Cine nu are batrani ...
Citim cu placere scrisorile "batranilor nostri", fiindca fiecare contine o poveste emotionanta, evocand un "acolo" si un "unde", vorbindu-ne despre copilaria, tineretea lor, despre iubiri trecute si lupta cu viata. Aici se simt stingheri, unii nu-si gasesc locul, incearca sa nu-i supere pe copii, dau o mana de ajutor in cresterea nepotilor, isi pun multe semne de intrebare ramase fara raspuns. Copiii traiesc o viata agitata si multi dintre ei au alte idei. Batranii ramasi acolo, in tara de origine, care nu au putut veni sau nu s-au rupt de satul, strada si lumea lor, traiesc un alt cosmar. Lipsa copiilor sau a nepotilor, care acum sunt departe, ii framanta si-i macina.
Cu pasul greoi, leganat, parca cumpanind cu tot trupul lor vremurile prin care-au fost si intelegerea rosturilor lor, merg incet prin multimea grabita, unii inca zvelti, altii garboviti, ducandu-si, insa, cu totii demnitatea adunata parca toata intr-o farama de om acum. Uneori ii inghiontim alergand, alteori ne lovim de-a dreptul de incetineala lor si le aruncam priviri mustratoare, nervosi ca ne-ncurca. Dar ei trec cu incapatanare mai departe, isi fac cu greu drum prin graba noastra zilnica - si privesc drept inainte, parca urmarindu-si consecventi crezul de-o viata, destinul asumat, aici sau acolo, parca urmarindu-si, cu incrancenare, un vis entuziast din tineretea lor lupta-toare.
Pana-n ultima zi a trecerii lor printre noi, nu vor renunta sa mai scrie cate-o scrisoare, un articol sau o carte - iar noi, bucurosi dorim sa ne mai povesteasca, celor ce vrem sa-i ascultam, intamplari de demult si sa-i intelegem. Poate nu suntem de fiecare data de acord cu ei, poate ni se par uneori cam naivi, poate senili alteori, poate-i consideram, in sinea noastra, tristi cavaleri ai unei cauze pierdute.
Poate, inconstient, ne infurie faptul ca ei sunt marturia vie a ceea ce noi vom deveni, caci, inexorabil, timpul nu iarta, iar noi suntem batranii de maine.
Cati batrani au venit in aceasta Lume Noua in floarea tineretii , cu un gemantan, cu imposibilitatea de a se mai intoarce in tara din care au fost alungati sau din care au plecat ca sa-si faca o alta viata! Unii au reusit, dar cu cate eforturi ! Viata lor anonima a ramas in fotografii prafuite si uitate de vreme. {i intalnim la bisericile romanesti, imbracati frumos, cu vorba calda si linistita. Pe multi dintre ei ii cheama Maria sau Marin si, pentru ca poate ar trebui sa le inchinam o zi, de ce n-ar fi aceasta 15 august - Ziua Sfintei Marii si sa aprindem o lumanare pentru sanatatea lor sau in memoria celor care nu-i mai avem.
Trebuie sa le respectam "batranilor nostri" indarjirea de-a exista si sa le recunoastem vointa cu care-si duc misiunea pana la capat, ca sa ne lase noua mostenire visul vietii. {n aceasta viata agitata trebuie sa ne gasim vreme sa ne gandim la ei si sa ne dam seama cat de folositori ne-au fost si ne sunt. "Cine nu are batrani, graieste intelepciunea neamului nostru, sa-si cumpere !"
}i, dragi batrani, dupa ce Marea Trecere de care fiecare suntem datori se va fi-mplinit, intru voia Celui de Sus, cantarind singuratatea, inarmati cu amintirea voastra, cei tineri, vor porni, la randul lor, spre marea biruinta inarmati cu sfaturile si modelul vostru de o viata, pana cand si ei vor deveni "batranii nostri".
Curaj, dragii nostri batr Citim cu placere scrisorile "batranilor nostri", fiindca fiecare contine o poveste emotionanta, evocand un "acolo" si un "unde", vorbindu-ne despre copilaria, tineretea lor, despre iubiri trecute si lupta cu viata. Aici se simt stingheri, unii nu-si gasesc locul, incearca sa nu-i supere pe copii, dau o mana de ajutor in cresterea nepotilor, isi pun multe semne de intrebare ramase fara raspuns. Copiii traiesc o viata agitata si multi dintre ei au alte idei. Batranii ramasi acolo, in tara de origine, care nu au putut veni sau nu s-au rupt de satul, strada si lumea lor, traiesc un alt cosmar. Lipsa copiilor sau a nepotilor, care acum sunt departe, ii framanta si-i macina.
Cu pasul greoi, leganat, parca cumpanind cu tot trupul lor vremurile prin care-au fost si intelegerea rosturilor lor, merg incet prin multimea grabita, unii inca zvelti, altii garboviti, ducandu-si, insa, cu totii demnitatea adunata parca toata intr-o farama de om acum. Uneori ii inghiontim alergand, alteori ne lovim de-a dreptul de incetineala lor si le aruncam priviri mustratoare, nervosi ca ne-ncurca. Dar ei trec cu incapatanare mai departe, isi fac cu greu drum prin graba noastra zilnica - si privesc drept inainte, parca urmarindu-si consecventi crezul de-o viata, destinul asumat, aici sau acolo, parca urmarindu-si, cu incrancenare, un vis entuziast din tineretea lor lupta-toare.
Pana-n ultima zi a trecerii lor printre noi, nu vor renunta sa mai scrie cate-o scrisoare, un articol sau o carte - iar noi, bucurosi dorim sa ne mai povesteasca, celor ce vrem sa-i ascultam, intamplari de demult si sa-i intelegem. Poate nu suntem de fiecare data de acord cu ei, poate ni se par uneori cam naivi, poate senili alteori, poate-i consideram, in sinea noastra, tristi cavaleri ai unei cauze pierdute.
Cate modele, multe nu mai sunt, au insemnat in adolescenta noastra exemple de curaj, demne figuri ale urbei in care am trait, personalitati care impuneau apreciere si respect !
Poate, inconstient, ne infurie faptul ca ei sunt marturia vie a ceea ce noi vom deveni, caci, inexorabil, timpul nu iarta, iar noi suntem batranii de maine.
Cati batrani au venit in aceasta Lume Noua in floarea tineretii , cu un gemantan, cu imposibilitatea de a se mai intoarce in tara din care au fost alungati sau din care au plecat ca sa-si faca o alta viata! Unii au reusit, dar cu cate eforturi ! Viata lor anonima a ramas in fotografii prafuite si uitate de vreme. {i intalnim la bisericile romanesti, imbracati frumos, cu vorba calda si linistita. Pe multi dintre ei ii cheama Maria sau Marin si, pentru ca poate ar trebui sa le inchinam o zi, de ce n-ar fi aceasta 15 august - Ziua Sfintei Marii si sa aprindem o lumanare pentru sanatatea lor sau in memoria celor care nu-i mai avem.
Trebuie sa le respectam "batranilor nostri" indarjirea de-a exista si sa le recunoastem vointa cu care-si duc misiunea pana la capat, ca sa ne lase noua mostenire visul vietii. {n aceasta viata agitata trebuie sa ne gasim vreme sa ne gandim la ei si sa ne dam seama cat de folositori ne-au fost si ne sunt. "Cine nu are batrani, graieste intelepciunea neamului nostru, sa-si cumpere !"
}i, dragi batrani, dupa ce Marea Trecere de care fiecare suntem datori se va fi-mplinit, intru voia Celui de Sus, cantarind singuratatea, inarmati cu amintirea voastra, cei tineri, vor porni, la randul lor, spre marea biruinta inarmati cu sfaturile si modelul vostru de o viata, pana cand si ei vor deveni "batranii nostri".
Curaj, dragii nostri batrani neinfricati, fiii vostri nu va vor uita urmele !
Observator
|
Observator 8/2/2007 |
Contact: |
|
|
