Contributii la o eventuala istoriei a emigratiei romane in Canada : Primii romani din Saskatchewan
ISTORIA ROMÂNILOR DIN LENNARD
(Reproducere din Calendarul Credinfa (The Faith), Romanian Orthodox Missionary Archdiocese of America, Archimandritul Bartolomeu V. Anania si George Alexe, Detroit, Michigan, 1977).
În anul 1899, în luna Mai 6, după calendarul Iulian 23 Aprilie, în ziua de Sfântul Gheorghe, români din comuna Voloca și Molodia, județul Cernăuți, Bucovina, ajunseră în Station (gară) Salcots, Saskatchewan, Canada, următorii români:Văduva Doamnica Paulencu, cu doi ficiori, loan și Gheorghe. Nicolai Penteleciue, ginerele ei, căsătorit, cu 3 copii: Anghelina 6 ani, Calina 3 ani, Ilie 2 ani, sînt acuma în viață.
Alți oameni, după cum urmează:Grigori Struți, Ilie Elia, Stefan Elia, Marcu Zelinscky, căsătorit, cu trei copii: (Onofrei, Doamnica, Justin. Marcu Zelinscky) făcea rugăciuni în loc de preuot și au botezat și prunci, până au venit preuți în Canada. Fiul lui Onufrei au fost profesor în școală pentru emigranți. Vorbia 3 limbi de acasă: românia, ruteana și germana, înainte de-a deveni profesor au luat Instruction in Regina, Saskatchewan.
Natalia Hulunga, sora lui Ilie Elia ce-au adormit în Domnul întăi dintre emigranți în Mcnut, Saskatchewan.
Moșu Ion Axinte cu fiul lui, Procopie Axinte căsătorit cu 4 copii: loan, Simion, Midorina, Artimisa, Acuma trăiesc în Redona Beach, California.Mihai Bordian cu familia, cu patru copii: Maria, Magdalina, Fevronia, Petru Bordian. Maria au devenit soția lui loan Paulencu și soarea lui Nistor Onufreiciuc. loan Paulencu și Maria Bordian, căsătoriți în 1900.
Așa era atunci cu emigranți din două sate românești, cam jumătate, din Salcots, i-au propit în Saskatchewan, vo jumătate i-au trimis la Edmonton, Alberta.
După nume cunosc în Alberta familia Ropean dela Willingdon, i-am vizitat, am vorbit cu ei în 9 și 10 Nov. 1963. La ceilalți le-am uitat numele când me-au spus socrul meu loan Paulencu, peste 50 ani înapoi.
Iarna anului 1899 toți au petrecut-o în Saskatchewan, atunci se chema North West Teritori, în bordei, săpat în pământ. Fiind anul secetos, au săpat 7 fântâni și tot nu găseau apă, apoi s-au dus pe jos, după lucru, până la Russell, Manitoba era province atunci, și au găsit și lucru la tăiat lemne, și apă și bălți, distanța de vo 60 mile, dară înconjor mai mult.
Așa că familia Doamnica Paulencu, cu ficiorii ei loan, Gheorghe și ginerele ei Nicolai Penteleciue, sa stabilit în Manitoba, care era atunci province. loan fiind cel mai în etate, au luat primul Homstead în Manitoba: S. West, 1/4 of Section 24-23-28. Nicolae Penteliciuc, cumnatul lui, au luat homstead: North West, 1/4 of Section 24-23-27; Gheorghe Paulencu: North Est, 1/4 of Section 24, Range 23, Tonship 27. loan Paulencu sa căsătorit cu Maria Bordian, fata lui Mihai Bordian și Nastasia, în anul 1900. Gheorghe Paulencu, căsătorit cu Efruzina Gaber, la anu 1906.
Tot din satul Voloca, la 1900, au emigrat următorii:Vasile Onciulescu, cu familea, 3 copii: loan, Sanfira, George, loan Onufreiciuc nu-i familie cu Nistor Onufreiciuc rămași în Saskatchewan.Ilie Burla, căsătorit, cu doi copii, o fată Agripina și un ficior Nicolai, etatea nu o știu au rămas în Manitoba, și și-au luat homstead în S.E., 1/4 of 24-23-28, cu Paulencu și Penteliciuc.Nicolai Penteliciuc, căsătorit, cu 3 copii, două fete și un ficior: Anghelina 6 ani, Galina 3 ani, Ilie 2 ani.La anul 1900, alți emigranți au ajuns, tot din satul Voloca, Bucovina, Austria atunci:Pentelei Gorda, căsătorit, cu 3 ficiori: Gheorghe, Mihai și Floria, au luat homstead 2 mile la North.Pădurile erau foarte mari, copaci rupți de vânt, deabia puteau răsbate unul la altul. De multe ori trebuiau să se urce pe un copac să vadă de unde iese fum, până s-au făcut tăieturi în copaci și cărare unul la altul.loan Onufreiciuc cu familie, au rămas în Saschewan, cu 3 ficiori: Paul, Ilie și Isidor, și 2 fete, toți morți acuma.
Parohia Sfântul Ilie ieste pe Section 24-23-28.
În anul 1900, loan și Gheorghe Paulencu, Nicolae Penteliciuc, s-au gândit de loc pentru închinare Ia Dumnezeu. Au tăiat un copac mare, plop, au făcut Sfânta Cruce, loc pentru închinare la Dumnezeu, sub cerul senin. Se grămădia 3 familie și se rugau cum știau din gura părinților. Cărți cu dânși nu au adus. Cu Puțină școală era Gheorghe Paulencu și sora lui Marina a lui Nicoli Penteliciuc. Pădurile erau foarte mari. După legea de atunci, trebuia ca fiecare ce-au luat homstead să-și facă casă acolo. Până s-au făcut cărare unul la altul, de multe ori se suiau pe un copac să vadă unde-i casa celuilalt, unde iese fumul, până s-au făcut semne pe copaci și cărările dela unul la altul.
Neștiind ei cum ieste măsura pământului în Canada, linia nu era tăiată, s-au înțeles între ei ca pe a cui farmă a fi, unde ei au redicat Sfânta Cruce, acela va da din farma lui 2 acre pământ pentru biserică, și au picat pe margina farmei lui Ilie Burla și loan Paulencu. Apoi când au venit enginerul (survei), loan Paulencu au dat 2 acre din a lui farmă, așe parohia ieste pusă pe 4 acre pământ, câte 2 acre de donatori, așa-i și astăzi.La anul 1902, s-au ales întâilea comitet, compus din următorii: D. Ilie Burla, președinte, fiind cel mai bătrân, Gheorghe Paulencu, secritari, loan Paulencu, ipitrop, hotărându-se să clădească loc de închinare, din bârne de plop, acoperită cu brazde de pământ și ferești mici cu 6 geamuri mici.
vom continua
NISTOR ONUFREICIUC ( Inglis , Manitoba )
|
