De vorba cu Jude Law
Descris de unii ca fiind unul dintre cei mai “bine” barbati, englezul Jude, crescut din parinti profesori a progresat de pe scenele de teatru din Londra la ecranul mare devenind si o “stea” a Hollywood-ului, nu numai in Anglia, avand un dar pentru roluri care ilustreaza defectele unui om. Si cu toate astea se comporta destul de modest. Casatorit si cu copii – un baiat si o fata – s-a divortat in final anul trecut, Jude navigheaza in viata pe cat ii permite putinul timp liber dat fiind foarte ocupat cu meseria care-l trece de la un film la altul.
RA: Hi, Jude, am vaut ultimul tau film Sleuth !
JL: Ti-a placut, deci?
RA: Foarte mult si sper sa iei Oscarul si Golden Globe-ul!
JL: Serios, nu glumesti, deci!
RA: Nu, deloc!
JL: Dar de filmul facut in Rominia nu ma intrebi?
RA: Aha! Vad ca ai supravietuit Cold Mountain!
JL: Fara doar si poate! (am ras) Ai fost pe acolo?
RA: Vorbesti de Romania sau locatia filmului in munti?
JL: Ma refer la locatie. Cum au descoperit-o e un miracol caci Anthony (Miguela-regizorul cu care e foarte bun prieten) si Harvey Weinstein (seful fimei producatoare Miramax) aproape ca s-a lasat pagubas, deoarece dac-ar fi turnat filmul in America ar fi costa peste l40 de milioane de dolari, si pe chestia asta parteneriatul cu studiourile MGM s-a destramat cai au crezu ca devine prea scump. Scout-ul de locatii a lui Harvey a tot cautat in jurul lumii un teren si anotimpuri asemenatorarer dar fara succes, dar cand a dat peste valea muntilor din Carpati nici n-au mai ezitat. Plus ca filmul turnat in Romania a costa numai 80 de milioane de dolari.
RA: Ce-ai zis impreuna cu Renee Zeelwegger si Nicole Kidman cand ati auzit de Romania?
JL: Ce sa zicem? Suntem actori si mergem unde ne duce povestea… sau mai bine zis, de data asta, unde ne-a dus regizorul iar cand am ajuns acolo, nu mi-a venit sa cred ca sunt intr-o tara alta decat America din
perioada povestii filmului.
RA: Inteleg ca nu prea te-ai simtit bine inainte de a te deda filmului.
JL: Da, ma rog, tocmai am terminat pe scena DR.FAUSTUS si eram foarte slabit, daca nu surmenat. Dar Anthony nici n-a vrut sa auda si m-a pus la regim sa ma ingras si sa ma intaresc.
RA: Si ce program ai urmat?
JL: N-o sa-ti vina sa crezi dupa cum nu am crezut nici eu la inceput. In loc sa ma indoape cu mancer si pilule, antrenorul a profitat de a fi in Romania si m-a pus sa trag zilnic la plug si alte fel de munci taranesti la care taranii dimprejur ne-au ajutat probabil mirandu-se daca nu am innebunit! (am ras)
RA: Doar atat?
JL: Nu, in afar de mancarea gatita foarte bine si care chiar mi-a placut mult, mi-au dat si bautura aia locala cum ii zice? Ceva cu T…from plums… think
RA: Ah, din prune…se numeste Tzuika si e bautura nationala! E similara cu Shlibovitz de la
Yugoslavi.
JL: yes, yes, prune…Tzui-ka? Da, asta este, Tzuika!
RA: Si ti-a placut? Nu te-a imbatat?
JL: Nici chiar asa! Dar sa sti, e foarte gustoasa.
RA: Au incercat si ceilalti? I-ai dat si lui Anthony, Renee si Nicole sa guste?
JL: Absolut! (am ras)
RA: Si le-a placut?
JL: Ei, au cam strambat din nas! (am ras din nou) Dar sa sti, a fost o experienta grozava.
RA: Tzuika, Romania sau Cold Mountain?
JL: Toate trei, my boy, si ica multe, chit ca ne-a luat dracu de atata effort.
RA: Trebuie sa admit, filmul e grozav si depaseste niste asteptari. Si cce-ati facut in timpul liber?
JL: Nu prea multe din pacat caci eram cuprinsi intr-o bula din Nordul Carolinei asa ca nu am avut prea mult timp sa vizitam decat sa stam la taifas cu gazdele noastre, sa schimbam povesti, din casa unde eram cazat pute-ai sa vezi castelul lui Dracula, si auzeam lupii noaptea si sa fim atenti la ursi care colinda dupa mancare noaptea. Da, erau si niste lilieci prinprejur si caini salbateci. Chiar doi amici s-au indepartat putin si au fost inconjurati de un grup de caini salbateci si i-ar fi ucis daca nu ar fi venit un cioban sa-i sperie. Cat despre alte povesti de acolo, nu am prea multe decat ca probabil eram primul in casa carui-a la Brashov sa m-i sa puna SkyTV asa ca am putut urmari matchurile de futbol (soccer) in Europa.
RA: Deajuns despre Romania si sper ca apreciezi ca nu te-am intrebat despre intimitati despre fetele frumoase, etc. (am ras) Serios, intr-un film incercam sa recreiam o lume efemera speculand ca asa ar fi fost pe timpurile alea, cum te afecteaza pe tine ca actor? Lasa urme? Ma refer fiind in uniforma, pe un teren de batalie ca pe vremuri, arme si bombe primitive, etc. Te-au afecta oarecum?
JL: Sigur ca te afecteaza… ma rog m-au afectat…unele mai mult si unele mai putin…cu alte cuvinte, trebuie totusi sa-ti pastrezi cumpatul si ratiunea ca esti cine esti, ca interpretezi un rol si ca daca te pierzi in el, sa nu dureze prea mult ca sa poti sa-ti revi cand ai terminat cu scena respectiva. Am sintit la afel si cand am turnat ENEMY AT THE GATE care a cerut o concentrare imensa si abilitatea de a sustine intensitatea unei taceri care stiati ca daca n-o sustii esti un om mort!
RA: In Cold Mountain, aare a fost partea cea mai grea? Partea fizica care te-a forta sa faci niste eforturi destul de grele, sau ce, deoarece nu ai avut prea mult dialog si totusi expressile fetii tale au inlocuit nevoia de dialog.?
JL: Da, multa lume m-a intrebat de asta…ca ce-am gandit in momentele alea in car chiar fara dialog, fata imi exprima ce era necesar si au inteles. Si atunbci au vrut sa stie, ca si tine dealtfel, la ce ma gandea de am izbuti sa redau expresile acelea emotionale. Adevarul? Nu-ti pot descrie exact decat ca eram concentrat la maximum in experienta motivelor care la-u adus in halul acela si am lasat emotiile sa decurga ca atare…cel putin asa cred…e greu de explicat mai clar pentru-ca fiecare reactioneaza diferit la acelas lucru. Faptul ca se vorbea cu accentele de pe timpuri m-a afectat de asemenea. Imi place sa copiezi accente si sa vorbesc ca atare. E foarte nostim!
RA: Sa intorc o pagina…fiind atat de ocupat si calatorind pe alte meleaguri, cand ai timp sa te joci cu copiii?
JL: On intrebare foarte buna…din fericire am turnat mai mult in timpul verii asac ei au avut
vacanta de vara si I-am adus in Romania unde s-au jucat rostogolindu-se prin pajistile acelea bogate…aU facut incursdiuni in paduri, au calarit si nici nu se putea mai bine scotandu-i din melegurile orasene. S-au bucurat foarte mult cavci ma vedeau in fiecare zi, asta stiu! Dealtfel, asta imi este meseria care ma duce prin lume si ei inteleg asta. Sigur ca se bucura cand putem fi impreuna cat mai mult timp. Dar nici nu miorlaie prea mult cand sunt la scoala si eu sunt pe unde ma duce rolul. Asta nu inseamna ca nu vorbesc cu ei aproape zilnic de pe unde ma aflu as ca stiu ca ma gandesc la ei.
N.O.
continuarea in forma tiparita a Observatorului
|
dela Ray Arco, corespondentul nostru in Hollywood 10/8/2007 |
Contact: |
|
|
