Scrisoare pastorală
Dragii mei!
De câtva timp se tot vorbește în ziare, la televizor și la radio despre necesitatea de a face publice dosarele de la securitate ale preoților, fiindcă, vezi Doamne, ar fi divulgat secretele mărturisite de către enoriașii lor la Sfânta Spovedanie. Totul pleacă de la o lege ce s-a dat în acest sens de către scumpii noștri parlamentari. Au socotit domniile lor că toate celelalte probleme ale țării le-au rezolvat, doar asta o o mai au și
gata, pot apoi să doarmă liniștiți. Toți au început apoi să bălăcărească în presă ierarhiio, preoții, Biserica și Sfintele Taine, mai ales Sfânta Spovedanie.
Dacă aș vorbi unor oameni ca cei de la Gruia, care nu se spovedeau și nu se împărtășeau decât în ultimele momente ale vieții, când nu mai aveau nici o speranță de scăpare, mi-ar fi foarte greu, fiindcă oamenii aceia nu știau ce este Sfânta Spovedanie. Vă vorbesc însă Dvs., cei care vă spovediți și vă împărtășiți cu sutele în timpul unui an, la cele patru posturi mari și ori de câte ori simțiti nevoia să vă descărcați sufletul. Și asta o faceți de cel puțin treizeci de ani, de când sunt în mijlocul Dumneavoastră preot. Cei care v-ați spovedit personal știti din proprie experiență, cei care nu v-ați spovedit niciodată (dacă mai este vreunul!) puteți întreba pe cei care s-au spovedit. De fiecare dată ați spus ce-ați vrut Dvs. V-ați descărcat sufletul fiecare cum ați știut. Fie că ați furat, că ați înjurat, că ați desfrânat sau ați făcut alt păcat, a fost destul să spuneți păcatul. Nu cred că ar fi cineva de bună credință, care să poate afirma că l-am întrebat la Spovedanie când, de unde, cu cine a furat, cu cine a desfrânat sau alte amănunte de felul acesta, așa cum ar face un polițist, când trebuie să întocmească un proces verbal de constatare a unei infracțiuni. Ofițerii de la securitate erau oameni deștepți și n-aveau timp să se ocupe lucruri de acestea. Ele erau importante din punct de vedere religios-moral, nu din punct de vedere politic. Nu întrebam pe nimeni dacă a înjurat oaia, capra sau președintele țării sau partidul sau cine știe ce activist. În această situație, ce ar fi putut să raporteze un preot din cele auzite la Sfânta Spovedanie? Dumneavoastră sunteți oameni maturi și înțelegeți bine unde vrea să bată această campanie și care-i este scopul. Nu se pune o clipă problema ca să se scoată în evidență preoții care au murit în închisori, care au fost dislocați, bătuți, schingiuiți. Nu interesează, de exemplu, că părintele Pantelie Sfetcu de la Bobaița a stat fugit în munți 20 de ani; că părintele Gheorghe Sfetcu din Malovăț se culca seara cu preoteasa în ieslea vitelor și-i acoperea tatăl său cu fân, ca să nu fie găsiți noaptea, când veneau mașinile negre ale securității să aresteze când pe unul, când pe altul; nu interesează că părintele Ilie Izverceanu de la Cernavârf a fost condamnat 25 de ani muncă silnică, ori că mulți alți preoți au putrezit în morminte fără cruce! Interesează, în schimb, că preotul X a divulgat că baba Ioana s-a certat cu noră-sa, ori că elevul Popescu a copiat la teză, ori a dat cu praștia. Astea sunt problemele arzătoare ale țării! Dumneavoastră știți bine, că preotul n-are voie, sub jurământ, să divulge ceea ce i s-a spus la Sfânta Spovedanie. Totuși, dacă preoților li se dezgroapă dosarele, mă întreb câte tone de note informative se găsesc în ele de la enoriași despre preoții lor. Acestea au fost smulse fie prin milițienii comunelor respective, fie prin ofițerii de securitate. Unii erau de bună credință și le spuneau preoților că sunt sub lupa organelor, alții scriau despre preoți tot într-o veselie, ca despre cel mai de temut dușman de clasă. Măcar să fi scris adevărul! Dacă astăzi se umblă la aceste dosare, cum se vor mai privi acei oameni în ochi unii pe alții?! De fapt, cei ce au dat legea au fost conștienți, fără îndoială, că astfel împușcă mai mulți iepuri deodată și anume: 1. Batjocoresc Sfânta Spovedanie și îndepărtează pe oameni de ea, Sfânta Spovedanie fiind una dintre Sfintele Taine fundamentale ale Bisericii Ortodoxe; 2. Batjocoresc pe preoți și-i îndepărtează de credincioșii lor, fiindcă știut este că bate-voi păstorul și se vor risipi oile; 3. Batjocoresc Biserica, instituția românească ce se bucură azi de cea mai mare încredere din parte românilor și astfel îi slăbesc puterea de a se apăra de atacurile sectare; 4. Dau apă la moară sectelor, care vor arăta cu degetul, se vor sulemeni și vor amăgi pe mulți.
Așadar, se dă o lovitură puternică, pe sub centură, Bisericii. Vă veți întreba, desigur, cine a vrut această penibilă situație. Răspunsul vine de la sine: dușmanii Bisericii, acei ce nu admit Biserica, Spovedania, Preoția șimulte altele dintre comorile credinței noastre străbune. Înainte de război, Biserica își avea reprezentanți de drept în parlamentul țării. Aceștia aveau un cuvânt greu de spus și vegheau ca să nu se dea legi, care să lovească în Biserică. După Revoluția din 1989, Biserica Ortodoxă a vrut să rămână fată mare și să nu se amestece în politică. Sectarii s-au făcut luntre și punte și au pătruns la fiecare legislatură. Au propus și au susținut legi care le-au slujit interesele. Au fost acolo alții destui, care au fost indiferenți, ori nu și-au dat seama de implicațiile s-o creadă însă dușmanii ei. Vor avea încă o dată prilejul să se convingă că Biserica Ortodoxă este capabilă să reziste și acestor atacuri mârșave și va ieși mai întărită din această campanie ce se duce fățiș împotriva ei. Așa să-i ajute Dumnezeu!
ALEXANDRU STĂNCIULESCU-BÂRDA
|
Preot Alexandru Stanciulescu - Barda 8/17/2007 |
Contact: |
|
|
