Mihai Tanase
TĂNASE, Mihail, poet si prozator (n. 19 ian. 1971, com. Plopii Slăvitesti, jud. Teleorman). Este fiul lui Aristide Tănase, tractorist, si al Mariei Tănase (n. Stăvilaru), casnica. A urmat Sc. Generală cu cls. I-X din Plopii Slăvitesti, (1979-1988). De la vârsta de 14 ani, urmare unei boli progresive, este impbilizat într-un scaun cu rotile. A debutat publicistic cu versuri în ziarul Sibian Editorial (1997), editorial debutând cu placheta de versuri Copilul din interior (1997). A colaborat cu versuri la : Efectul de seară, Târgoviștea, Jurnal de Dămbovița, Teleormanul, Legea lui trei, Cetatea Culturală, Amurg Sentimental, Revista sentimentelor literare, Sinteze Literare, Sud, Caligraf, Meandre, Miorița Noastră (S.U.A), Observator-Munchen (Germania). Este prezent în antologiile de versuri: Spre tine, totdeauna (buc., 2000), Din crugul stelelor (buc., 2000), Paisprezece Poeți din Sud (Alexandria, 2001), Vara visurilor mele (buc., 2003), Nemărginite poteci (buc., 2003). Trepte de lumină (buc., 2006) Este membru al Grupării literar-culturale Amurg Sentimental din Bucuresti (din anul 2003). OPERA: Copilul din interior, versuri, pref. de Stefan Doru Dăncus, Târgoviste, Ed. Macarie, 1997, 40p; Vânt de schimbare, microroman, postf. de Mihail I. Vlad, Târgoviște, Ed. Macarie, 1998, 66p; Frunze de toamnă, poezii, pref. de Ion Machidon, buc., Ed. Amurg Sentimental, 2000, 66p; Neînțelesul foc, poezii, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber, 2000, 56p; Sub aripa timpului, versuri, cuvânt înainte de Ion Machidon, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2001, 50p; Dintr-o lacrimă de înger, poeme într-un vers Alexamndria, Ed., Teleormanul Liber, 2002, 64p. cu ilustrații; Chemări târzii, poeme, Ploiești, Bibl. Sinteze Literare, 2002, 70p; Treptele rătăcirii, poezii, cuvânt înainte de Ion Machidon, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2003, 56p. cu ilustrații; Vin ploile, proză scurtă versuri, pref. de Constantin Miu, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2004, 52p. cu ilustrații. COMPLETARE: (carti publicate in perioada 2005 2007) Prizonier timpului, poezii, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber, 2005, 56p. Cu ilustratii. In Ajun de Sarbatori, proza, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2006, 60p. cu ilustratii. Suras intr-o lacrima, poezii, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2007, 66p. cu ijustratii. Unde esti?, poezii, Buc., Amurg Sentimental, 2007, 93p. REFERINȚE (v): Mihail I. Vlad, Durute poteci, Târgoviște, Ed. Macarie, 1999, p. 36-37; Ion Machidon, La timpul prezent, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2003, p. 31; Marin Petre Codreanu, Teleormanul Literar, în vol. Caietele Revistei Sud Între Olt și Borcea un spațiu literar , Bolintin Vale, 2003, p.52. REFERINȚE (p): Mircea Cotârță, Alchimia Speranței, Jurnal de Dâmbovița, dec. 1998, p. 4; Mihail I. Vlad, Mihail Tănase: Copilul din Interior, Jurnal de Dâmbovița, 1 mai 1998, p. 5; Daniel Deleanu, Copilul din Interior``:, Rostirea Românească, 7-8-9, 1998, p. 175; Florin Grigoriu, Mihail Tănase: Vânt de Schimbare, Teleormanul, X, 2340, 30 ian.1999, p. 3; Mihail I. Vlad, Mihail Tănase: Vânt de schimbare, Jurnal de Dâmbovița, ian. 1999, p. 7; Maria Nedelea, O carte de proză, Meandre, II, 1(2), iun.1999, p. 15; Daniel Deleanu, Vânt de Schimbare, Rostirea Românească, 7-8-9, 1999, p. 175; Ilie Olaru-Delavulpești, Mihail Tănase între Frunze de Toamnă, Diminața, 6 iul. 2000, p. 4; Mihail I.Vlad, Mihail Tănase: Frunze de Toamnă, Jurnal de Dâmbovița, 23 sept. 2000, p. 5; Florin Burtan, Vindecarea prin scris, Caligraf, sept. 2000, p. 2; Lucian Paraschivescu, Note,Comentarii, Teleormanul, XII, 2774, 7 oct. 2000, p.4; E. Șt. Citeț, Mihail Tănase: Frunze de Toamnă, Meandre, III, 2(5), dec. 2000, p. 22; Iulian Bitoleanu, Mihail Tănase: Sub Aripa Timpului, Meandre, IV, 1(6), 2001, p. 15-16, Lucian Paraschivescu, Note, Comentarii, Teleormanul, XIII, 2968, 14 iul. 2001, p. 5; Ion Marinescu: Mihail Tănase, un poet al singuratății, Curierul (Cluj-Napoca), 26 nov. 2001, p.4; Mihail I.Vlad, Mihail Tănse, Sub Aripa Timpului, Jurnal de Dămbovița, 8 ian.2002 p. 23; Victor Sterom, Lectura de după-amiază, Pagini Literare, ian. 2002, p. 221; Lucian Paraschivescu, Note, Comentarii, Teleormanul, XIV, 3204, 22 iun. 2002, p.3; Florin Burtan, Lăcrimănd pe file de album..., Caligraf, iul. 2002, p. 6; Victor Sterom :Neînțelesul Foc, Poezia 2002, p. 241; Mihail I. Vlad, Mihail Tănase: Chemări Târzii, Jurnal de Dâmbovița, 21 febr. 2003, p. 23; Lucian Paraschivescu, Note, Comentarii, Teleormanul, XV, 3445, 7 iun. 2003, p. 3; Nicoleta Milea, Treptele Rătăcirii..., Drum, VII, 24(272), 14-20 iun. 2003, p. 4; Constantin Miu, În căutarea propriei identități, Amurg Sentimental, IX, 10(102), oct. 2003, p. 4; Nicoleta Milea, Mihail Tănase: Poezii, Meandre, VI, 2(11), 2003, p. 28; Maria Nedelea, Vin Ploile, proză scurtă, versuri, de Mihail Tănase, Informația Teleormanului, III, 432, 8 mai, 2004,p. 7; Vintilă Anastasescu, Fericirea unui rege fără regat, Amurg Sentimental, iul. 2004, p. 4; PREMII OBȚINUTE: D I P L O M Ă pentru poezie pe anul 2001 și 2003, acordată de Ministerul Culturii, prin Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cutural Naional a Județului Teleorman; Laureat al concursului de creație literară VARA VISURILOR MELE ediția 2003, (secțiuea proză), concurs organizat de Editura Amurg Sentimental în colaborare cu gruparea literar-culturală PUIEȘTI-VASLUI; Laureat al concursului FLOARE ALBASTRĂ (declarații de dragoste), edițiile 2002, 2005, 2007, organizat cu ocazia zilei de Dragobete, de Consiliul Județean Teleorman în colaborare cu editura Teleormanul Liber. P O E Z I I D E MIHAIL TANASE, ROMANIA CÂNTEC TÂRZIU Șoaptele tale ieri m-au chemat În parcul ucis, încet de amurg... Să culegem lumina cernută curat La răspântii de drumuri și burg. Am venit cu dorul, cu iarba, cu vântul Și-ți aștern peste pleoape vis dulce... Stelele picurau în inimi cuvântul Cântec târziu pornea să te culce. Am vrut să m-ascund departe, în mine, Dar șoaptele tale ieri m-au chemat, Să culegem iubirea cernută curat Peste burgul căzut în negre ruine... SĂRUT FUGAR Voi aștepta ca ieri, și-n astă seară, Când umbrele roiesc sub felinar, Voi căuta în ochi pustiu de ceară Să regăsesc sărutul tău fugar. Voi aștepta ca ieri, ca altădată, Când toamna în ploaie putrezind, Ne îmbrățișa cu rătăcirea toată Închipuindu-ne cu Îngerii murind. Aș aștepta sau, aș porni spre tine De n-aș fi-ngenunchiat de acest pustiu. Iubito, în suflet am cenușă, port ruine Și-un strop de dragoste și e târziu. ASCUNDE-MĂ Ascunde-mă în ochi de lumină, În ochi de amurg, nepătruns; În pântec de toamnă divină, În lacrimă ține-mă ascuns! Iubește-mă, cât razele amiezii Nu se sting după clipe pustii; Iubito, ascunde-mă în șoaptă, Cât zilele nu sunt târzii. Iubește-mă, cât furtuna de frunze Nu-mi pavează cărarea cu scrum; Ascunde sărutul acesta pe buze, Ascunde-mă în gândul de fum... EPILOG DE TOAMNĂ Doar tu. Doar eu. Doar noi, Rătăceam în vârtejul toamnei de fum; Vântul îmbrăca culorile în brun , Clipele suspinau sub galbene ploi. Doar tu. Doar eu. Doar noi Aprindeam făclia veșniciei în noapte; Doar tu deslușeai ale tăcerii dulci șoapte, Doar tu. Doar eu. Doar noi. Cunună de stele cădea pe-amândoi -, Epilog născut odată cu zorii... Sub același sărut al candorii, Doar tu. Doar eu. Doar noi... MAI SPER... Suspină noaptea. Îngerii, în cer, Prin sita toamnei picură visare; Când luna merge tainic la culcare, Învăluit în fumul de țigară eu mai sper. Se varsă călimara rău mă doare Epistola în care-mi spui că nu mai vii; Pe coală rătăcesc cuvinte amare, Promisiuni deșarte și pustii... Suspină noaptea. Îngerii în cer Prin sita toamnei picură a rugă; Învăluit în fumul de țigară eu mai sper, La chipul tău din inima mea stăngă... AUTUMNALĂ Ai fost mereu lumina mea din cer, Tu mi-ai sădit în suflet culorile blânde Când toamna se lăsa ca un mister Plăngeau în noi plecările flămânde. Nu te-am uitat. Ți-am spus că te iubesc... Mă trădează glasul, m-a trădat cuvântul. Din lacrimile nopții am să zidesc Hotar de sărutări, ca să-ți păzească gândul Și ochii mei privesc spre ochii tăi, Lumina frumuseții tale m-a cuprins De-a pururea și arde în văpăi, Iubire fără margini mi-ai deschis... CHEMĂRI TÂRZII Mă dor ale tale lacrimi de rouă... Sunt ca o cenușă la mine pe suflet; Hai, vino, afară e rece si plouă, Hai, împreună să ne-ascundem de tunet Toamna ne scaldă în fulgi de secunde. Noi înotăm în paharul de gânduri; Să trecem hotarul de stele, pe unde Frunzele ruginesc în palide rânduri.. Mă dor ale tale lacrimi de rouă Ca o lumină coborâtă în adâncuri. Privește, iubito, afară e rece și plouă Cocorii poartă iubirea noastră pe vânturi.... ÎN TOAMNĂ Iubito, toamna îți plânge în păr Cu fluturi din stejarul desfrunzit. Ochii tăi primesc clorofila în dar, Buzele, sărutul anotimpului sosoit. Vălul de brumă te-a găsit în prag Privind naiv cocorii cum se pierd în zare, În spațiul imaculat surprinzător mai e O viață pân` la cea dintâi ninsoare. Și-o rază-ți scaldă fruntea deodată Nemărginindu-ți liniștea ascunsă Din asfințit suind spre rost împinsă Lumini jilave înspre tine cată Dintr-un sărut purtat o clipă De fire-aflată toată în risipă... REVERIE Suspină soarele în amurg Geana serii picură lumină, Clipele târzii ce mă alină, Din pulberile vremi curg... Toamna încisă-n grele depărtări Colorează în negru tragic norii . Dispar la orizont răniți cocorii Pe bolta unor tainice chemări. De la geam privești până târziu Lacrimile toamnei cum mângâie zarea. Pe-o harfă de lumină murmură chemarea Unui destin clădit pe-un soclu pustiu... ȚIE, AZI... Enigmatic ca o boare Peste flori se așterne bruma Ca un șopot de izvoare Ție, azi, îți cântă luna. Oglindindu-se în iazuri Ochii ți-i sărută zorii. Rătăciți pe vii talazuri Ție, azi, îți cântă norii. Și eu, astăzi vin la tine Pe o aripă de Înger, Să-ți aduc răsad de stele Și să-ți spun că nu mai sânger... NU VOI ȘTI NICIODATĂ Începuse să plouă. Ploua... Plângeam după chipul tău care era întors spre mine la fel cum nu știam când se va opri ploaia. Sau poate ceea ce am făcut e o ironică farsă a genunilor? CALE Lumina era fără hotar, de la tine, până la mine, raze cu nemiluita erau... Și m-am ascuns în lumina aceea, m-am ascuns după o flacără tăcută de parcă Dumnezeu s-ar fi apropiat de mine... PLOUĂ,IUBITO Toamna înfiripă toate iubirile Și tristețea e o glumă cu clovni. Plouă, iubito iar spaima cocorilor e al cincilea anotimp. Nu mai suntem decât noi doi aici, în rest liniște ca-ntr-o petală de crin... CEL MAI MULT Mi-e dor să privesc toamna să zbor cu cocorii în gândul de tristețe să ascult tăcerea nopților - tăcerea frunzelor moarte- dansul ploilor în orizonturi rănite. Dar cel mai mult mi-e dor să privesc un tremurător surăs - chipul tău de înger
MĂRTURISIRE M-ai lăsat oboist și gol
Fără să știi m-am ascuns în privirea ta pură ca să plang
Zorii mă îmbrțiișează cu roua trandafirilor galbeni uitați într-o nemărginire de clipe
ȘI PLOAIA S-A OPRIT
Atunci când ploua potecile mi-erau ascunse
Încercam să plutesc în albastru încercam să respir firul de iarbă și mă îmbătam cu un pumn de frunze... Atunci când ploua eram speriat că timpul nu va ajunge viitor, și desenam ani cu degetul pe rănă... Ai apărut tu... Surâs într-o lacrimă. M-ai chemat din ploaie și mi se părea că te cunosc de milenii. Mi-era teamă că nu voi ajunge la timp pentru a respira seninul privirii tale. Dar nu a fost așa și ploaia s-a oprit... DORINȚĂ Lasă-mi mie norii! Ei mă ascund în patima visării... Lasă-mi mie ploaia! Ea îmi aduce liniștea și dorul într-un dans de clipe... Lăsă-mi mie stelele! Ele îmi îmbrățișează tâmplele-n tăcere... Lasă-mi mie luna! Ea îmi reflectă ca-ntr-o oglindă chipul tău... DILEMĂ Nu mai știu care din noi desenase primul iubirea pe aripa visului născut în lacrima înserării. Nu mai știu care din noi a cules primul stelele înghețându-le pe buze. Nu știu care din noi a rătăcit chemarea din cumpăna unui destin efemer... TU, EU... Tu, ai venit ca să mă duci acolo, pe creste. Și să mă smulgi din gândul închis în tină. Eu, împleteam din zori și rouă o poveste Despre un poet născut pustiu, fără-de-vină. Eu, rătăceam în lacrimă, tălmăcind cuvinte Învățam să-ți dăruiesc din suflet curcubeu. Tu, mă priveai cu inima prin ochii de petale Înălțând o efemeră rugă către Dumnezeu... Tu, ai venit să-mi aduci mai aproape lumina. Acolo, pe creste, îmi arătai din priviri infinitul; În mine creștea curată - sub aripa visului vina, Durerea ce își așteptă în tăcere sfârșitul... STRIGĂT părințior mei.... Dacă aș putea, l-aș lua de piept pe Dumnezeu. Din suflet l-aș smulge și l-aș arunca în stradă. Să rămân pustiu, cum am fost mereu Cu speranța îmbrăcată în haine de paradă. Dacă aș putea, l-aș lua de piept pe Dumnezeu Și l-aș pune în stradă, în rând cu cerșetorii. Noaptea să umble îmbrăcat în strigătul meu, Într-un trup străin să îl găsească zorii. Dar sunt muritor. În mine ard întuneat, Am rătăcit bezmetic printre iluzii deșarte. Dacă aș putea, l-aș întreba pe Dumnezeu Cum e răsplătit Omul ce crede în Carte? Bătut de ploi am căutat mereu lumina; Era undeva o farsă. A fost undeva un blestem. Sângerând inventez Îngeri, din teamă cortina Unde, Doamne, învăț din nou să te chem... RUGA CATRE DUMNEZEU
parintilor si surioarei mele
Ai grija, Doamne, de sora si parintii mei
In Eden impodobeste cararea. Binecuvanteaza pragul peste care ei Au pasit ingemanati cu zarea
Si poarta-mi-I in inima o vreme Sa nu le fie teama, sa nu fie in zadar, Ca in plecarea lor grabita mi-au Asernut pe tample ninsori fara hotar
STIMATA REDACTIE Sunt un tanar imobilizat intr-un scaun cu rotile, autor a 13 volume, roman, poezie, proza. Am trecut prin multe necazuri, in anul 1998 a decedat tatal meu, anul trecut sora mea, iar anul acesta mama mea
Singura bucurie si alinare a mea a ramas scrisul. De aceea, va rog sa-mi publicati, daca se poate, urmatorul grupaj de versuri. Alatur CV. Pentru autentificare. PPS. Rog pe cine poate, sa ma sustina financiar in publicarea unei carti, care ajunge la 600$. Cu multumiri anticipate, Mihail Tanase ROMANIA
|