La inceput a fost CUVANTUL…antologie a scriitorilor olteni ( II )
“Cel mai mare imperiu este imperiul cititorilor. In el,soarele nu apune niciodata.”
Victor Hugo
La inceput a fost CUVANTUL…
(Antologie a Societatii Scriitorilor Olteni)
-II-
…Alti trei « sfinti »ce mi-au biciuit,cu « Sfantul Nicolae »-condeiele lor minunate-, interesul si dragostea de carti si de citit si se regasesc in lucrarea sus amintita,sunt : Nicolae Babalau,Nicolae Sava Ionescu si Nicolae Vaduva.
Toti trei au biografii asemanatoare,sunt calzi,buni,generosi si de o modestie molipsitoare.
Toti trei,fii de tarani,au fugit de acasa-unde parintii le harazisera sa creasca vite , sa are si sa cultiva ogorul-si nu au cedat,nu au capotat,si,« visul lor de a continua drumul cartii »nu a putut fi baricadat.
Biografia lor adevarata nu o gasesti nici in carti,pe internet sau in presa vremii,ci am cunoscut-o in desele si lungile intalniri cu domniile lor.
Generozitatea se revarsa nu numai prin cuvantul scris,ci si prin numeroasele fapte de omenie de care au dat dovada de-a lungul anilor :zeci de volume donate bibliotecilor,Premii pentru cei mai… « prolifici »cititori,amenajarea Salonului Pinacoteca al Bibliotecii « Anton Pann »Filiasi de catre Nicolae Vaduva si donatia de tablouri-lucrari personale de o inestimabila valore-ale regretatului (scriitor si artist)Nicolae Sava Ionescu.
***
Nicolae BABALAU
S-a nascut la 26 febroarie 1946,in satul Siroca,comuna Godeanu,judetul Mehedinti.
Absolvent al Facultatii de Ziaristica Bucuresti.
Debut publicistic :
-in presa-1972
-editorial-1978
Carti(importante) : Noaptea cea mai lunga a Craiovei-« in colaborare »-reportaje ; Femeia in constelatia muncii-eseu ; Amurgul se lasa in zori-roman ; Iubire ucisa-proza scurta ; Golgota mantuirii-proza ; Intoarcerea fiului…povestitor-proza scurta ; etc.
Colaborari :La Radio Oltenia si Bucuresti ; la TV Terra sat ;la ziare si reviste : « Inainte », « Scanteia », « Scanteia tineretului », « Cuvantul Liberatii, « Adevarul »,
«National », « Ultima ora », « Luceafarul », « Ramuri », « Adevarul literar si artistic »,
« Momentul ».
FUGA LA SCOALA
Doru Vifor avea nevoie,ca de aer,de ceva parale.Ii inflorise-curajos lucru-gandul sa fuga da acasa la scoala si sa ajunga Om.Om cu carte,cu scaun la cap si cu o profesie-cea de gazetar-cum nu mai avusese nimeni in satul sau natal,Poalele Muntelui ;localitate ce urca din afunde vremi,daruita cu un pitoresc aparte,dar si cu multa saracie lucie.Parintii sai-oameni lipsiti,fara bani si avere,cu exceptia catorva curele de pamant sarac,pietros, ce nu era bun nici macar de ulcele-nu vreau sa auda de « gargaunii ce umbla prin capul lui Doru ».
-Eu n-am copil de dat la carte ! Ii scot eu gargaunii din cap ! Ce-i lipseste chelului,chitie de margaritar ? Pentru facerea varului,cresterea dobitoacelor si lucrul pamantului n-ai nevoie de carte nici cat negru sub unghie.Amaratul asta de Doru a facut patru clase de primara,gata,s-a luminat la tartacuta,ii toba de carte.N-avem bani sa-l scolim ! N-o sa ma pun eu sluga si cu tat’su,ca sa piarda el vremea cu hartoagele ? I-a zis mastera,cu glas mustrator,lui Victor Bordea,profesorul de gimnaziu,care primise «sarcina de partid »sa infaptuiasca,si in acest sat de munte,reforma invatamantului din ’48.
Mergea dascalul din poarta-n poarta pentru « recrutarea »copiilor in vederea alfabetizarii si continuarea scolarizarii,dar de fiecare data era primit ca un « hot siret si naravit care fura copii de prin gospodariile muntenilor ».Unul punea cainele pe el,altul ii trantea usa in nas,altul il injura in fel si chip,altii se fereau din calea lui.Dar omul scolii n-a cedat si n-a putut fi intimidat in demersul sau nobil,chiar daca a fost nevoit sa lupte cu darzenie pentru invingerea imobilismului si a unor percepte paguboase,conform carura : « mai ales la tara se poate trai pana la moarte fara carte » !
Nici Doru Vifor nu a cedat si nu a capotat ! Visul lui de a continua drumul cartii nu a putut fi baricadat de nici un obstacol.Desi nu implinise cinsprezece ani si era tare firav,muncea cu ziua pe unde si pe la cine apuca ;la pazitul vitelor,la cosit,la culesul fructelor,la taiatul lemnelor din padure,la transportul-cu…spatele-pietrei de var.Pretul ?Un pol pe zi si ceva merinde.Cea mai trudnica munca la care singur s-a inhamat Doru Vifor a fost cea depusa in ocna de piatra.Calcar,piatra speciala pentru var,se gasea din belsug prin cornetele din zona,dar scoaterea ei la suprafata se facea manual-cu barosul,chilavita,ranga si penele de fier,cu lopata si sapoiul-din ocnele care impanziseravatra satului,indeosebi in partea dinspre ogasul Proita.Aproape o saptamana trudeau unii gospodari-in frunte cu Gogu Mateescu,zis Capac-pentru a scoate din maruntaiele pamantului piatra necesara pentru umplerea unei varnite.Odata piatra scoasa la
suprafata,aceasta trebuia transportata-sute de metrii distanta-…tot manual,intrucat terenul era atat de accidentat,incat nu putea patrunde macar vreun atelaj tras de animale.Asa se face ca,de acolo din ocna,piatra pentru var era asezata-de catre un om incarcator-in spatele celor care faceau corvoada-sapte-opt carausi-si urcata pe serpentina ce serpuia printre « craterele »cornetului,pana sus la varnita.Aici,boltasul zidea cu maiestrie piatra in cuptor,astfel incat focul sa pota arde si patrunde bine roca,pana ce aceasta se transforma in var,marfa de capatai a sarmanilor gospodari de la Poalele Muntelui.Arderea pietrei-pentru care se foloseau peste zece metrii cubi de lemne,la randu-le aduse cu mare greutate din padurile invecinate-dura tri zile si trei nopti,non-stop,indiferent de vreme :fie ploaie fie vant,sau chiar furtuna si viscol ;indeletnicire la fel de grea si istovitoare,pe care o practica,de nevoie,si Doru Vifor.
De altfel,copilul nu era scutit de nici una din muncile specifice facerii varului :taierea si aducerea lemnelor,transportul materiei prime si,apoi,vanzarea pietrei transformate in var.O saptamana,zi si noapte,Doru si taica-sau,bateau-zeci si zeci de chilometrii-cu carul tras de boi costelivi,drumurile satelor de campie de pe malurile Blahnitei,unde preschimbau varul-cinci-sase sute de kilograme la o carausie-pe grau si porumb ;agonisindu-si,astfel,ca toti muntenii,bruma de hrana pentru traiul,sarac,zi de zi.
Cum incepu noul an scolar,Viorel Bordea iar batu la poarta lui Ion Vifor pentru a-l convinge sa-si lase copilul sa continue scoala.Dupa ce profesorul fusese fugarit de cainele asmutit asupra-i de mama vitrega a lui Doru ; dupa cateva vorbe « de duh »indurate,dascalul perseverent din cale afara-a reusit sa smulga acceptul parintilor pentru ca Doru Vifor sa fie inscris in prima clasa de gimnaziu,mai ales ca el stransese ceva banuti necesari pentru imbracaminte,carti si rechizite scolare.
Anii au trecut repede si tanarului avid de invatatura si cunoastere i s-au « aprins mai abitir calcaiele »dupa carte,asa ca si-a pus in gand sa fuga de acasa,la Craiova,la profesionala,deocamdata,fara sa sufle macar o vorbulita celor de acasa,care l-au dat …in urmarire generala,anuntand militia si primaria,dupa ce l-au cautat prin toate coclaurile,prin satele vecine,pana si la morga spitalului din Turnu.
-Unde ratacisi,mai bezmeticule ? ca era cat pe ce sa ne pregatim de pomana,am crezut ca ai dat ortu’popii,a fost luat in primire si « mangaiat »de catre taica-sau cand Doru s-a intors de la admitere,fiind cel dintai pe lista reusitilor.Facusi ce facusi si fugisi la carte ;ne lasasi pe noi cu toate hangaralele si belele vietii pe cap,ne lasasi fara…coada la coasa,la sapa si la scure.Uite asa se pierde samanta muntenilor,mai zise,cu regret,Ion Vifor,in vreme ce in coltul ochilor,de un albastru spalacit,i-au aparut doua lacrimi rebele…
(din volumul de proza scurta :Intoarcerea fiului…povestitor)
La multi ani Cetatii Cartii Septuagenare !
Dupa cea mai besmetica si atipica vara din cate fost-au pe la noi,cea a anului 2005,an de tinut minte,toamna s-a pogorat asupra Filiasului cu arome tamaiose si clinchet de sarbatoare carturareasca…
Cea mai emblematica institutie culturala a Filiasului de ieri,de astazi si,probabil de maine si poimaine-Biblioteca oraseneasca “Anton Pann”aniverseaza sapte decenii de sportnica activitate intru luminarea celor care s-au ostenit sa-i trega pragul si sa-i citeasca o carte-doua din bogatu-I tezaur ce-l adaposteste,ca pe cea mai pretioasa comoara din cate exista in patrimoniu unui popor.Rosturile profesiei de gazetar si modest truditor intru ale literaturii m-au adus de cateva ori,printer bibliotecarii-carturari ai acestui stravechi lacas de aleasa spiritualitate olteneasca si romaneasca,deopotriva-iar impresia ce si-a pus pecetea asupra-mi a fost si fi-va de neuitat…ma bucur si eu printer cei care au fost onorati cu initiative de a-si lansa o carte:IUBIRE UCISA- la prestigiosul lacas de cultura,dar si de a participa-cu prezentarea unei carti despre femei-la o manifestare culturala dedicate zilei de 8 Martie.De nicaieri n-am plecat
mai…tulburat,in sensul frumos al cuvantului,ca de la aceste intamplari literare organizate si tutelete de directorul Minel Tulburan.II multumesc cu recunostinta,domniei-sale,colegilor bibliotecari,ce au dovedit si dovedesc acelasi inalt professionalism in complexa si diversa activitate cu cartea.Le multumesc cu plecaciune,cititorilor mei!La multii ani institutiei septuagenare!La multi ani celor care lucreaza cu sarg aici!La multi ani tuturor cititorilor!La multi ani participantilor la aceaasta distinsa si destinsa festivitate aniversara!La multi ani tuturor celor care si-au amintit si isi vor mai aminti de numele mai jos semnat!
Nicolae Babalau
(fragment din articolul publicat in cartea”Biblioteca oraseneasca “Anton Pann”Filiasi-70 de ani de activitate)
***
Nicolae Sava IONESCU
S-a nascut la 14 aprilie 1929,in comuna Galicea Mare,judetul Dolj
Absolvent al Facultatii de Drept Bucuresti,promotia 1954.
In prezent…,din pacate,ne priveste dintre stele.
Debut in presa:ziarul “Situatia”,1990;editorial,1990,printr-un roman in fascicule-Marturisirea unui reactionar.
Carti publicate:
In ciclul Crime ale psihopatilor:Criminalul Ramaru,Crime la Manastirea Bistrita,Crima Trivale,Crima din Sarari,Crime de Craciun,Crime la sate-romane:Jivina si calaul,Strigate pe Iorgovan,Marturii ale sinucigasilor
Ciclul romantic:Stafia ultimului romantic,Un spirit bantuie Carpatii,Moartea ultimului romantic,Visuri spulberate,Justitie si boema craioveana,Rita-din alta lume,Adolescentii de altadata,Muze in justitie,Marturisiri din conacul sfintilor,Drumul satrei,etc.
Premii:
Premiul special al Societatii Scriitorilor Olteni pentru proza,1995
MICA DENTISTA
Traisem la tara,in universal acela ingust si limitat.
Nimic nu ma ajutase sa vad mai departe de gradinile caselor,de ulitele satului, de camp si padurici,de firul de apa de la poalele dealului,ascuns si acela de salciile ce-si coborau pletele si le udau de matasa broastei ce se strange ape langa malurile apei,de carierele de piatra si coamele de deal ce strajuiau cismeaua de la marginea satului,la via lui Nicu Gogioman.
Seninul sufletului meu nu incepuse a fi tulburat de ereptiile vulcanice ale simturilor mele de mai tarziu.Lava lor se forma incet-incet in adancul subconstientului de unde avea sa tasneasca nu mult mai tarziu.
Privirile mele curioase vazusera fetele ce treceu spre hora parfumate si pudrate,purtand rochii de crep de chine,bluze de panza de matase,de borangic,mulandu-se pe sfarcurile tatelor,vazusem genunchii dezgoliti lucind in soare si piciorele goale in sandale si cipici.Dadeam tarcoale sirelor de paie si priveam carligul lustruit din lemn de dud cu care smulgeam din sira manunchiuri-manunchiuri;raspandite pe jos,acestea formau o saltea moale pe care ma odihneam.
Scoteam maldarul din mijlocul glugii de coceni in care ma ascundeam in joaca cu copii vecinilor,imi faceam de lucru prin trasuri si sanii adapostite in soproane,cautam ascunzisuri prin poduri,patule si magazii,intram in pivnitele,camarile,cazanariile,tamplariile si fierariile satului,in fine,ma infioram la misterele noptilor cu zgomotele lor,cu latratul cainilor,oracaitul broastelor ,caraitul pasarilor urcate in cuibare sip pe crengile pomilor din curte,taraitul greierilor,licarul de sub aripile licuricilor si zumzetul gogoaielor brazdand vazduhul.
In aceasta lume curata,feerica,imaginatia mea a inceput sa se dezvolte,sa impleteasca fiinte cu lucruri,fenomene cu oameni si sa dezlege taine si mistere.
Simturile si gandirea mea tasneau din adancuri spre inaltimi,din toate,din tot ce ma inconjura,se intruchipa ea,fetita ce avea sa prinda viata;faptura ei capata contururi in gradini,in coverci,langa sirele de paie,in glugile de coceni,in soproane,in magazii,beciuri,patule,poduri,fanarii,cosare,staule,grajduri,ieslea vitelor,cotetele pasarilor,foisoare,case in vii,stufarisuri,maluri de ape,padurici,vite stufoase cu struguri,lanuri de porumb,iarba inalta…
Nu se copsesera dovlecii in porumb,nu se batuse floarea-soarelui,nu mustise vinul in butoaie,cand am fost cu caruta la Craiova.
Nu vazusem orasul decat cu scurt timp inaite,cand dadusem examenul de admitere.Grija inscrierii,a hainelor, a gazdei,ramasese pe seama tatalui meu.Bietul parinte a mai mers cu mine la un doctor care m-a operat de polipi,iar un an sau doi mai tarziu,tot el m-a dus la un dentist pentru a-mi cauta de o carie.
Acolo in cabnetul acela medical,se va desfasura povestea ce doresc sa o astern pe hartie.
Cabinetul dentar era situate pe Calea Unirii,cum se cobora de la cinematograful Select,pe partea stanga,imediat dupa colt…
In acea perioada caria se trata timp indelungat,curatarea maselei facandu-se treptat,astfel ca mergeam la cateva zile o data.
Era o vara torida.Doctorul diaparise de-acasa,iar sotia lui a ocolit sa-mi spuna adevarul,poate in speranta ca “ridicarea” acestuia este o problema provizorie.Pentru a nu ma pierde de client,operatiunea de curatire a maselei a continuat.Mi-o facea dansa…
Intr-una din zile,la capatul micului corridor ,a aparut o fiinta diafana,ca o papusica roz,aproape goala.
Venea probabil din baie si trecea intr-o alta incapere…
Imaginatia a inceput sa prinda aripi,ajutat si de cartile citite pana atunci,mai cu seama povesti cu zmei si zane…
S-ar fi stins visul meu daca fetita n-ar fi revenit dupa putin timp.
-Mamica este plecata.Vrei sa te tratez eu?
-Da! Am raspuns fara sa gandesc…
-Cum te cheama,am inganat eu infiorat!
-Doly,mi-a raspuns papusica.Dumneta?
-Nicu!Cati ani ai?
-Doisprezece.Dumneata?
-Treisprezece…
-Ce cla esti?
Doly a lasat privirea in jos,rusinata,si n-a raspuns
Insistind sa-mi raspunda,asa cum era cu capul plecat,i-am vazut fata alba brazdata de lacrimi,am ridicat-o si am prins-o in brate….
Am continuat sa stau lipit de ea si se pare ca acest gest a facut-o sa mi se destainuie precum celui mai apropiat suflet:
-Noi suntem evrei.Taticu’a fost ridicat si nu stiu unde este.Am ramas singure,eu cu mamica…
-Acum si mamica…nu stiu unde este…daca I se intampla ceva,eu ce ma fac?Numai pe dumneta te cunosc…Tot neamul nostrum a plecat…
Din nou fetita a fost zguduita de plans,parca trebuia sa sufere pentru toti si pentru toate,pentru tot poporul sau…
Ganduri pentru Filiasi pentru Biblioteca Oraseneasca
pentru Directorul Acesteia Minel Turburan
In urma cu opt ani rataceam intr-o Craiova dezbinata in care ocluziile politice constituiau boala dominanta si unde individualismul din viata culturala era ca buruienile intre flori,iar incercarile de unificare se loveau de procentul criticilor,invidiilor,si,ceea ce era mai grav,de infatuarea celor ce-si statornicisera locurile pe fotoliile capitonate de vechiul regim.Eu,cautam o oaza,unde sa pot sa-mi desfasor modestele calitati de romancier.
M-am oprit intamplator la Filiasi.
Am gasit aci nu numai o poiana parfumata cu florile intelectualitatii din Filiasi,inmanunchiate de marele om de cultura al orasului-Minel Turburan,ci si un colt de rai unde canta spiritul.
Ceea ce constituie una din marile frumuseti ale sufletului orasului,este faptul ca-si cheama mereu pasarile migratoare,care au purtat pe unde au fost,spiritual locului unde s-au nascu si au crescut-FILIASI.
Ca un nomad ce-si inalta cortul undeva,m-am stability in acest loc minunat-Biblioteca Filiasi-si in orasul de pe Jiu,unde raman chit ca as costori caldari si as vinde linguri.
Sava Ionescu
4 Sept.2005
(fragment din articolul publicat in cartea”Biblioteca oraseneasca “Anton Pann”Filiasi-70 de ani de activitate)
***
Nicolae VADUVA
S-a nascut la 16 octombrie 1947,in orasul Filiasi,judetul Dolj.
Absolvent al Facultatii de Drept,Universitatea Bucuresti.Doctorand al facultatii de profil din Chisinau.
Debut in presa:1973,cu poezie in ziarul”In slujba patriei”.
Debut editorial:1997,cu lucrarea Expertizele,constatarile tehnico-stiintifice si medico-legale,mijloace de presa in procesul penal(in colaborare).
Carti publicate:Ancheta fara sfarsit(proza politaista),Catusele americane P-9004(roman).
Colaborari la Radio-Oltenia Craiova,Radio Sud Craiova,Tele 7ABC,Terra-sat.
FOTBAL SI NOMENCLATURA
(proza politista-fragment din volumul “Ancheta fara sfarsit)
-Alo! Maiorul Vulturu?
-Sa traiti,ordonati.Ofiterul recunoscu vocea sefului sau de la Militia judeteana.
-Te prezinti peste 30 de minute la tov. secretar cu propaganda de la Comitetul Judeten de Partid.
-Pentru ce problema,tov.colonel?
-O sa vezi dumneata acolo.
-Bine,dar de ce eu si nu cineva de la Militia judetului,daca este vorba de Comitetul Judetean de Partid?
-Asta nu-I treaba dumitale,ii raspunse seful,dupa care ii inchise telefonul…
Pleca tot nemultumit,nu-I placea sa fie luat pe nepregatite.La ora stabilita intra in biroul tov.secretar.Acolo mai erau rectorul Umiversitatii,presedintele Clubului de fotbal,directorul Bazelor sportive si antrenorul echipei de fotbal.Dupa ce-l invita sa ia loc,secretarul Comitetului judetean,se adresa ofiterului:
-Ai fost recomandat de sefii tai de la Militia judeteana ca fiind un ofiter exigent si perseverant.Uite,ai aici doua file din care rezulta clar ca la clubul echipei de fotbal din judetul nostrum se produc mari potlogarii.Te rog sa verifici si sa dispui masurile necesare.Eu sunt fan al acestei echipe si pentru fotbal fac totul,dar nu accept murdarii,bani negri,intelegi?
-Tov.secretar,pot sa iau toate masurile legale?
-Da ,toate,de ce ma intrebi?
-Eu am mai fost pus in situatii asemanatoare si spre finalul cercetarilor am fost stopat.
-Tovarase,iei orice masura!
-Inclusiv arestarea?intreaba ofiterul.
-Da,raspunse secretarul.Ofiterului nu-i scapa insa tonul slab cu care fusese pronuntat nevinovatul “da”.
-Va previn ca ati dat aceasta dispozitie fata de mai multi martori si este posibil ca dintre cei prezenti aici sa fie si oameni carora o sa le pun catusele.
Majoritatea se schimbara la fata.Ofiterul avea informatii de mai mult timp despre unii din cei prezenti ca manevrau sume fabuloase in alte scopuri si a caror provenienta era dubioasa.
Se ridica si ceru permisiunea sa se retraga.
Rectorul Universitatii,un professor foarte respectat in urbe si de o cinste rar intalnita,ii facu cu ochiul,ca si cum i-ar fi spus:”Tinere,arata ce poti si fa odata lumina in ograda acestui club”…
***
Cand ajunse la cabinetul tovarasului secretar,agitatie mare.Secretara ii spuse ca este asteptat si ca tovarasul secretar este foarte suparat ca a intarziat.Ofiterul o intreba cine mai este inauntru si daca seful Militiei de la judet este acolo
-Tovarasul colonel a stat numai cateva minute si dupa ce a vorbit cu dumneavoastra,acum o ora,a plecat imediat.
“Da,deci asa se rezolva problemele.El a plecat si m-a lasat pe mine sa ma lupt cu banditii astea”,isi spuse in gand ofiterul,dupa care intra in biroul tovarasului secretar.
-Ce faci,tovarase,pai te asteptam de peste o ora si dumneata umbli fleaura.
-Nu umblu fleaura,alerg pentru rezolvarea celor ordonate de dumneavoastra.
Ofiterul sesiza ca in birou erau exact aceleasi personae ca in urma cu o luna de zile,cand primise ordin sa declanseze verificarile.Se aseza si incepu sa raporteze.
-Tovarase secretar,am finalizat ancheta si urmeaza macar o persoana din cele prezente aici sa o conduc la procuratura pentru a fi arestata,timp in care depuse pe birou dosarul destul de voluminous.
-Cum adica sa arestezi,pe cine?Eu ti-am dat dispozitia sa verifici ce este cu banii negrii,nu sa faci arestari de capul tau,dupa care lovi puternic cu pumnul in masa.Te rog sa predai imediat dosarul.
Mr.Vulturu apuca dosarul cu ambele maini si-l trase catre el,dupa care scoase cele doua file pe care le primise initial de la tovarasul secretar.Ii intise cele doua coli si ii spuse:
-Aceste file le-am primit de la dvs.,restul este munca mea si a colaboratorilor mei.Nu va pot preda dosarul.
-Cum?se rasti tovarasul secretar si,negru la fata,se ridica in piciore.
-Simplu,asa cum v-am raportat.nu dumneavoastra ati aprobat sa fac verificari,sa iau toate masurile legale,inclusive masura arestarii,daca se impune?
-Ba,tampitule,tu faci ce vrei cu oamenii din nomenclatura noastra?Lasa dosarul aici si poti sa pleci.
Ofiterul se ridica,impinse dosarul catre tovarasul secretar,timp in care cei prezenti radiau de bucurie,mai putin rectorul,care din priviri parca ii spunea ca a fortat prea mult nota,dupa care se indrepta spre usa.
Ajuns in pragul usii,pe care intre timp o deschisese,se oprii o clipa si zise:
-Tovarase secretar,ceea ce aveti dumneavoastra pe masa se afla aici.Scoase filmul impachetat cu grija si,tinandu-l intre degete,i-l arata.
-Ba,tu esti tampit,ce vrei sa spui,ca ai fotografiat tot dosarul?
-Da,domnule,va venii vremea cand va fi nevoie de acest film,dupa care tranti usa si pleca aproape alergand pe holurile Comitetului Judetean,crezand ca cineva vine dupa el.
***
Cand ajunse la birou,il sun ape procurer si ii spuse ca batalia a fost pierduta,dupa care telefona sotiei ca sa nu-l astepte la masa,ca are o problema importanta de rezolvat,apoi pleca in parc si timp de cateva ore se plimba pe aleile acestuia,cautand sa se convinga daca a procedat bine.Intelegea in ce situatie fusese atras si nu-I venea sa creada ca oamenii pusi sa asigure respectarea legii sun primii care o incalca in functie de interesele lor.
“De ce mai muncim,de ce depunem atatea eforturi pentru oameni care fac parada de cinste?,se intreba in timp ce se plimba pe aleile parcului.”Unde este dreptatea,cine o imparte si cum?”.”Se mai merita,oare,sa lupti pentru ea?”.”Poate in alte vremuri”.
Cu optimismul care-l caracteriza,se indrepta spre casa,era tarziu,dar cerul era linistit si nu se intrevedea vreo furtuna,cat de curand.
***
Biblioteca,dragostea mea
In urma cu patruzeci de ani,in orasul meu natal Filiasi,biblioteca,aceasta institutie de cultura unde sunt adunate si pastrate mii de carti si reviste pentru a fi folosite de catre cititori,se afla la capatul strazii pe care locuiam eu.
Dumnezeu cred ca a randuit ca aceasta sa fie amplasata in acel loc,pentru ca eu,care nu aveam bani nici pentru un caiet de patruzeci si opt de file,nu as fi putut sa-mi cumpar si carti pentru citit
Imi amintesc cat de timid am patruns pe usa acelei cladiri,unde o doamna tanara si draguta,sesizand timiditatea mea m-a indemnat sa ma apropii.Am privit indelung rafturile pline de carti,randuite frumos,intr-o anumita ordine,pe care atunci nu am putut sa o sesizez,unele foarte frumos legate si care ma fascinau.Sesizand ca sunt nehotarat bibliotecara mi-a recomandat cateva carti,dup ace in prealabil m-a intrebat in ce clasa sunt.Din acea zi am devenit unul dintre cei mai pasionati cititori ai acestei institutii de cultura,caresincer sa fiu,mi-a fost de un real folos in viata.Am citit carti din toate domeniile,aveam cea mai incarcata fise cu cartile imprumutate si citite.
Tot in aceasta institutie lucra si un tanar,simpatico si grijuliu cu cititorii,care,vazand ce domenii ma pasioneaza mi-a recomandat cateva carti…Nu stiu daca el a intuit pasiunea mea,cert este ca ulterior am urmat o cariera militara…
Din aceste considerente,atunci cand situatia materiala mi-a permis,respective in anul 1997,am instituit un premiu,in carti,care se acorda annual,din banii familiai mele,celui mai devotat cititor al bibliotecii,lasand la latitudinea conducerii acestei institutii sa stabileasca elevul care are cele mai multe carti imprumutate si citite.Si ca un bun crestin ce ma socotesc,am ales ca ziua in care se acorda acest premiu sa fie Ziua de Inaltare a Domnului…
Colonel de politie®
Conf.Univ.Dr.Nicolae Vaduva
(fragment din articolul publicat in cartea”Biblioteca oraseneasca “Anton Pann”Filiasi-70 de ani de activitate)
Pentru omenie si pentru generozitate,pentru faptele domniilor lor si pentru CUVANTUL…scris,raplata mea si a generatiei mele este recunostinta!
Claudiu Coman-Craiova
Mesajul nr 2:
STIMATE DOMNULE DIRESTOR
In timp ce lecturam diversele si interesantele articole din Observatorul.com,eram framantat de anumite ganduri:
Nu stiam daca trebuie sa fiu mandru ca la varsta de 19 ani ma pot considera un meritos "intreprinzator",prin deschiderea unei afaceri proprii,sau un"parazit",ca prersonajul Costel din filmul Pistruiatul. Linistea sufleteasca am primi-o de la un personaj,drag mie,pe care fizic nu il cunosc,dar care,prin mesaje adresate direct mie,sau reiesite din diferitele articole publicate in numeroasele publicatii din tara si strainatate-domnul Artur Silvestri- m-a adus cu piciorele pe pamant si m-a facut sa sper ca aceasta perioada nebuna de nesfarsita tranzitie economica ,dar mai ales morala,poate sa primeasca un mic"balsam"pentru sufletele romanilor.Poate ca,la fel ca mine ,milioane si milioane de romani au nevoie de o limpezire a gandurilor si sentimentelor,si,la fel ca mine,au nuvoie de astfel de mesaje.Multumindu-i domnului Artur Silvestri,daruiesc mesajul domniei sale tuturor romanilor,din lumea intreaga,ce consindera ca le este de trebuinta si ca,daca mai
exista asemenea oameni...,asemenea domniilor voastre,inca nu este totul pierdut:
"30 August 2007 , Sf.Ierarhi Alexandru , Ioan si Pavel cel Nou, Patriarhul Contantinopolei
Domnia Voastra,
In toate aceste zile , am lucrat din greu la oranduirea unei carti noi , ce cuprinde " Cuvintele pentru Urmasi " ale unor romani de azi , continuand , astfel, ceea ce am inceput acum un an si jumatate . Incheierea acestei carti -cu prefata ce o deschide - s-a facut ieri , pe cand , cu mahnire am pomenit , la doi ani de cand a plecat la Domnul , pe vladica Antonie Plamadeala , fie-i numele vesnic neuitat , ce a fost - si va ramane-unul din " Invatatorii Tarii ". Cu gandul la faptele lui, astazi atat de hulite de aratari de aspect sordid , am scris aceste cuvinte pe care ingaduiti-mi sa vi le impartasesc.
Nadajduiesc sa a fie de folos.
LAUDA FAPTEI FARA NUME
Cand, acum mai bine de un an si jumatate , ma gandisem ca o adunare de invataturi cu aspect de concluzie de viata ar sluji celor ce sunt si mai ales celor ce vor veni dupa noi , nu mi-am inchipuit ca , la o anumita vreme , se va putea adauga ceva consistent la " depozitarul initial " si ca va mai exista inca un episod din ceea ce nazuisem, totusi, sa existe. Si , iata ca, acum , dupa o vreme anumita , a dat Dumnezeu sa nu ramana totul o simpla "incepatura " si sa se adauge, la ceea ce era , inca o zidire oricat de marunta . Continuarea " Cuvintelor pentru Urmasi " se produce prin acest volum ce apare si el, ca si cel dintai, atunci cand i-a venit sorocul. Cei ce au facut posibila aceasta carte noua sunt oameni de pe la noi care , din buna-voire , " gand bun" si nazuinta de a nu lasa sa se piarda niste concluzii ce cred ca ii definesc , s-au ingaduit cu timpul ce li s-a dat si au asternut aici aceste
sire care impresioneaza , intai de toate , pentru ca exista . Ceea ce am adunat - atat cat s-a putut acum - tulbura si emotioneaza ca orice mai mare ori mai marunta infaptuire ce incearca a se sustrage vremurilor si , puse toate " cap la cap ", par un fel de creatie rapsodica de esenta intocmirilor ce nu au nume .Dar acest simtamant nu se opreste numai la " cuvinte " sau la " povete " ci merge si mai sus , acolo unde se afla o fabula cu intelesuri mai inalte . Le observam pana si in ilustratiile ce compun imbracamintea acestei carti care reproduc imagini ale " Locului " romanesc , semne de identitate culturala si enigme ale naturii ; ele pot fi, si sunt chiar, opera de anonim. La drept vorbind, aceasta realitate este neintamplatoare si sensul ei l-am urmarit inca de pe cand nici nu se inchipuia ca vom avea locul potrivit de a face astazi ceea ce ni se ingaduie sa facem. Rezulta, deci, ca perspectiva intregului capabil sa fructifice nu-i spontana ci
voita si , mai mult ca sigur, e un accent programatic decurs din verificarea istoriei noastre de valori. Astfel incat a vedea pretutindeni pe omul ce incearca a se defini prin siruri de inaintasi si prin urmasii posibili , preluand ceea ce ii este de folos si lasand altora ceea ce socoteste folositor , este intocmai ceea ce ne poate da astazi o nadejde si ne poate intari in ideea ca nimic nu este inca pierdut definitiv si, asa cum avem un trecut , vom avea si un viitor. Atitudinea aceasta nu este inca atat de raspandita precum ar trebui si nici nu se apreciaza cateodata .Sunt unii , care din reua-voire ori din neintelegerea nascuta de modul marunt de intelegere a lumii , ar fi voit sa auda mai degraba vocile mandarinilor clipei si ale acelei categorii ancilare ce ne fac zilele nelamurite prin staruinta lor in "ideologia neincrederii", care ne intoxica si nu duce nicaieri . Dar aceasta opinie nu se poate nici macar pune la socoteala .Caci astazi , ca si
ieri , au insemnatate nu vorbitorii de profesie si cheltuitorii din banul saracului idealist ci , fara nici cea mai mica indoiala ,cei care isi dedica viata binelui colectiv , nu " stau " ci " fac " iar prin infaptuirile lor , prea de multe ori dispretuite de o " intelighentsie" lacoma, hoata si rea , tin pe umerii firavi , slabi si tremuratori , intregul duh tainic al acestei tari ce nu va pieri . Caci acestia sunt multi si nici nu mai are importanta daca ei au nume ori nici nu li se mai stie " felul cum li se zice ". Pe acestia , prea adeseori umiliti , obiditi si dispretuiti , trebuie sa-i vedem mai cu precadere , deschizand ochii in largime si pretuind , cu emotia ce ne aduce simtamantul Faptei Mari , jertfa lor cotidiana , "saracia " lor insusita , "castitatea " sufleteasca si " ascultarea " fata de un Ceva ce le vine din vremurile fara nume si fara istorie , traind , astfel ,ca un fel de calugari laici ai unui ordin de "cavaleri ai tarii ". "
Cuvintele" acestea sunt opera lor si declaratia lor de existenta in istorie .Tot ce am adunat aici, am adunat nu spre a evidentia " chipuri diferite " ci in ideea de a infatisa o ipoteza de Om Roman de peste tot si dintotdeauna . Caci esentialul in aceste siruri de experiente insusite si , uneori , traduse in povete , invataturi ori fabule , nu sta atat in experienta individuala , in concluziile proprii si in " lectia unei biografii " - care , avand insemnatate , raman fructul timpului imediat - cat mai degraba in abstragerea din contingent si in privirea de sus si de la inaltimi ce lamuresc pe deplin intelegerea formelor de relief si a proportiilor ce definesc lumile vazute . De fapt, acolo unde astfel de " cuvinte " se retin si se vor citi inca multa vreme de acum inainte , ele ating un fel de anonimat de suflet colectiv si sunt tot atat de putin definite istoriceste precum este productia de folclor . Ca si pildele fara autor si fara de varsta ,acestea isi afla locul intre alcatuirile iesite de la sine din tainele fara istorie, precum padurile de brazi . ARTUR SILVESTRI 29 August 2007, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul."
Cu deosebita stima!
Claudiu Coman
|
Claudiu Coman 9/4/2007 |
Contact: |
|
|
