Propunere pentru long weekend : O calatorie in Venetia canadiana
Niste prieteni care s-au intors din Venetia ne-au uimit cu fotografiile pe care ni le-au aratat.
Ma tot minunam cum de rezista aceste cladiri in contact cu apa de atita timp.
Toata Venetia se sprijina pe piloni de lemn adusi din Rusia, Croatia si Slovacia acum 700 de ani.
Se stie ca lemnul daca nu are contact cu oxigenul rezista sub apa. Venetia are 122 de insule si 150 de canale. Intr-un timp era pericol ca Venetia sa se scufunde si ca multi turisti sa nu mai poata vedea aceasta minune a Terrei.
Primul ministru Silvio Berlusconi a inaugurat un proiect indraznet: MOSE prin care se vor instala diguri pneumatice la cele trei intrari in laguna care se vor umfla si dezumfla in functie de flux si reflux. Acest proiect va proteja Venetia. Inginerii italieni sunt iarasi la inaltime propunind solutii miraculoase. Solutia va fii valabila numai pentru 100 de ani. Solutia cea mai rezistenta in timp este aceea de a pompa apa in puturile freatice pentru a inlocui de fapt ceea ce a fost luat naturii in secolul al 20-lea cind industia avea nevoie de apa. In 1960 a fost interzisa scoaterea de apa din pinza freatica si de atunci Venetia nu se mai scufunda.
Am putea spune ca Venetia este un paradis al caselor particulare inaltate de comercianti bogati, un fel de middle class “avant la lettre”.
Nu mi-as fii inchpuit niciodata ca si in Ontario la nord de Toronto, exista asa ceva.
Ne-am hotarit sa mergem intr-o croaziera cu iahtul pe lacul Simcoe.
Prietenii nostrii ne-au invitat pe iahtul lor care e acostat la “Marina Crate” situata pe lacul Simcoe. Itinerariul urma sa fie: Crate Marina, Holland River, Barrie, Orillia, Lagoon City, Crate Marina.
Vasul nu este nou dar costul este destul de piparat $CAD 17,000. Are 24 de picioare lungime. Este un fel de apartament cu motor. Are inauntru strictul necesar: o toaleta cu dus si WC, un frigider, o chiuveta, 4 paturi de dormit, masa si puntea de pe care poti sa admiri peisajul.
Noi am mai fost pe Holland River odata cind incercasem sa il parcurgem cu canoea. E un riu lung care necesita citeva zile sa fie parcurs. Ne-a adus aminte de Delta Dunarii unde ne plimbam printre canale si impleteam ghirlande din nuferi. Stuful(“reed” in limba engleza) si pasarile sunt specifice baltilor din Delta Dunarii. Am vazut cormorani (“Cormorants”), bitlani (“Blue Herons”), soimi(“hawks”). Apa e maloasa. Este un bulevard acvatic dat fiind ca toata lumea se plimba cu iahturile pe aici. Sunt doua marine de-a lungul riului si unele au pompa de benzina.
Cu exceptia mlastinii in rest aici sunt terenuri agricole. Capitanul vasului nostru avea harti maritime foarte detaliate ceva de care nu au putut beneficia exploratorii din trecut. Era foarte grijuliu ca nu cumva sa treaca printr-o zona in care este apa prea mica si in felul acesta sa fie pericol de impotmolire. Era foarte fericit ca poate sa guverneze micul sau imperiu acvatic.
Dupa aceasta mica escapada ne indreptam spre Barrie. Vasul gliseaza ca si bourul de apa deasupra lacului. Citeodata inaintam cu 30 mile pe ora si noua ni se pare prea repede. Capitanul nostru insa zimbeste fericit. El e aici stapinul. Pe marginile lacului se insira case de vacanta “cottage” cum le spune pe aici. Fiecare isi construieste sau cumpara una in functie de buget. Unele zone au adevarate castele elvetiene unde ca si in acel faimos tablou linga casa imensa (conac boieresc) se afla un elicopter, un iaht, unul sau doua garaje pentru iahturi, masini in spatele casei si teren de tenis privat. Si totul e real dar ti se pare ca visezi.
Barrie este pentru Toronto ceea ce este Ploiesti pentru Bucuresti. Nu ne-am fii oprit aici daca nu am fii fost pe vas. Muzeul de arta are o imitatie de Rodin in fata. Ne-am pozat cu “ Ginditorul”. Pe strada principala sunt cladiri vechi renovate care aduc pe departe cu cladiri din Toronto.
Orasul nu este vechi ci numai din 1832. E denumit dupa Sir Robert Barrie care avea grija de marina canadiana si frecvent trecea prin aceasta gara (orasul Barrie era numai o gara inainte) mergind de la lacul Simcoe la Georgian Bay de pe lacul Huron.
Intre timp facem baie in lac la 80 de picioare adincime. Apa e rece si ne improspateaza dat fiind ca afara e atit de cald. Suntem acostati linga o plaja unde o multime de oameni profita de vremea calduroasa si se relaxeaza in apa sau pe nisip.
Trecem din lacul Simcoe in lacul Couchiching pe linga un vechi pod rotitor. Trebuie sa alimentam cu benzina. Benzinaria este cocheta si are nelipsitele scaune canadiene unde poti sa te odihnesti si sa admiri peisajul. Acesta benzinarie imbina utilul cu placutul. Aici arta are un rol de educare. Un artist glumet Robert van Nood face reclame sa nu bei prea mult fiindca ajungi rau. Artistul spune ca si-a imbinat placerea de a face benzi desenate cu dragostea lui pentru natura si iahturi. Traieste intr-o zona pitoreasca a Ontario: Haliburton. In Ontario este importanta atitudinea glumeata asupra problemelor vietii. E o noua filozofie: “”Zimbeste si mergi mai departe zimbind”.
Oraselul Orillia este mai mic decit Barrie. A devenit oras din 1875. Daca nu ar fii fost casinoul ce este deschis in apropiere probabil ca nimeni nu ar fii auzit de el. Cu toate acestea are doua monumente nationale. Monumentul lui Samuel de Champlain este impresionant dat fiind ca a fost ridicat la 1925 iar sculptorul a recreat static ceva care este in miscare. Miscrarea este prinsa static in sculptura. Indienii, preotul si comerciantul sunt foarte bine reprezentati. Ti se pare ca vor invia in curind si iti vor vorbi. Statuile sunt dramatice, personajele pline de viata, se misca.
Samuel de Champlain s-a nascut in Franta si este considerat ca fondatorul orasului Quebec City. Ca si “snowbirds” din ziua de azi, care se duc in Florida 6 luni pe an si petrec in Canada alte 6 luni de zile, Samuel petrecea citeva luni de explorare pe an in Canada dupa care se intorcea in Franta ca sa stringa din nou fonduri pentru o noua expeditie.
El publica o carte in 1603: “Des Sauvages: ou voyage de Samuel Champlain, de Brouages, faite en la France nouvelle l'an 1603”-“Despre Salbatici:sau calatoriile lui Samuel de Champlain din Brouages, facuta in Noua Franta din anul 1603”.
Henry IV il incurajeaza sa faca noi expeditii si in 1608 ajunge in locul care se va numi Quebec dupa aceea. Ca orice inceput este foarte dificil din 28 de oameni supravietuiesc numai 8. Din cauza scorbutului si foametei o gramada se prapadesc.
A parcurs cu canoea riul Ottawa pina la lacul Nipissing, apoi French River pana la lacul Huron. A calatorit pe lacul Simcoe pina la lacul Ontario. Moare in anul 1635. Din pacate nici un portret al sau nu a supravietuit.
Si tot in orasel se afla casa lui Stephen Leacock care este muzeu acum. Va mai amintiti ca el a scris ”Sunshine sketches of a little town” in 1912 o carte umoristica care se petrece in oraselul imaginar Mariposa. Toata lumea a inteles de fapt ca se referea la Orillia. Se pare ca numele orasului vine de la cuvintul spaniol “orilla” care inseamna marginea unui lac sau riu. Iar “mariposa” inseamna in limba spaniola, fluture. Oraselul este important din cauza ca pe aici trece canalul Trent-Severn care face legatura intre lacul Huron si lacul Ontario, bineinteles printr-un sistem de ecluze. De fapt Orillia se afla pe lacul Couchiching ( “golf” in limba Ojibwe). Lacul a fost facut celebru de Gordon Lightfoot, cintaret canadian de muzica folk, el fiind originar tot din Orillia.
Aici biserica inca este cea mai inalta cladire din oras. O multime de vase vin aici pentru concertele care se dau in aer liber in timpul verii. Marina se umple de vizitatori care acosteaza la cele 220 de locuri pe care le are. Un cuplu de cintareti ne-au incintat cu soft rock, melodii pe placul “baby boomers”, oamenii nascuti intre 1945 si 1965. Toata lumea e relaxata si asculta cu placere melodiile acestor trubaduri moderni. Noi ne retragem apoi pe vas unde dormim leganati de apele lacului Coushiching dupa ce am platit taxele de rigoare: $30. Nu poti sa dormi pe vas daca nu platesti taxa de acostare.
Din pacate trebuie sa parasim oraselul insorit pentru ultima destinatie a noastra “Lagoon city”.
Nu auzisem de acest orasel. Daca nu erau prietenii nostrii probabil ca am fii stat mult si bine fara sa stim de el.
In 1962 un tinar inginer constructor maghiar Andrew Zsolt a cumparat 5000 de picioare de litoral si 1000 de acrii de teren. Incepind din 1970, cind legea permitea construirea de condominiumuri gen statiune de de vacanta, se construieste Harbour Village care are 100 de condominiumuri. La acestea nu se mai pune problema sa ai loc de parcare ci loc de iaht. De fapt se spune ca nu esti cu adevarat canadian daca nu ai un iaht.
Stilurile caselor construite aici sunt diverse si probabil reflecta gusturile proprietarilor asa cum era si in Venetia.
Oraselul de vacanta este construit de-a lungul canalelor ca si Venetia. O vedere aeriala descrie mai bine ceea ce cuvintele nu pot cuprinde.
Au fost excavate 12 mile de canale pentru a se incropi acest oras.
In 1982 s-a dezvoltat faza a 2-a de condominiumuri denumite Pinetree Villas. Cerinta de condo la malul lacului a crescut.
Inaintam pe canale si ne pare ca suntem cu adevarat in Venetia. Nu sunt oameni nicaieri de aceea putem admira fara oprelisti vilele, condominiumurile, gradinile de zarzavat, iahturile cu nume poetice sau prozaice, clubul nautic, restaurantul. Fotografiem tot timpul pentru ca vrem ca toata lumea sa afle acest mic secret al lacului Simcoe.
Dupa ce ne intoarcem de pe canale, ne oprim la iesirea din Lagoon City si tragem un gratar de muschiulet de porc racorit cu bere Pilsner Urquell.
Si revenim in marina de la sud de lacul Ontario. Nu ne vine sa credem ca am reusit sa supravietuim escapadei noastre maritime. Se pornise un vint cam puternic la intoarcere de aceea ne pusesem vestele de salvare.
Mult timp dupa ce am ajuns pe pamint capul nostru inca se leagana ca pe vas. Suntem totusi relaxati dat fiind ca am dormit ca niste prunci leganati de apele lacului Couchiching.
|
cu Dana Mateescu si Sandu Iaschevici 10/5/2007 |
Contact: |
|
|
