de proprietar, cu ale sale saloane inconfundabil de frumoase. Erau vremurile în care la ceas aniversar se editau cărți, albume de o calitate tipografică și literară excepțională dedicate culturii oltenești, în care au semnat personalități de seamnă ale literaturii. Așa au văzut lumina tiparului volumul Oltenia 1943 și albume cu picturi ale unor maeștri de seamă ai pensulei și ai peniței, venind să scrie istorie.
|
Mirela Marinescu 11/1/2007 |
Contact: |
|
|
