Poetii
Nu vã mirati. Poetii, toti poetii sunt
un singur, nempãrtit, neîntrerupt popor.
Vorbind, sunt muti. Prin evii ce se nasc si mor,
cântând, ei mai slujesc un grai pierdut de mult.
Adânc, prin semintiile, ce-apar si-apun,
pe drumul inimii mereu ei vin si trec.
Prin sunet si cuvânt s-ar despãrti, se-ntrec.
Îsi sunt asemenea prin ceea ce nu spun.
Ei tac ca roua. Ca sãmânta. Ca un dor.
Ca apele ei tac, ce umblã subt ogor,
si-apoi sub cântecul privighitorilor
izvor se fac în rariste, izvor sonor.
|
