Victor Frunza
Jurnalistul, scriitorul, editorul si disidentul anticomunist Victor Frunza a incetat din viata, vineri, la varsta de 72 de ani, in Danemarca, tara in care se stabilise in 1980, in urma expulzarii sale de catre autoritatile romane. Decesul scriitorului a fost cauzat de un infarct. Sambata, trupul neinsufletit al lui Victor Frunza a fost depus la o capela din Danemarca, urmand ca astazi, conform propriei sale dorinte, sa fie incinerat.
Victor Frunza s-a nascut pe 8 iunie 1935, in comuna Dumitresti, pe atunci jud. Ramnicu-Sarat. A urmat facultatea de Ziaristica din Bucuresti (1952-1953) si facultatea de Ziaristica a Universitatii "Lomonosov" din Moscova (1958). Intre anii 1958 si 1978 a lucrat ca redactor si realizator de emisiuni culturale la Radiodifuziunea Romana, dar si la Televiziunea Romana (1968-1971). Din 1971 si pana in 1978 a predat jurnalism audio-vizual la Facultatea de Ziaristica in cadrul Academiei "Stefan Gheorghiu", Bucuresti, unde a fost conferentiar universitar.
In 1978 publica prin intermediul agentiei Reuters o scrisoare critica la adresa regimului de dictatura din Romania. Este anchetat si expulzat din tara in 1980, destinatia, Danemarca, fiind stabilita de Securitate. Ajunge in orasul danez Aarhus pe 21 august 1980, impreuna cu sotia si fiul sau, Dan-Galaction, in varsta de 11 ani.
La scurt timp de la sosirea in Danemarca, Victor Frunza incepe o colaborare cu radio Europa Libera, publica lucrari politice si istorice, intre care eseurile consacrate drepturilor si libertatilor omului ("Pentru drepturile omului in Romania", Danemarca, 1982) si o ampla lucrare istorica, consacrata comunismului romanesc ("Istoria P.C.R.", Danemarca, 1984). Infiinteaza o editura ("Nord", purtand din 1989 numele de "Victor Frunza - EVF"), editeaza revista de studii asupra fenomenului politic romanesc "Alergatorul de la Marathon".
Dupa 1989, revine in tara, tiparind o editie jubiliara a poeziilor lui "Mihai Eminescu". Pe langa aparitiile editoriale amintite mai sus, este autorul unor volume de versuri (cum ar fi "Globul din stanga" - 1968), proza ("Privegheati langa privighetori" - 1971), teatru ("Marea gara noua" - 1974), istorie ("Istoria stalinismului in Romania" - 1990, "Istoria comunismului in Romania" - 2000). Cea mai recenta aparitie editoriala: "Destinul unui condamnat la moarte, Pamfil Seicaru" (EVF, 2001). Este membru fondator al Aliantei Civice (1990), membru in Consiliul National (din 1995), membru al Senatului AC (2000), presedinte de onoare al Asociatiei 15 Noiembrie 1987.
"Ma uit in ochii altora ca intr-o oglinda"
In preajma zilei sale de nastere de anul acesta (8 iunie), Victor Frunza a acordat un interviu extrem de emotionant pentru "Jurnalul National":
"Ma uit in ochii altora ca intr-o oglinda si ma vad cine sunt. Si sunt nu cel care cred eu insumi despre mine sau cel care as fi vrut sa fiu. Am scris mai multe carti de proza, intre care una cred ca este deosebita (<>), incerc sa scot din necunoscut scrierile politice ale prea putin fericitului Pamfil Seicaru, il transplantez pe H.C. Andersen, sunt autor de teatru jucat si nejucat (<>), am pus pana in mana multor tineri, mi-am afirmat uneori opiniile politice, iar eu sunt pentru cei mai multi doar autorul unei singure carti (<>). (...) Acesta sunt, din pacate! Parca acele carti nici n-ar exista.
"Am ales sa fiu, pe deasupra, si editor, dublat insa de scriitor si nu de <>, in ideea initiala, de a nu ma injosi batand pe la usi, ci de a fi liber, liber (...)". "Nu mi-a reusit sa fiu <> (inchipuiti-va, nu am nici macar o rabla de masina la editura). In schimb, celelalte doua conditii autoimpuse - scrisul demn, independent si libertatea - mi-au reusit de minune, si in acest sens ii invit pe cei carora le stau ca un ghimpe in talpa, da, ii invit sa ma invidieze, pentru ca am fost invidiat si cand nu mi-a fost bine, daramite acum, cand traiesc alta realitate. Aceasta dintr-un motiv simplu: mai mult decat altii am fost si sunt fericit atunci cand am reusit sa pronunt in gura mare adevarul si continuu sa-l spun pentru cine are urechi de auzit.
Pentru generatiile viitoare
Incolo, sunt un optimist: nu atat pentru mine, cat mai ales pentru Romania. Va veni o zi cand piaza rea va fi doar o amintire. O spun cu aceleasi cuvinte prin care prevesteam sfarsitul dictaturii: sunt sigur de viitorul romanilor (nu pe alte meleaguri, ci in spatiul national!), cum sunt sigur ca maine va rasari soarele! Cu o singura rezerva: nu stiu daca acest soare va rasari in timpul generatiei actuale! Si asta pentru ca in Constitutie inca nu a fost inclus acel articol simplu si miraculos, care suna astfel: Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista!".
|
Observator 7/30/2007 |
Contact: |
|
|
