Sublinieri : Curiozitate
Uitatul peste gard e o meteahna…cat de etnic,vreau sa zic, cat de specific noua si cat de specific altora, e o intrebare cam fara sens, mai intai pentru ca trebuie sa ai un gard. Si nu toata lumea il are. Si, mai apoi, pentru ca e riscant sa-ti bagi nasul in treburi dincolo de ograda proprie... aka...comunitate, comunitatea aceea al carei specific ar fi gardul… gardul in jurul curtii, .al conacului, al estate-ului sau chiar al unui ranch eventual, sigur nu chiar de 30.000 de acri ca al
lui Ted Turner,.dar ranch. Unul din alea din Colorado sau Montana din care nu vezi, oricat te-ai stradui, decat stalpii portii cu sau fara marca cirezilor invizibile, dar cu numele rancher-ului.
Curiozitate fara intentie precisa. Simpla survolare a unui spatiu virtual interzis si tocmai de aceea tentant. {n fond, o privire insistenta sau una aruncata ocazional constituie actul intrusiv al
pasirii in necunoscut, pentru ca, dincolo de aparente, ograzile au o nota de mister si dezlegarea lui, oricat de tentanta ar fi, s-ar putea sa fie debusolanta. .
Io-te, domnule, ce prapastii poate ascunde batatura asta...si eu care credeam ca, fiind asa curatita de buruieni si cu brazdele aliniatae ca la armata… manicurata, ce mai, ca gradinile alea englezesti la care te uiti ca prostu’ si nu crezi ca sunt reale...la televizor, sigur, unde sa le fi
vazut eu, ca n-am iesit dincolo chiar daca mi-ar fi trebuit ceva parale...! .
Etnica totusi uitatura asta peste gard, categoric, etnica ; de unde sa aibe asta bani...f.-ul in cur pe ma-sa...ca tat-su a baut tot, ma-sa a lucrat la ceape pana s-a dus si nimeni nu facea bani acolo, adica ce bani, nici un banicior de porumb daca nu fura din cand in cand, asa noaptea
cand militianul dormea si primarul, oricat de nepot era, se facea ca nu vede, pana cand se intalneau pe poteca si de frica mume-si, sora-sa, vezi bine, bombanea asa ca sa nu-l auda cineva : pai bine, mai tusa, ia si matale cu poala, banita o vad oamenii ca esti inalta si cu ea pe
cap te vezi si peste gard – si atunci de unde casele astea si de caramida si cu tigla, ba am auzit ca are si apa trasa in casa de la fantana aia de nu seaca niciodata si nici vorba sa dea jos casa a
batrana, o tine-o pentru slugi !?!.. ..
Mister nu gluma ! Cum sa-l dezlegi daca nu arunci o privire, doua, trei, poate chiar un fel de veghe. Ce, nu se poarta observarea, vigilenta, iti ridica ea, uneori, parul maciuca asa ca sa te gandesti la ce-ti trebuie si-ti vine s-o dai dracu de viata ca iti scoate in cale tot felul de tampenii inventate asa fara rost, numai ca sa te tina ocupat si sa n-ai timp sa traiesti ?!?
Problema e ca misterele rezista cu o incapatanare asemanatoare, stiu eu cui ; odata inchise portile, orice privire aruncata peste gard devine simpla privire, curiozitate numai buna de ridiculizat, ba chiar de condamnat taios, fara menajamente, asa cum sta bine inutilitatilor. La ce-mi trebuie ?!? .
Edward Garden are un aer seren de teritoriu implantat. Metropola intrerupta. Plimbarea e un ritual strecurat, furisat, vreau sa zic, in efemerul timpului. Crinoline si jobenuri, umbrelute, eventual japoneze aduse de vapoarele care se misca mereu catre est cu o curiozitate aproape mistica in a descifra surprizele alea care se ivesc la tot pasul... voilete cochet coborate peste privirile aruncate discret in cautarea a ceva numai de ele stiut, aromele Parisului calatorind
aci peste pond asa ca o amintire a unor vremuri trecute pe la Moulin Rouge si, de ce nu, .saltul poate fi fara limita, timpul e o notiune total abstracta. Ceea ce retinem este numai plutirea in neant, cavaleri si esoterice ladies aluneca spre noi invaluindu-ne, chemandu-ne.
Eh ! Cai verzi pe pereti – .grozav ce-mi place dictonul asta, romanul are desigur o imaginatie debordanta .presupunand ca ne apartine ; de unde atata frivolitate victoriana ?. Ca mai incolo, inapoi vreau sa zic, n-am cum sa ma duc...informatia istorica imi franeaza imaginatia si
Edward Garden devine o padure fara sfarsit,.ce zic, Toronto insusi, indieni mohicani sau nu vaneaza bizoni si isi etaleaza culorile razboinice altfel spectaculoase, o lume de care habar n-am realmente, ci o ciugulesc din romanele lui Fenimore Cooper. Edward Garden e o superba
gradina actuala, cu alei asfaltate, pond cu rate salbatice si chip-munks ciugulind chiar din mana unuia sau altuia. Podulete pitoresti peste cascade minuscule, o facatura omeneasca in care doar
padurea pastreaza eternul... .
Mult mai bine asa...privirea peste gard nu exista... e doar o pacatoasa interferare a slabiciunilor umane in permanenta.
Maria Cecilia NICU / Toronto .
|
Maria Cacilia Nicu 8/9/2007 |
Contact: |
|
|
