" Cuvintele pentru Urmasi "
In toate aceste zile , am lucrat din greu la oranduirea unei carti noi , ce cuprinde
" Cuvintele pentru Urmasi " ale unor romani de azi , continuand , astfel, ceea ce am
inceput acum un an si jumatate . Incheierea acestei carti -cu prefata ce o deschide
- s-a facut ieri , pe cand , cu mahnire am pomenit , la doi ani de cand a plecat la
Domnul , pe vladica Antonie Plamadeala , fie-i numele vesnic neuitat , ce a fost -
si va ramane-unul din " Invatatorii Tarii ".
Cu gandul la faptele lui, astazi atat de hulite de aratari de aspect sordid , am scris aceste cuvinte pe care ingaduiti-mi sa vi le impartasesc. Nadajduiesc sa a fie de folos.
LAUDA FAPTEI FARA NUME
Cand, acum mai bine de un an si jumatate , ma gandisem ca o adunare de invataturi cu aspect de concluzie de viata ar sluji celor ce sunt si mai ales celor ce vor veni dupa noi , nu mi-am
inchipuit ca , la o anumita vreme , se va putea adauga ceva consistent la "
depozitarul initial " si ca va mai exista inca un episod din ceea ce nazuisem,
totusi, sa existe. Si , iata ca, acum , dupa o vreme anumita , a dat Dumnezeu sa nu
ramana totul o simpla "incepatura " si sa se adauge, la ceea ce era , inca o zidire
oricat de marunta . Continuarea " Cuvintelor pentru Urmasi " se produce prin acest
volum ce apare si el, ca si cel dintai, atunci cand i-a venit sorocul. Cei ce au
facut posibila aceasta carte noua sunt oameni de pe la noi care , din buna-voire ,
" gand bun" si nazuinta de a nu lasa sa se piarda niste concluzii ce cred ca ii
definesc , s-au ingaduit cu timpul ce li s-a dat si au asternut aici aceste
sire care impresioneaza , intai de toate , pentru ca exista . Ceea ce am adunat -
atat cat s-a putut acum - tulbura si emotioneaza ca orice mai mare ori mai marunta
infaptuire ce incearca a se sustrage vremurilor si , puse toate " cap la cap ", par
un fel de creatie rapsodica de esenta intocmirilor ce nu au nume .Dar acest
simtamant nu se opreste numai la " cuvinte " sau la " povete " ci merge si mai sus
, acolo unde se afla o fabula cu intelesuri mai inalte . Le observam pana si in
ilustratiile ce compun imbracamintea acestei carti care reproduc imagini ale "
Locului " romanesc , semne de identitate culturala si enigme ale naturii ; ele pot
fi, si sunt chiar, opera de anonim. La drept vorbind, aceasta realitate este
neintamplatoare si sensul ei l-am urmarit inca de pe cand nici nu se inchipuia ca
vom avea locul potrivit de a face astazi ceea ce ni se ingaduie sa facem. Rezulta,
deci, ca perspectiva intregului capabil sa fructifice nu-i spontana ci
voita si , mai mult ca sigur, e un accent programatic decurs din verificarea
istoriei noastre de valori. Astfel incat a vedea pretutindeni pe omul ce incearca a
se defini prin siruri de inaintasi si prin urmasii posibili , preluand ceea ce ii
este de folos si lasand altora ceea ce socoteste folositor , este intocmai ceea ce
ne poate da astazi o nadejde si ne poate intari in ideea ca nimic nu este inca
pierdut definitiv si, asa cum avem un trecut , vom avea si un viitor. Atitudinea
aceasta nu este inca atat de raspandita precum ar trebui si nici nu se apreciaza
cateodata .Sunt unii , care din reua-voire ori din neintelegerea nascuta de modul
marunt de intelegere a lumii , ar fi voit sa auda mai degraba vocile mandarinilor
clipei si ale acelei categorii ancilare ce ne fac zilele nelamurite prin staruinta
lor in "ideologia neincrederii", care ne intoxica si nu duce nicaieri . Dar aceasta
opinie nu se poate nici macar pune la socoteala .Caci astazi , ca si
ieri , au insemnatate nu vorbitorii de profesie si cheltuitorii din banul saracului
idealist ci , fara nici cea mai mica indoiala ,cei care isi dedica viata binelui
colectiv , nu " stau " ci " fac " iar prin infaptuirile lor , prea de multe ori
dispretuite de o " intelighentsie" lacoma, hoata si rea , tin pe umerii firavi ,
slabi si tremuratori , intregul duh tainic al acestei tari ce nu va pieri . Caci
acestia sunt multi si nici nu mai are importanta daca ei au nume ori nici nu li se
mai stie " felul cum li se zice ". Pe acestia , prea adeseori umiliti , obiditi si
dispretuiti , trebuie sa-i vedem mai cu precadere , deschizand ochii in largime si
pretuind , cu emotia ce ne aduce simtamantul Faptei Mari , jertfa lor cotidiana ,
"saracia " lor insusita , "castitatea " sufleteasca si " ascultarea " fata de un
Ceva ce le vine din vremurile fara nume si fara istorie , traind , astfel ,ca un
fel de calugari laici ai unui ordin de "cavaleri ai tarii ". "
Cuvintele" acestea sunt opera lor si declaratia lor de existenta in istorie .Tot ce
am adunat aici, am adunat nu spre a evidentia " chipuri diferite " ci in ideea de a
infatisa o ipoteza de Om Roman de peste tot si dintotdeauna . Caci esentialul in
aceste siruri de experiente insusite si , uneori , traduse in povete , invataturi
ori fabule , nu sta atat in experienta individuala , in concluziile proprii si in "
lectia unei biografii " - care , avand insemnatate , raman fructul timpului imediat
- cat mai degraba in abstragerea din contingent si in privirea de sus si de la
inaltimi ce lamuresc pe deplin intelegerea formelor de relief si a proportiilor ce
definesc lumile vazute . De fapt, acolo unde astfel de " cuvinte " se retin si se
vor citi inca multa vreme de acum inainte , ele ating un fel de anonimat de suflet
colectiv si sunt tot atat de putin definite istoriceste precum este productia de
folclor .
Ca si pildele fara autor si fara de varsta , acestea isi afla locul intre alcatuirile iesite de la sine din tainele faraistorie, precum padurile de brazi .
|
Artur Silvestri 8/31/2007 |
Contact: |
|
|
