Sublinieri : Exercitiu
Motto: “Noaptea e un sfetnic bun!”
Aiurea!
E un joc al mintii chestia asta cu "sfetnicul". O bolborosita
interpretare a spaimelor care intampina somnul.
Indiferent in ce pozitie iti asezi pernele n-ajuta ori prea sus ori
prea jos, ori prea tari ori enervant de pufoase.
Cumsecadenia noptii n-are nici o putere te zbati ca pestele pe uscat, te
invarti ca un burghiu uzat, trimiti la dracu toate companiile de
saltele, asternutul miroase a flori de camp uscate si deci a mort,
aerul statut, creerul incins, muschii flescaiti incapabili sa struneasca
oasele intepenite de nesomn si, mai ales, e incapabila sa franeze
deraierile in gandire, sa franeze cumva toata incarcatura aia de marfar
chilometric; vine si pleaca, pleaca si vine si nici o sansa sa se opreasca.
Ce dracu scrii bazaconiile alea infuzii fara efect abureala in care
te invalui cu pretentia de cunoscator pune , d-le, ideile pe hartie,
fara cazneala…
Fotografia de nunta , discret asezata pe noptiera s-a cam ingalbenit,
nergrul a capatat patina rosietica a amurgului, albul a disparut intr-o
masa sahariana iar griul, ce sa mai zic, ar trebui sa nuanteze
luminozitatea fetii , s-a fanat ca obrazul unei fete batrane asteptarea
indelungata estompeaza, labarteaza culorile, fie ele si alb-negru …..
Si ce daca?
Si asa nu-si mai are rostul….
Uita de ea de cele mai multe ori si daca n-ar fi intunericul nu si-ar
mai aminti-o deloc…..parsiva chestie…. A sters praful azi dimineata si
habar n-a avut de fetele alea zambindu-si reciproc, ba chiar a evitat
parul ala gonflat de acu’ o suta de ani ce moda cretina, “tapatul” iti
lua toata ziua si tot nu arata suficient de voluminos. Priscila avea
precis o tona de par fals in poza aia cu Lisa Marie in brate, desi daca
ma gandesc bine, nordicele au o tona de par, irlandezele, mai ales ….si
nici nu stiu sigur daca ea e o nordica, ma rog, si ce daca. Sigur ca
i-a zarit zambetul ala profesional care o dadea gata si-i cadea in brate
chiar daca subconstientul trimetea semnale alarmante inutile, vezi bine!
Un telefon ceva, o eventuala scrisoare absurda, un e-mail cu sau fara
attachement….un semn, ce dracu, nu cere cine stie ce effort…
Cere chemare! Las’ ca stiu!
Monologul, noaptea, e o tampenie…intretine insomniacul aruncandu-i
momeala gandirii in actiune mirajul inspiratiei, care , altfel, se
poticneste nu e decat o scremuta rascolire in golurile fanteziei cu
care si asa nu prea ai ce face!
Cum zice poetul ?
“Ganduri de noapte pe care vechi presimtiri v-au adus,
prin care chiar tacerea copilului se-ndeamna,
va cuget pe-ndelete- si sus, acolo sus,
o tainica dovada domol si-adanc va-nseamna.”
Ei da, dar asta e Rilke si istorioarele oarecare trec pa langa fara sa
lase urme!
Ce singuratate…. ce plecere ridiculizata de varsta…ce admiratie gratuita
a unei fotografii de nunta….ce plictis prabusit in
sperante…..ce….ce…ce…bla…bla….bla….!
Undeva, candva erau ei doi…. Cerul coborase pe ape, vantul adia, mirosul
florilor de camp invaluia ideatic doua suflete cuprinse de iubire era
“parfum de tei si cantec de privighetoare” si ma las de meserie imi
adun creioanele si le arunc pe foc ( nu-I frumoasa imaginea?) computerul
e prea voluminos si si asa as da de belea incercand sa-l pun in
fireplace . HardDrive-ul e totusi pretios…am cateva idei acceptabile
acolo, e adevarat si ceva idiotenii inerente .
Pur si simplu s-a lasat “dusa” zambet profesional-sigur ca abia acum
isi da seama de profesionalismul ala de care auzise si de care cum era
sa tina cont cand el avea un obraz neras , ochi de boa….nu, nu de bou….
de boa, piton, parsivenia aia de sarpe din Kiplling, vreau sa zic, un
metru si optzeci si 42 la picior, o frumusete de idiot care oricum s-a
dovedit mai putin idiot decat ea la a doua intalnire i-a sarit in pat,
a fost grozav…i-a cantat “florile dalbe” pentru vreo doua luni
si culmea a si cerut-o de nevasta punct!
Eh! Nu tocmai punct, cinci ani si doi copii nu-s de colea, dar a fost
“busy”crescand copiii, alergand dupa mancare…epoca de glorie, vezi bine,
facand cafele pentru sefu’, dand fuga la coafor macar odata pe luna ca
era lumea plina de femei cochete si nu numai atat…… si indiferent cate
semnale de alarma ar fi avut le-a ignorat : are doi copii, unde dracu sa
se duca? El!
As putea scrie pe tonul asta fara sa-mi fac niciun fel de probleme cu
intentia artistica proza care loveste in plin , inimile se strang,
mintea saliveaza, ochii se Incetoseaza si tragedia e gata la-ndemana
oricui…ce Hamlet, ce Unchiu Vania, chiar si, ce Ana Karenina? !
Subtire,grozav de subtire ,indiferent cat de densa e noaptea numai o
oboseala fara scapare ar fi o scuza!
Maria Cecilia Nicu / Toronto
|
Maria Cecilia Nicu 9/6/2007 |
Contact: |
|
|
