Sublinieri : Comentarii
“A treia zi a comunismului?”, Andrei Plesu
Dau peste acest titlu cand primesc un teanc de ziare romanest printre
care Revista 22 si cum probabil va imaginati m-a intrigat si mi-a
starnit curiozitatea….boala grea comunismul asta….trait si mai ales
asistat la deces!
Ceea ce scrie d-ul Plesu, in general imi este cunoscut numai prin
intermediul Dilemei Vechi…a aprecierilor laterale… a ‘gossip’-urilor
care circula cu privire la inteligenta, pregatirea intelectuala…..
trecuta pe la Heidelberg si mai ales , a susotelilor via Paltinis.
Subtire, cu alte cuvinte, informatia mea asupra acestei personalitati,
dar nu despre d-ul Plesu vreau sa vorbesc ci despre comentariul lui cu
titlul de mai sus.
Anul acesta s-au implinit 10 ani de cand Fundatia Academia Civica cu
sprijinul financiar al Fundatiei Germane Konrad Adenauer au deschis
Scoala de Vara de la Sighet pentru adolescenti, initiatorii acesteia
fiind Ana Blandiana si Romulus Rusan.
Personalitati romanesti si internationale, intelectuali locali, tineri
avizi de cultura participa la cursurile- de obicei de 6 zile- ale
acestei scoli in care educatia politica, inteleg, joaca un rol dominant,
logic de altfel fiintand ca Academie Civica, forum de expresie politica .
Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei a fost tema
dezbaterilor din iulie, anul acesta.
Condamnarea comunismului, decodificarea limbajului lozincard al
acestuia, elucidarea unor eventuale confuzii cu privire la sensurile lui
reale, reinprospatarea memoriei celor care l-au trait, in eventualitatea
in care selectiva si subiectiva fiind, colectarea principiilor ca si -
sau mai ales- a faptelor, s-ar dilua in nesiguranta, expunerea nuda ,
fara decenta inutila a bunelor intentii, a unei lumi aberante pe care
tinerii n-au posibilitatea sa o inteleaga si mai ales sa o respinga,
este, se pare principala preocupare a celor care au conceput acest forum
educativ.
Andrei Plesu a prezentat, anul acesta, o exceptionala radiografie a
sistemului privit astazi in “a treia zi” , dupa cum subliniaza
vorbitorul pornind de la titlul unei “cartulii” a unui “antropolog si
vechi membru al Partidului Comunist Francez” pe nume Emmanuel Terray:
“Le troisieme jour du communisme”… fara semnul intrebarii”, zice d-ul Plesu.
Si mai departe: “ Ideea acestei carti era (1992 cand aparuse)ca, asa cum
Iisus a inviat atreia zi dupa ce a fost imormantat, asa o sa invie si
comunismul, dupa ce in 1989 a primit o lovitura dura.”
Paralelismul lui Terray intre comunism si crestinism –invierea lui
Iisus- vezi bine, I se pare cel putin bizara, d-lui Plesu, construirea
unei societati bazate pe ”distrugerea” a ceea ce a fost, legitimand
“violenta si indemnul la asasinat” pentru ca “ cei ce se opun
comunismului trebuie lichidati” (citate din Marx, Engels, Lenin) este
tratata ca un moment a carui semnificatie poate egala menirea
personajului sinteza a umanismului si a dumnezeirii: IIsus
Ceea ce il intriga pe Plesu- si pe mine, de altfel- este ideea ca dupa o
infrangere atat de categorica, comunismul isi mai gaseste prozeliti, nu
in acel batran, zaharisit membru al PCF si cei cativa asemenea lui, ci
intre cei tineri, in noile generatii post comuniste care ar trebui sa
preia experienta esecului si sa invete din ea:
“….am constatat ca exista si in Romania o generatie, printre ai carei
reprezentanti se gasesc simpatizanti ai marxismului, ba chiar ai
comunismului.”
O privire aruncata acestei realitati sta la baza prezentarii d-lui Plesu
care, pertinent survoleaza sensurile profunde ale unei ideologii
aberante, “atractia” marxismului fiind momentul justificator pentru
fiecare adept al ideii de comunism fie ca este un “fost” care s-a
lasat”imbatat” de parfumurile false fie ca este un tanar care preia
formulele “ societatii perfecte” facand abstractie de aplicarea lor
concreta.
Batranul poate zice: “am fost comunist in tinerete, stiu ca s-au facut
greseli, dar ideea ramane inca foarte atragatoare”(ghilimelele ii
apartin lui Andrei Plesu)
Asa cum tanarul isi poate afisa-zic eu- T shirt-ul cu Che, despre care
stie sau nu stie mare lucru, dar arata rebel si, any-how, nu-i plac
americanii:
“Tineterea are aceasta calitate diafana de a fi “neispravita”, e in
evolutie, e pe drum si nu poate sa se ocupe de neispravirea lumii,
inainte de a avea reperul propriei rotunjimi” Nu cred sa fi citit
vreodata o caracterizare mai completa a tineretii, plesu intuind , de
fapt, esenta opozitiei cu care tinerii intampina lectiile vietii oferite
de “batrani”.
Expunerea trece mult dincolo de simpla constatare a realitatii
noastre…realitatea aceasta care a transformat o lume in pragul
autodefinirii intr-un haotic teritoriu in deriva cu generatii confuze,
debusolate si debusolante cu trairi artificiale, la comanda,
inregimentate, de data asta, catre autodistrugere.
Deschiderea unui proces al comunismului am putea considera aceasta
expunere.
Ideologic, marxismul, cel care alimenteaza si sustine in planul ideilor
societatea bazata pe egalitatea “inchipuita” si de loc reala a
indivizilor chiar si la nivel social, opereaza pe baza de lozinci ,
slogans neverificate dar zgomotos alcatuite –cum zice Poetul: ”ce din
coada au sa sune”- menite sa voaleze orice actiune de interpretare atenta;
“Marxismul, zice Plesu, pretinde ca o idee e buna daca e verificata prin
practica. Nu exista teorie valabila daca ea nu se verifica, nu se
legitimeaza pracric……. Avem exemple ca ideea asta buna a dat rezultate?”….
Raspunsul l-ar putea incerca multi, legalitatea lui, in sens de
loialitate, cu care este formulat, e alta poveste.
Atata vreme cat o societate se construieste pornind de la eradicare, de
la eliminarea neconditioanata a tot ceea ce “a fost” ea este o structura
artificiala, nefondata si deci nonviabila:
“Dragostea universala fata de oameni este o absurditate. Libertatea
politica e mai rea decat sclavia cea mai rea’ (Engels “Anti-During”
Maria Cecilia Nicu-Toronto Oct. 2007
|
Maria Cecilia Nicu 10/9/2007 |
Contact: |
|
|
