Contrapunct in cotidian : O intalnire ratata
Am venit în Canada în 1982, la Montreal. Nu voi povesti aventura emigratiei, am scris despre ea cu ani în urmĺ. Existĺ însĺ un amanunt pe care nu l-am marturisit înca si care m-a marcat.
Unul din scopurile mele secrete era ca imediat dupa ce îmi gasesc serviciu sa fac o calatorie de la Montreal la Toronto pentru a-l întâlni pe cel pentru care facusem o pasiune artistica, pianistul Glenn Gould.
Primul pianist pe care l-am iubit, la 17 ani, a fost Dinu Lipatti. Ascultam zilnic, cu religiozitate, cele doua discuri vinil Electrecord, unul cu lucrari de Bach, al doilea cu valsuri de Chopin. Dinu Lipatti murise, dar asta nu ma împiedica sa-l iubesc ca si cum ar fi fost în viata!
Mai târziu, bunul meu prieten, regretatul critic muzical Alfred Hoffman, mi-a spus ca a descoperit un pianist canadian Glenn Gould care îl interpreta pe Bach ca nimeni altul si mi-a împrumutat discul vinil primit din strainatate cu Variatiunile Goldberg. Dupa auditie am ramas atât de impresionata, încât la începutul anilor 70, când am facut o excursie în Rusia, mi-am cumparat acolo toate discurile vinil cu Glenn Gould, din pacate nimic de Bach. În România nu se editasera discuri cu el.
Venita în Canada, una din primele achizitii a fost un radio cu pick-up, unde puteam asculta vechile mele discuri vinil aduse din România (inclusiv Dinu Lipatti). Mi-am cumparat imediat si discul canadian cu Variatiunile Goldberg interpretate de Glenn Gould.
Sosisem în Canada în ianuarie, în iunie aveam deja serviciu. Eram deci într-o situatie stabila, puteam sa ma gândesc la visul meu de a-l întâlni pe pianist. De fapt n-as putea spune exact de ce vroiam sa-l întâlnesc, ceea ce stiu este ca interpretarea data de el lui Bach, diferita de a lui Lipatti, ma cutremura. Trebuie sa spun ca mi-a placut Bach din momentul în care am început sa-l cânt la pian, copil fiind. Mai târziu, la 18 ani, când am ascultat la biblioteca centrala Missa în si minor, cantatele si Pasiunea dupa Matei, am înteles mai bine complexitatea muzicii lui Bach, care a ramas de atunci compozitorul meu preferat. Dar a asculta muzica nu este acelasi lucru cu a o executa tu însuti. Pe atunci nu citisem nimica despre Glenn Gould, nu exista înca Internet! Vroiam sa-l cunosc nu numai pentru ca interpretarea data de el lui Bach era diferita de tot ce auzisem, dar si pentru ca, sub o aparenta de simplitate si egalitate a notelor, el ascundea un rafinament al diferentierii vocilor care ma tulbura în cel mai înalt grad.
Cum spuneam, dupa angajarea din iunie am petrecut vara încercând sa ma adaptez mentalitatii canadiene. Ca proaspat angajata n-am avut imediat asigurare dentara si, având o carie, am gasit un dentist român care lucra mai ieftin pentru ca nu îsi daduse înca exemenele de diferenta cerute de Canada. Aveam ora pe 4 octombrie. Era prima mea vizita la un dentist pe acest continent.
M-am asezat în scaun. Un radio mergea în surdina. Doctorul a disparut putin pentru a aduce niste materiale ca sa-mi faca plomba. Asteptând cu ochii pe fereastra, am auzit la radio ceea ce si acuma, dupa 25 de ani, îmi mai suna în urechi: “Pianistul canadian Glenn Gould a decedat astazi, 4 octombrie 1982, în urma unui atac cerebral, la numai 9 zile dupa ce împlinise vârsta de 50 de ani”. Fusese nascut la 25 septembrie 1932.
Stirea m-a lovit dublu: s-a pierdut un mare pianist, iar eu am ratat întâlnirea cu el. Doliul meu sufeletsc a fost profund si a durat ani de zile, timp în care am citit cartile de si despre el si în care mi-am cumparat întreaga lui discografie cu muzica de Bach.
Pe 25 septembrie se împlinesc 75 de ani de la nasterea lui Glenn Gould, iar la 4 octombrie, 25 de ani de la moartea lui. În toata Canada sunt anul acesta manifestari care marcheaza dubla aniversare.
A fost un om ciudat. În ultimii ani nu mai dadea concerte, facea numai înregistrari. Locuia singur si multa vreme s-a crezut ca era asexual sau homosexual, dar pe 25 august 2007, dupa 25 de ani de la disparitia pianistului, cea cu care a trait patru ani si jumatate a iesit din anonimat si a divulgat secretul iubirii dintre ei. Relatia lor nu s-a putut finaliza din cauza bolii lui Glenn Gould, care se manifesta prin angoase, obsesii, temeri exegerate si multe altele.
Am citit recent în ziarul “Toronto Star” articolul despre legatura amoroasa a lui Glenn Gould. Marturisesc ca lectura asupra destinului acestui pianist devorat maladiv de pasiunea lui pentru muzica m-a tulburat profund. Am înteles ca un om de geniu nu se poate acomoda vietii obisnuite, chiar daca prezenta oamenilor de lânga ei le este indispensabila.
Glenn Gould este considerat cel mai mare interpret al lui Bach din toate timpurile.
In Canada s-a înfiintat în 1985 un concurs de interpretare a muzicii de Bach numit “Glenn Gould”. Laureata primei editii a fost pianista canadiana Angela Hewitt, acuma de renume mondial.
Am ratat întâlnirea în persoana cu Glenn Gould, dar fidelitatea fata de el mi-a ramas aceeasi: ascult des înregistrarile lui, reeditate pe CD, alternativ cu cele reeditate si ale primei mele iubiri, Dinu Lipatti.
|
Veronica Pavel Lerner 9/7/2007 |
Contact: |
|
|
