"Lacrimile de îndumnezeire ale Niculei",
La Nicula, pe un deal împădurit ce srăjuiește inima Ardealului, se află una din cele mai vechi mănăstiri ortodoxe românești. Aici se nevoia pe la 1326 pustnicul ortodox Nicolae, de la care se trage și denumirea satului, și cea a mănăstirii. Că acest loc este străveche și luminată așezare monahală, o dovedește alegerea Niculei de către Maica Domnului pentru a se manifesta în lume cu lacrimile ei de dragoste pentru neamul omenesc. De aici, de la Sfânta Icoană Plângătoare, s-a dezvoltat în tot Ardealul tradiția icoanelor pe sticlă. Anume aici, la Nicula, Maica Domnului ușurează nevoitorilui călugăr, dar și mireanului evlavios, apropierea de Bunul Dumnezeu. De aici ar putea răsări un nou veac omenesc, mai blând, mai pur, mai luminat. La 1552 în jurul unei mici biserici de lemn cu hramul Sfânta Treime" se fonda la Nicula o mănăstire românească. Anume în acea biserică a ajuns pe căi știute de Domnul una din cele mai vechi icoane pe sticlă pictată de preotul ortodox Luca din Iclod în anul 1681. La începutul anului 1699, de la Plânsul Maicii Domnului din primăvara anului 1699 a prevestit, însă, și tragicul an 1700, când mănăstirile ortodoxe din Ardeal au fost trecute prin foc și sabie, dar și timpul revenirii întregii puteri a lacrimilor Ei anume aici, în sfânta mănăstire a Niculei.
În 1659 la Nicula exista o școală bisericească unde copii din satele din jur puteau învăța carte. După închiderea forțată a mănăstirilor ortodoxe din Ardeal aici a fost așezată o mănăstire romano-catolică. În anii 1876-1905 s-a construit o biserică de zid pentru Sfânta Icoană Lăcrimătoare. După cel de al doilea război mondial mănăstirea a redevenit ortodoxă, iar în 1961 a fost pictată de profesorul Vasile Pascu. Iconostasul, de formă solară, din lemn poleit cu aur, a fost construit special pentru Sfânta Icoană în 1938 de către Samuil Keresteșiu. El are în centru icoana făcătoare de minuni, care este coboară în jos la liturghii pentru a se putea rugă creștinii în voie. Actuala stăreție s-a construit în anii 1978-1989. Ea găzduiește un frumos paraclis și o colecție de icoane vechi pictate pe sticlă și o vastă bibliotecă. Una din podoabele acestei biblioteci este Cazania" mitropolitului Varlaam din anul 1643.
În fiecare mijloc de august pelerinii vin la Nicula pe jos în număr foarte mare. E vorba de sute de mii de oameni. Ei vin aici pentru un lucru ce nu poate fi nici estimat, nici înțeles de actuala civilizație pragmatică. Ei vin să se roage la icoana Maicii Domnului care a plâns necontenit 26 de zile la începutul unei primăveri, în preajma unui echinocțiu, acum 308 ani. Unii din ei, probabil, se roagă și pentru bunăstare materială. Alții pentru sănătate și ieșirea din câmpul nevoilor. Dar marea majoritate se roagă pentru purificarea sufletelor și pentru apropierea de Domnul. Asta înseamnă că ei vin la Nicula pentru a se îndumnezei cu ajutorul lacrimilor Maicii Domnului
|
de Andrei Vartic 8/20/2007 |
Contact: |
|
|