Maica Teresa
Desi Agnes Gonxha Bojaxhiu s-a născut pe 26 august 1910, la Skopje, în Macedonia, fiind copilul cel mai mic al unui băcan albanez, ziua de nastere a celei care avea să devină cunoscută ca Maica Teresa este considerată 27 august 1910, ziua botezului ei în religia romano-catolică. La 18 ani, studiază limba engleză la Dublin, cu Surorile irlandeze din Loreto, apoi pleacă în India, sosind la Calcutta în 1929. A fost un an novice la Darjeeling, apoi s-a întors la Calcutta pentru a preda geografia la scoala unei mănăstiri, unde ulterior a devenit staretă. Maica Teresa era în 1946 într-un tren când, spune ea, a primit chemarea Domnului: menirea ei era să lucreze printre cei sărmani si nevoiasi. În 1948, a părăsit mănăstirea si s-a dus printre oamenii mahalalelor. La Paris, a urmat cursuri medicale, după care a înfiintat în Calcutta, într-o aripă a unui templu hindus, un azil pentru săraci si muribunzi, pe care l-a numit "Inima Sfântă". Printre proiectele ulterioare s-au numărat un azil pentru copiii abandonati, un azil de bătrâni, o colonie de leprosi si un atelier pentru someri. În 1950 a întemeiat propriul ei ordin de maici, Ordinul Misionarelor de Caritate. În 1979, Maica Teresa a primit Premiul Nobel pentru Pace. Moare în anul 1997. Maica Teresa din Calcutta întruchipează pentru milioane de oameni spiritul mărinimiei crestine la sfârsitul sec. XX, secol marcat deseori de materialism si lăcomie. Maica Teresa a fost beatificată pe 19 octombrie 2003 si urmează să fie canonizată.
fragment din discursul Maicii Tereza de acceptare a Premiului Nobel pentru Pace [10.12.1979 Oslo, Norvegia]
[Discursul complet îl găsiţi în varianta originală în limba engleză pe pagina Nobel Prize]
Să mulţumim cu toţii Domnului pentru minunata ocazie pe care ne-a oferit-o de a ne bucura că putem răspândi pacea, că ne iubim şi că Îl iubim, că cei mai săraci dintre cei săraci sunt fraţii şi surorile noastre.
Ne-am adunat aici ca să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru acest dar al păcii. V-am dat deja tuturor rugăciunea pentru pace a Sfântului Francisc de Assisi şi stau acum şi mă gândesc dacă nu cumva a simţit el atunci aceeaşi nevoie de a se ruga pentru pace pe care o simţim şi noi astăzi.
Aşa că haideţi să ne rugăm împreună:
"Fă-ne Doamne demni să ne putem servi semenii din întreaga lume care trăiesc şi mor în sărăcie şi foamete. Dă-le, prin mâinile noastre pâinea cea de toate zilele, iar prin dragostea noastră înţelegătoare, adu-le bucurie şi pace. Doamne, fă din mine mesagerul păcii Tale, ca să pot aduce iubire acolo unde e ură; acolo unde e nedreptate, spiritul iertării; acolo unde este dezbinare, unitate; acolo unde e disperare, speranţă; acolo unde e umbră, lumină; acolo unde e tristeţe, bucurie. Doamne, ajută-mă să pot alina mai mult decât mă alină alţii; să înţeleg pe alţii mai mult decât mă înţeleg alţii pe mine; să iubesc mai mult decât mă iubesc alţii; pentru că, uitându-te pe tine, vei afla; iar prin iertare, vei fi iertat; iar prin moarte, te vei trezi în viaţa veşnică. Amin."
Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât i l-a dăruit pe propriul său fiu; el i l-a dat unei fecioare, Sfintei Fecioare Maria, iar ea s-a grăbit - atunci, când acesta s-a născut - să îl aducă şi celorlalţi. Şi ce a făcut ea? Ea a servit. A răspândit bucuria de a-i iubi pe ceilalţi. Iar Iisus Hristos te iubeşte şi pe tine, şi pe mine, atât de mult, încât şi-a dat viaţa pentru noi. Şi, pentru că toate acestea nu au fost de ajuns, El spunea mereu: "Iubiţi-vă aşa cum v-am iubit Eu, aşa cum vă iubesc Eu acum." Dar cum trebuie să iubim? Trebuie să iubim şi să dăruim, aşa cum ni L-a dat El pe fiul său. El şi-a dat viaţa pentru noi şi nici acum nu pregetă să dăruiască; el face daruri aici şi pretutindeni, în propria noastră viaţă şi în viaţa celorlalţi.
|
Andrei Mera 8/27/2007 |
Contact: |
|
|