La inceput a fost CUVANTUL...- III -
(Antologie a Societatii Scriitorilor Olteni) In demersul de a continua "nevinovata recenzie" a lucrarii cu acelasi nume,am ales pentru acest numar alti trei scriitori,pecare,desi fizic nu i-am cunoscut,ii stimez,ii iubesc si le port un deosebit respect. O parte din biografia domniilor lor se impleteste: nascuti pe acelea-si meleaguri...:"un punct energetic neconventional importantin care conflueaza trei rauri:Jiul,Gilortul si Motrul.Tot aici,dealurile subcarpatice se termina si incepe Campia Olteana. Varfurile acestor dealuri orientate spre apele care conflueaza, concentreaza potentialul energetic neconventional,conferind acestui loc un farmec si o chemare speciala."(Prof .univ.Dr.Tiberiu Puiu Gheorghisan). Nobletea si sensibilitatea acestor oameni de aleasa educatie si cultura, aprecierea si respectul lor fata de oamenii si locurile natale,se manifesta adesea prin puterea CUVANTULU...
Ion ANASTASIA
S-a nascut la 25 iunie 1951,in orasul Filiasi,judetul Dolj.A urmat cursurile Scolii Generale din comuna Poiana de Sus, judetul Gorj,apoi pe cele ale Liceului "Nicolae Titulescu",din Craiova(1970) A absolvit facultatile de Filologie-Istorie,din Tg.Mures(1974) si Istorie-Filosofie,din Bucuresti(1982) Debut in presa- cu versuri,1968,in revista"Ganduri tinere"(a liceului). Debut editorial- O descriere a luminii(versuri,1994),in colectia "Poesis"a revistei "Ramuri". Alte volume: Descantece de pe valea Gilortului(1995),Trestia ganditoare(1999),Istoria nebuniei,etc. Versuri,culegeri de folclor,articole si studii de istorie literara,arta,la revistele: "Ramuri","Vatra","Luceafarul","Athenaeum","Literatorul","Romania Literara","Arhiva Romaneasca","Museum","Povestea Vorbei" TEOFANIE Dumnezeu este lumina mea mai luminoasa decat soarele; este in fiecare din noi desi nu se vede cu ochiul liber, nici un intuneric nu este Intr-Insul, Marele Spirit gandurile mele magnetice, daruindu-le sub forma efectelor proprii am creat marete catedrale ortodoxe, in Limba Romana, frumoase flori ale recunostintei, umbre vulcanice ale realului, cucii lumii vin sa ne cante o singulara Rugaciune,clipa care ne cheama sa ne oranduim spre galbenul Soare.
CU TREI INIMI BANUL MANTA Cu trei inimi Banul Manta pre statornice hotare mana pasnic bidiviul peste soarele Limbii Romane, rodul,rodului in muntii Carpati si in raul de paine, in iarba de pace si cumpana de suflet a privighetorilor, in fecundele vocale si in clopotul de argint al copitei, Fruntea Banului Manta plugarul si sabierul cantat cu sange pe toate hrisoavele virtutilor romane.
TRANSHUMANTA Bunicul meu cand cobora din munte Pe albia Gilortului mai jos lasa norocul si-nalta in frunte lumina de la Soarele frumos. Cu miei cinci sute,ajungea ades, prin ploi cu cremene si zloata dar buna ANIKYRA nu l-a inteles ca-n drumul sau se cununa cu mila. Cu nouazeci de ani peste lumina bunicul meu de dincolo-a trecut; intr-o valvea cu noptile vecina luand in stapanire iarba de argint! Eugen BRALOSTITEANU
Nascut la 10 martie 1935 la Scaiesti,Dolj; absolvent al Liceului "Fratii Buzesti"din Craiova(1952); licentiat al Facultatii de Filologie din Bucuresti(1957; a debutat in 1956 cu ciclui Povestiri mici fara pitici la"Arici Pogonici"; a colaborat la:"Tineretul Liber","Liceenii","Ratiunea","Cuvantul Libertatii"; Carti publicate:Exercitii de respiratie,Flori de roua,etc Coordoneaza cenaclul "Cuvinte potrivite"al Colegiului National"Elena Cuza"si revistele "Irizari"si "Caiet de compunere".
DE-A PURURI,EL Este al 150-lea miez de Gerar de cand,intr-un ceas de indubitabila gratie,Providenta ne-a binecuvantat ivindu-ni-L. La vremea aceasta numele lui marmorean trece peste aripa durerii si a zapezilor,picurandu-ne in suflet si in cuget stropi suavi de frumos... Ii cuprindeam fruntea-nalta,instelata de neodihna si dincolo de ea regasim siragul logodnelor; al nelinistii arzande la portile ne-ntelesurilor cu susurul iubirii ideale,angelice si-asa de dureroase,al dorului tainic deabsolut-cu vraja visarii cutezatoare si tandre,al jarului intru cunoasterea si cuprinderea lumii,cu viziunea rasarita pe versantii filosofiilor,al harului celui ales sa fie ilustru iconar-cu soarta neucenicului... Ii priveam ochii-I mari si limpezi,cautand departe:din ei se rasfrang seninul boltii si iubita,imparatia codrului si secolii,minunile meleagurilor si voievozii bravi,teiul in flore si civilizatiile...;si intuim ca ei au fost calimara in care pana-I maiastra s-a muiat pentru ca slova strabuna sa-si completeze zestrea c-un plus de fragezime,arome si culori spre a se plia intreaga pe relieful cugetarii,pe adierile si unduirile trairii... Parca-I auzim si pasii...;poate-ispitite fiind de intrebarea daca va mai fi ramas vreo carare ducand spre marile semne de intrebare ale existentei,pe care El sa nu fi lasat macar o dara de lumina... Omul s-a pierdut de mult in pulberea de diamante a impresionantei Lui zamisliri;in curgerea sa fara intoarcere,timpul i-a inramat-o in platina legendei;dar generatiile fascinate de inaltimile si straluminile ei,l-au mitificat pe ctitorul-mester. Dainuie aievea spiritul sau-Eminescianismul,caci toti marii stihuitori care l-au urmat-de la Arghezii si Blaga pana la Nichita Stanescu sau Marin Sorescu-si l-au asumat novator ca filon in spatiul tematic si/sau in acela al conduitelor estetice,cum prea bine aveau s-o confirme simbolistii si expresionistii. Astazi e Duminica,fiinca-i ziua marelui Eminescu si anul pe care l-am inceput va curge sub acceeasi preacurata emblema;sub semne de adanca si vrednica cinstire atata vreme cat aceasta Cale Lactee neamul nostru isi raporteaza fiinta si credinta spirituala,ethosul insusi.
"TARA"DE LA SCAESTI Cand la... guvernare era tancul din mine,am aflat pe de-a-ntregul cum se respira patriarhal aerul de vacanta,alaturi de cei de-o seama,acolo...Am facut-o-n lung de ani si-n voie,impartit intre raiul bunicilorde La Deal si al celor de La Vale,trecand in stapanirea hoinarului suisurile cu vii si pomi pe rod,praful colbului din ulitele piezise,gradinile inmieresmate cu busuioc,drumurile de tarla flancate de florile campului,zavoiul adumbrit de plopi si salcii,nisipul si stioalnele de argint din albia Jului... Asta se intampla intr-un sat asternut discret sub lantul de coline-cand cu basma de salcam,cand plesuve,risipit pe cativa kilometrii de-a lungul soselei care uneste intr-un miraj orizonturile cepusculare;intr-un sat care a refuzat mereu sa se revendice,macar ca numele lui Henri Catargi i-ar fi fost de-ajuns...;intr0o asezare unde locuitorii au legamant cu rostul lor,cu Cerul si cu pamantul,cu sangele mosilor si stramosilor,cu legi nescrise,ancestrale,cu binele,adevarul,omrnia...;acolo unde au venit pe lume si mama si tata... Inaintea atator variante care ar pute-o strange intr-o definitie,vad in facultatea rememorarii singura sansa de a recupera din pulberea vremii urma unei clipe,a unui gest,pas ori imprejurare care ne va fi marcat candva,fast ori dureros...Este poate chiar un dar serafic,ca-ci tainica-i lumina-calda sau rece-inviaza numai dintr-un sentiment. Ca entitate,Scaestiul mi-a ramas in doua imagini.De o parte e Biserica-durata cu acuratete pe-un umar de deal,mai aproape de Tarii,si,intr-o fulgerare de sublim,imprejmuita cu brazi...DE cealalta-parcaun lied sa-i poarte durerea celei dintai spre marea simbolistica a mitului-dainuie cea a Preotului-Apostol. Nu stiu cat propovaduirea Celor Sfinte ii va fi profesiune,dar ceea ce au simtit copilu si,mai apoi,tanarul a fost pilda intreaga viata din launtrul fara prihana in conduita Omului-Misionar:calda bunatate,intelegere de semen si duhovnic(deopotriva)a meandrelor sortii,parerea,povata si imbarbatarea(egal mangaiere)impartite fara pic de trufie celor pastoriti,surasu-i sfielnic si cinstirea boema de care s-a bucurat in fiecare casa. Parintele sandica,de ani buni a fost chemat de Domnulla cele vesnice...Si poate ca aceasta evocare n-ar ar fi avut prospetimea vibratiei,daca acea noblete arhiereasca n-ar fi fost s-o poarte fiul sau,artistul plastic Eustatiu Gregorian;el a zamislit cucernic icoanele sfantului lacas,ramase sa perpetueze Bunul Duh,acolo,la "Tara"aceea... Orice frumusete-a stihuit Blaga-se-mbina/Cu zari si imagini,cu vraji departate/dar prinde un chip de matase-ntre noi... Indiscutabil,aducerea-aminte e o "mirabila samanta"pulsata doar de datorie.
Marius COGE
S-a nascut la 11 mai 1954 in comuna Bralostita,judetul Dolj. Licentiat al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti. Debuteaza in anul 1973 in revista scolara "Bilete de ucenici"a Liceului Tudor Arghezii din Craiova.Publica in revistelr: "Ramuri","Tinerete","Munca","Ratiunea",s.a. Colaboreaza la ziarele"Inainte","Independentul" "Cuvantul Libertatii",Gazeta de Sud", precum si la Studioul de Radio Craiova. Debuteaza editorial in anul 1999 cu volumul de epigrame Catrene cu migrene.
CHIPUL TOAMNEI Au ramas ata de putine frunze in copacul meu, Toamna! Si totusi, parca ma simt mai bogat. In ceata privirilor tale nu mai vreau sa ma pierd, caii mei inca alearga cu narile frematande, sunt atatea iubiri pierdute, atatea picaturi susurand pe crestetul tau roscat.
Chipul tau- umbra leganata, de fiecare data ma imbie cu bucurii nepamantene si cine poate rezista ispitei?
POEM NESFARSIT Daca as fi un vers din poemul acestei lumi, mi-ar placea sa cred ca Dumnezeu ma va citi candva asezat in fata semineului intr-o dupa-amiaza de toamna. Poate ca nu sunt un vers ci mai degraba un semn al mirarii iar poemul e impecabil si nesfarsit. *** "Un OM BUN salveaza o cetate!..." Iata cun oameni buni sfintesc locuri! "Frumosi la suflet si luminati la minte care,harnici la carte,talentati,perseverenti si norocosi,au ajuns oameni de stiinta si cultura...",astern sub brazda nemuririi"mirabila samanta"!
|
Claudiu Coman 9/11/2007 |
Contact: |
|
|