Zborul condorului : Locuitori ai pamantului
Sunt pasarea cerului, regele absolut, sunt condorul!
Timp de ani si ani, noi, condorii, am zburat liberi peste munti stancosi, vanand, scrutind analtimile cautandu-ne prada.
Acum noi suntem cei vanati…
Am mai ramas atiti de putini, incat ne e teama sa mai plutim purtati de curentii reci de aer, si ne ascundem pe cele mai inalte varfuri, crispandu-ne alaturi de stancile cenusii roase de vreme. De ce nu ne mai lasati sa fim ceea ce am fost odinioara?Aripile noastre sunt acum vlaguite de nemiscare, ochii tulburati de veghe neantrerupta…..
Demult, pluteam deasupra tuturor precum niste cruci intunecate ale azurului.
Ajungeam uneori atat de aproate de nor incat acestia ne mangaiau usor varfurile aripilor, si atat de aproape de soare incat acesta ne invelea an aurul sau.Acum totul s-a dus…Nu conteaza pentru voi nici macar faptul ca noi, incet-incet ne stingem.
Si astazi, pentru localnicii ce traiesc an muntii nostri, in Anzi, noi suntem legendarele pasari ale tunetului. Pentru ei, la fiecare furtuna, tunetele sant provocate de bataile noastre din aripi. Tot ei cred ca, daca ai totemul condorului, inseamna ca esti o persoana curioasa, cutezatoare, puternica. Energia acestui totem te conduce la noi inaltimi, de unde perspectiva asupra vietii se schimba, totul parand sa fie la o scara mult mai impresionanta. Oamenii influentati de condor sunt creatori, deoarece ei pot vedea dincolo de limitele si prejudecatile lumii lor.
Am fost pentru voi un simbol al cutezantei si al luptei pentru libertate. Si voi ati vrea sa zburati, sa puteti trece pe deasupra muntilor luminati de un soare cald….Noi va inspiram, va putem ajuta sa fiti mai buni. Aunci de unde aceasta sete de distrugere?
Ma doare sufletul de cate ori vad, din vazduh, vad animale ucise cu cruzime pentru blanurile sau coarnele lor, orice ar putea constitui penru voi un trofeu. Sute si mii dintre noi au murit din cauza asta….De aceea ne stingem….
De multe ori soarele bate atat de tare, incat arsita devine insuportabila, si am cautat paduri la umbra carora sa ne odihnim macar putin, dar si ele sant tot mai putine. Copaci seculari, cu frunzisul gros si trunchiul brazdat de amintiri zac pe pamant, urmand sa fie folositi la aprinderea unui foc……
Cerul odinioara la fel de limpede precum cristalul, este acum intoxicat de fum, si aburi otraviti. Mi-e dor de aer curat, de cer albastru, si senin, de nori mari si pufosi, precum vata…
Pe vremuri, in ape pestii dansau in cercuri cristaline, cautand parca mitologicele sirene.
In ziua de azi, acolo nu mai plutesc decat gunoaie…..Narcis nu si-ar mai putea oglindi chipul sau frumos in apa ;si l-ar vedea distorsionat de pete de petrol, precum al unui monstru…. El n-ar mai muri din cauza iubirii de sine, vazandu-si chipul grotesc, hidos. Aproape ca mi-e dor sa-l vad pe Narcis murind din nou, sa-i vad din nou oglindirea an ape curate de munte, oglindirea sa, precum sI cea a condorilor zburand liberi pe cer…
Poate daca ati sta o clipa sa va ganditi, sa va imaginati…Viata aceasta, influentata de tehnologie, v-a indepartat mai mult unul de altul decat ati putea crede. Daca v-ati putea opri o secunda, doar una, poate v-ar pasa mai mult. Ne-ati putea salva… Si nu numai pe noi.
Nota Observator:
Ana Cojocaru implineste la 2 septembrie a.c. 15 ani..
Cu esseul “ Zborul condorului “ Ana a castigat locul intai la un concurs epistolar .
|
Ana Cojocaru 7/29/2007 |
Contact: |
|
|
