Experiment artistic
Orice s-ar spune, stimati cititori ai Observatorului, dar balada Miorita a rezistat timpului si va dăinui, pentru că reprezintă o fărâmă din sufletul artistic de român. Este un exemplu elocvent de productie artistică fără autor cunoscut sau pe scurt, o voi caracteriza sugestiv printr-un nou cuvânt compus, de tip transautor. Asa s-a născut poezia populară, transmisă pe cale orală din generatie în generatie si slefuită progresiv până s-a ajuns la veritabile bijuterii artistice.
Acum, la început de mileniu trei, vă propun să ne întoarcem la originile literaturii si să reluăm procesul de creatie populară dar la un nivel superior, oferit de mass-media si mai ales de Internet. Ce să mai lungim vorba, avem posibilitatea să realizăm împreună o operă artistică, dacă ne detasăm de orgolii, nu pretindem drepturi de autor si ne dăruim puri într-un joc al creativitătii si emulatiei intelectuale.
Procedura este simplă : startul îl poate da orice persoană cu abilităti artistice care oferă un crâmpei dintr-o posibilă operă artistică. El rămâne autorul de drept până când acceptă o variantă mai bună propusă de altă persoană. În continuare, procesul se repetă până când se ajunge la o veritabilă operă artistică, iar lantul de autori se destramă si poate intra într-o nouă configuratie. Este bine de amintit că la examenul de admitere în unele facultăti de artă, există probe de testare a competentelor artistice prin compozitii originale pe teme date. Pe scena vietii, noi procedăm similar, dar la o scară mult mai extinsă, pentru a răspunde unei provocări de ordin artistic. Este magnific să transferi un vis din imaginarul existentei în zona realului. Dacă ati înteles pe deplin mesajul transmis, să pornim la drum pentru realizarea unei opere colective, de tip transautor, sub semnul creativitătii artistice într-un experiment extins de emulatie intelectuală.
Iată fragmentul de referintă propus :
Retrodevenire
……………………………………………………………………………………………………………….
Într-un ochi de ziuă a răsărit soarele, iar florile luminii au acoperit mormântul de întuneric unde am îngropat visele cu intentia să rodească într-un copac al împlinirii destinului. M-am asezat în genunchi, si cu sfială, le-am luat în căusul ocrotitor al palmelor, apoi m-am rugat la Dumnezeu să trimită ploaia dătătoare de rod. Dar n-a fost să fie asa cum mi-am dorit, pe măsura gândurilor mele în aspiratia la fericire dar si de identificare în matricea existentei. Monoton si apăsător mai plouă Doamne peste florile mormântului de vise ! Astept cu nerăbdare o schimbare, închis în libertate între visele si amintirile mele. Fără încetare continuă să plouă, de parcă ochiul de ziuă tot lăcrimează în rugă către Dumnezeu. Deodată, când tocmai renuntasem, ca prin minune seva copacului se transformă în sânge, rădăcinile sale pătrund tot mai adânc în istoria Terrei, iar ramurile îmbrătisează destinele străbunilor, cu bucurii si necazuri, cu sperante si renuntări. Am rămas nedumerit dar si mut de uimire cât semnele întrebării si exclamării la un loc. Într-un târziu, obosit după atâtea căutări, am adormit la umbra arborelui genealogic. Pe aripile visului am călătorit în somn spre alte dimensiuni, unde timpul a încetat să existe, iar sufletul meu comunica direct cu spiritele strămosilor. Am uitat că destinul fiintei umane este cumva scris în stele … Atunci când bolta cerească ne luminează în întunericul noptii, se scutură peste noi praful de stele si ne îngroapă tot mai adânc sub mantia amintirilor. Brusc, m-am trezit sub o aură de curcubeu, ca un om renăscut din fiorul amintirilor, m-am ciupit de mână, să verific dacă nu visez, apoi am deschis larg ochii spre orizont să mă primenească din plin lumina sfântă prin ferestrele sufletului. Deasupra mea coroana copacului era încărcată cu numeroase fructe, într-o diversitate de nuante, de la verdele crud al firului de iarbă, până la rosul aprins al sângelui înfierbântat. N-am rezistat ispitei si m-am ridicat să iau un fruct rumenit oferit de străbunii mei.Poate că mă văd de acolo de sus, si la noapte mai presară praf de stele peste amintirile mele.
Ascultă-mă curat copil, după ce nu voi mai fi, să nu uiti de copacul răsărit peste visele mele, pe care ti-l las mostenire. Să-ti amintesti că , din când în când, îti voi transmite mesaje prin păsările care cântă pe ramurile pline de flori în ritualul iubirii.
………………………………………………………………………………………………………………..
Tudor Vasile /Dragalina,
e-mail : protelisav@yahoo.com
|
Tudor Vasile 11/1/2007 |
Contact: |
|
|
