Cealalta Romanie
Care este vina Dunării si a Carpatilor, a grâului din stepa Craiovei, a strugurilor din jurul Husilor, a grotelor paleolitice de pe Valea Draghistei pentru încâlcirea cuiva în meandrele putintelor si neputintelor sale?
Poate fi Franta (cu toti pedofilii ei) o tară necurată? Poate fi Germania (cu toti hitlerii ei) o tară urâtă? Poate fi SUA (cu toată întinderea Harlemului) o tară păduchioasă?
Poate fi tara vinovată că nu am fost ales Presedinte? Că nu am un jeep ca cine stie ce miliardar de mucava? Că nu sunt aplaudat cînd trec genial pe stradă?
Agramatii si ipocritii turuie zi si noapte discursuri neghioabe despre iluzorii locuri de muncă, pensii si salarii pe care le vor da (si pe care nu le-au dat fiind la guvernare sau în afaceri), sau despre viitoare sisteme sanitare si educationale (pe care le-au nenorocit fiind la guvernare sau în afaceri) si, în fine, despre “crucida totală” împotriva coruptilor (pe care tot ei i-au clocit cât au fost la guvernare sau în afaceri si pe care tot ei îi vor păzi cu străsnicie dacă ajung/rămân la guvernare)!
Nimic fundamental despre stiinta si cultura tării, despre valorile ei morale si crestine.
Nimic convingător despre patriotismul românesc.
Cum să nu-ti treacă prin minte în asemenea conditii gândul că cineva investeste special în acesti ipocriti ca să bage în inima neamului românesc ideea că toti românii sunt ca si ei: agramati, ignoranti, mafioti, ipocriti?
Ce suntem fără tară? Fără tară nu suntem, nu devenim, nu vom fi.
Tara nu este numai locul unde te nasti si mori.
Tara nu e doar limba pe care o vorbesti. Sau Jocul cel Mare pe care îl rotesti mândru la nunta ta de pe malul Răutului.
Tara nu e doar auras/păcurasul unui copil de 2 ani, silabisit pe valea Nerei…
Da, tara are si declasati care se urineaza ziua în ameaza mare în metroul din Bucuresti.
Tara are si prostituate, si banditi, si politisti corupti, si ministri care au în conturi sume ce întrec de mii de ori veniturile lor declarate.
Dar si ceilalti, europenii ceilalti (că românii sunt, poate, europenii cei mai vechi), grasii si taciturnii, cei care îsi lasă parintii să moară prin aziluri, sau cei care omoară fetite după ce abuzează de ele sexual, ei ce/cât au mai bun/mult ca noi la, să zicem, capitolul morală?
Poate noi, românii, avem alt destin european decât polonezii sau spaniolii?
Poate noi, românii, nu trebuie să ne întrecem cu Europa la făcut hamburgheri si rachete purtătoare de focoase nucleare, ci la construit Putne?
Poate rostul european al poporului român este să pună “Batjocorirea lui Isus” de la Voronet direct pe siliciul procesoarelor ca să nu se acumuleze atâtea iluzii desarte în sufletul omului globalizat?
Ce are locuitorul simplu al Tării Bârsei, sau cel care veghează pietrele antice lângă biserica Densusului, sau pe cele medievale lângă triconcul uncial al bisericii din Siret, sau cel care prinde un peste la Obârsia Lotrului, sau cel care îsi duce oile la păscut pe aeroporturile Cibinului, sau cel care plânge neputincios lângă distrugerea constientă, a măretelor sanctuare cosmogonice ale dacilor, cel care nu stie (nici nu i se pun în manualele scolare) sublimile poeme pictate ale cucutenienilor sau romburile caselor de la Vadul Rascov, pe Nistru de mijloc, toti acestea si toate astea ce au cu mahmureala intelectualistă a unuia care are de reprosat “esential” tării fiindcă a fost rănit si de plumbul bucurestean, si de colbul politichiei, si de poticnirile propriilor realizări?
Cândva Stefan Musatin, zis cel Sfânt încă din timpul vietii, vorbea despre “cealaltă Valahie”, având în vedere unitatea neamului românesc în contextul globalizării de atunci.
Astăzi putem vorbi de cealaltă Românie, având în vedere si unitatea, dar si înalta menire europeană si mondiala a neamului românesc.
Cealaltă Românie, alta decât cea bâlbâită politic si mediatic de actuala “ceafă groasă”, România cea harnică si cinstită, cea adâncă si miloasă priveste demn peste grădini undeva la Cucuis, lângă Orăstie, sau pe o muchie de munte la cheile Dâmbovicioarei, sau pe o tristete de deal basarabean.
Ea este Romania noastra, indiferent unde locuim si muncim.
Ea există, e puternică, are mare viitor, si oricât de multe reprosuri i s-ar aduice, tara românilor e sacră si dulce, desi e sărată si cu lacrimi de sânge, si cu suisuri la vale si coborâri la deal.
Chiar dacă ziua politică de azi e înfiorător de urâtă, turma de nomazi politici va trece, iar tara va rămâne în veac.
|
Andrei Vartic 8/24/2007 |
Contact: |
|
|
