Pe teme de psihologie ( XXII) - Rolul comunitatilor umane in dezvoltarea personalitatii
Am vazut ca in sfera aspectului social al formarii si dezvoltarii personalitatii umane, pe langa familie si scoala, se cuprind si alti factori, printre acestia aflandu-se si comunitatile umane cu care individul vine in legatura.
Dintre acceptiile cuprinse in “The Canadian Oxford Dictionary” (edited by Katherine Barber, Oxford University Press, 2001) pentru cuvantul “community” (“comunitate”), retinem : “all the people living in a specific locality”; “body of people having a religion, a profession etc., in common (immigrant community)”; “fellowship of interests ; similarity (community of intellect)” {n “Petit Larousse en couleurs” (Librairie Larousse, Paris,1979), la cuvantul “communauté”, se arata, printre altele : “groupe de gens qui ont des interêts communs : communauté nationale”; “communauté urbaine – regroupement d’une grande ville et des communes voisines, en vue d’assurer la construction et le fonctionnement d’équipements à satisfaire les besoins communs des populations intéressées”. “Micul Dictionar Enciclopedic” (Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1972) explica termenul “comunitate” prin “grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune” sau “totalitatea locuitorilor unei localitati, unei tari etc.”
De ce nu, continuam noi, n-ar fi si totalitatea locuitorilor unui cartier dintr-un mare oras, dintr-o metropola ? Intalnim si in Toronto sediile unor comunitati pe cartiere dispunand de biblioteci, cluburi, sali de sport, de intruniri, spatii de agrement etc.
Apropiindu-ne de esenta subiectului pe care ni-l propunem in prezentul articol – rolul comunitatilor in formarea si dezvoltarea personalitatii umane, sa spunem ca orizontul de cunoastere, ca si posibilitatile de comunicare ale copilului se dezvolta treptat in procesul cresterii – de la universul limitat (pentru copil) al familiei, al locuintei parintesti, la curtea proprie sau la spatiul din jurul blocului de locuinte, la vecinii casei sau colocatarii blocului, apoi la ulita satului sau strada din orasul respectiv, in acest proces aparand si relatiile de joc ale copilului, primele lui relatii interpersonale. Ca si relatiile din familie, aceste prime contacte ale copilului cu lumea exterioara casei sale sunt elemente naturale, caracteristice speciei umane, neinstitutionalizate. Ele se dezvolta ulterior, paralel cu trecerea copilului si tanarului prin scoala, apoi prin institutii si formatiuni organizate mai tarziu, in activitatea profesionala si sociala. De la grupurile mici si vecinatati, tanarul va cunoaste astfel comunitatea cartierului, a localitatii de domiciliu si va calatori, se va integra in comunitati ale colegilor de scoala, de studiu si de munca mai tarziu, in asociatii sportive, culturale, caritabile s.a.
Influenta pe care relatiile respective o au asupra personalitatii in formare si dezvoltare este importanta. Incepand de la jocul copiilor si continuand cu cunoasterea diferitelor caractere umane mai tarziu, sunt numeroase exemplele pozitive, demne de urmat, dar nu lipsesc nici comportamentele antisociale, negative.
Un fapt ce trebuie subliniat este acela ca exista diferente intre comunitati care ar parea similare – si aceasta din mai multe puncte de vedere – al situarii geografice, al mediului de viata si de munca, al traditiilor si mentalitatilor, precum si al perioadei de manifestare.
Din punct de vedre geografic, exista deosebiri in aceeasi tara, de pilda intre localitatile de campie si cele de munte, ca sa nu mai vorbim de localitatile rurale, legate de agricultura, din Romania si tarile vecine ei, pe de o parte – si fermele sau ranchurile din America de Nord, pe de alta parte, tinand seama si de faptul ca villageurile (satele) din Statele Unite sau din Canada sunt doar muzee ce reprezinta alte vremuri, ori mici localitati turistice. In ceea ce priveste orasele, intr-un fel apar orasele europene – cu edificii importante, magazine, hoteluri, blocuri de locuinte, vile si case familiale in diferite cartiere, deosebindu-se totusi orasul vechi de partile noi, moderne ale acestuia – si in alt fel apar, de exemplu, orasele americane care sunt alcatuite concentric sau in semicerc (asa cum este si Toronto, avand spre sud Lacul Ontario). In centrul (downtown) acestor orase, se afla zona de afaceri, a businessurilor si a marilor edificii guvernamentale si administrative, apoi, in sens centrifug, o zona mai mult fosta industriala, cu firme mai mici si locuinte vechi, o zona rezidentiala, cu hoteluri, blocuri de locuinte, numeroase spatii verzi, vile si, in sfarsit, strazi, unele foarte cochete, cu case familiale. Sa amintim ca, in unele orase impartite in astfel de zone, cu mai mult timp in urma, au aparut, cu deosebire in primele doua zone, fenomene infractionale, si de delincventa juvenila, acum fiind diminuate. Cele mai multe orase mari, metropole din Statele Unite sau Canada sunt legate de orase-satelit mai noi si in permanenta dezvoltare, asa cum Toronto este inconjurat, la est, nord si vest, de localitati ca Oshawa, Whitby, Ajax, Pickering, Unionville, Markham, Thornhill, Richmond Hill, Aurora, Newmarket, Vaughan, Mississauga, Oakville, Brampton. Intre aceste localitati si Toronto este un permanent trafic, multe familii ce locuiesc in orasele-satelit lucrand in Metropolitan Toronto.
Daca ne referim la mediul de viata – rural sau urban, munca din rural, in agricultura, in orice zona geografica este dependenta de natura. Este adevarat ca in Occident, se lucreaza si in agricultura sistematic, organizat rational, mecanizat, dar dependenta de natura exista oricum – de anotimp, dar si de starea vremii, intemperiile, inundatiile, seceta putand influenta decisiv roadele muncii in unii ani. Ritmul muncii agricole nu poate fi constant, organizarea, planurile initiale fiind uneori perturbate de starea vremii, lasand la o parte faptul ca, in perioadele optime de lucru – primavara, vara, toamna –, taranii, agricultorii, fermierii sunt suprasolicitati. In mediul urban, rezultatele muncii nu mai depind de natura, ci de om, de organizare, de tehnologii, de dotari, de starea masinilor, a aparaturii, fie ca este vorba de industrie, de comert, de activitatea financiar-bancara, de administratie sau de profesiile intelectuale, de cercetare.
Pornind de la specificul muncii, in diferite regiuni ale lumii, intervine rolul traditiei, al mentalitatilor care influenteaza formarea si dezvoltarea personalitatii umane. {n satele din Europa de sud-est, deci si din Romania, a domnit o mentalitate patriarhala, oamenii muncind din rasputeri si punandu-si nadejdea in ajutorul Proniei Divine. Pamantul insemna totul pentru locuitorii satelor. Spatiul unui articol nu ne permite sa prezentam fapte reale sau manifestari ale dragostei taranilor fata de natura, de pamant si de animale, sentimente, nazuinte si conflicte din lumea satelor descrise in literatura. Ele sunt indeobste cunoscute. Pentru taranul de odinioara, el, individul, conta mai putin ; el se contopea cu viata satului sau, respectand totodata unitatea familiei in care, in majoritatea cazurilor, toti membrii – bunici, parinti si copii – se ocupau cu agricultura. Era respectata autoritatea celui care conducea familia si se asigura astfel continuitatea si perenitatea gospodariei taranesti. Mentalitatea aceasta, repercutata asupra inteligentei practice a taranului, asupra temperamentului – lent, dar cu izbucniri, asupra caracterului sau in care domina spiritul adevarului si dreptatii, a fost pervertita in timpul regimurilor comuniste din tarile respective, prin rasturnarea valorilor, practica delatiunii, denigrarea proprietatii dobandite prin munca cinstita etc. Intr-un alt registru, dragostea si atasamentul fata de pamant si fata de animale apare la lucratorii din agricultura, la fermierii de pretutindeni, la care se accentueaza dorinta de afirmare si spiritul de concurenta.
In ceea ce priveste munca in comunitatile urbane, avand in vedere ca numai omul este responsabil pentru rezultatele obtinute, acesta da dovada de initiativa, este activ, se intereseaza de calitatea masinilor si aparaturii cu care lucreaza, se misca in mod alert, afisand un temperament bazat pe un tip de activitate nervoasa puternic si mobil. Din punct de vedere social-ierarhic, exista autoritate de stat si locala, patroni, corporatii si manageri, intreprinzatori particulari, precum si salariati, ca si liber profesionisti. Salariatii – lucratori, functionari sau specialisti – sunt angajati in relatii de munca si recunosc autoritatea superiorilor lor, uneori cautand sa le castige bunavointa slabind pozitia dreapta a coloanei vertebrale. Ratiunea de a fi a orasenilor, a familiilor lor este castigul, banul, pentru care alearga si lucreaza intens, desi programul si organizarea sunt mai bune decat in agricultura. De regula, din familii lucreaza ambii soti, astfel incat supravegherea copiilor este deficitara, mai ales daca nu se poate conta pe sprijinul bunicilor sau pe servicii competente de babysitter. De altfel, copiii devin mai libertini si independenti, isi organizeaza viata dupa dorinta lor – in privinta alegerii profesiei, a casatoriei, a stabilirii domiciliului, a alegerii prietenilor si a stabilirii relatiilor interpersonale, diminuandu-se autoritatea si influenta familiei, chiar in privinta oprelistilor legate de pozitia sociala a celor vizati, element tabu cu cateva decenii in urma. Acum conteaza fiecare om – cu individualitatea lui, cu dorintele, obisnuintele si convingerile lui. De aici si toleranta, intelegerea fata de semeni – pentru unii oameni fapt implinit, pentru altii inca un daziderat, combaterea extremismului, fanatismului, exclusivismului si, bineinteles, a terorismului, fiind o problema de actualitate.
Conditiile si cutumele vietii urbane sunt astazi imbunatatite, mai perfectionate, mai variate ca preocupari si orientari, dar si mai complexe, rasfrangandu-se ca atare asupra personalitatii umane. Nu putem trece cu vederea nici unele fenomene actuale cum ar fi legatura tot mai accentuata intre cele doua medii – urban si rural, transplantul din rural in urban cu o intreaga problematica de adaptare si de completare a profilului personalitatii.
Credem ca s-a inteles si faptul ca influenta comunitatilor asupra indivizilor, familiilor, grupurilor mici nu este imuabila, ci s-a manifestat si se manifesta diferit in timp, de la perioada la perioada, in pas cu dezvoltarea civilizatiei si culturii, cu orientarile social-politice, cu amploarea calatoriilor si a fenomenului imigratiei, in prezent globalismul ridicand noi probleme.
Prof. Silvestru MORARU
|
Silvestru MORARU 8/14/2007 |
Contact: |
|
|
