Calator : Iarba verde de acasa
In Romania, pe posturile de televiziune, ore si ore, se canta muzica folclorica.
De preferat, oricum, “manelelor” de la casetofoanele din tramvaie si troleibuze.
Cel mai mult mi-a rascolit sufletul cantecul “Iarba verde de acasa”. Ca om cu doua case, una acolo unde m-am nascut, alta aici, in Canada-Toronto, unde locuiesc de peste douazeci de ani, leganatul dor din aceasta “doina a instrainatului” si-a dublat, si-a multiplicat lacrima de despartie, acolo, prin adanci reverberatii, aici, la zeci de mii de kilometrii, prin ecouri soptite, dar de neuitat!
Imi e de graba, insa, sa-mi zvant lacrima sufletului, pentru a-mi ascuti briciul judecatii si chibzuintei in niste succinte raspunsuri, dospite in cele cinci saptamani de reintalnire cu tara mea natala, cu satul, cu orasul meu de acolo. O, Doamne, cu atat mai de graba, cu cat, ca in “tat cantecu’ romanesc”, lacrima doinita numai prin chiot de joc se zvanta. Si asta am invatat-o cu inima de la bravisima noastra formatie corala “Armonia”, care, dupa un an rodnic de frumoase concerte, se pregatea, in majoritate, sa petreaca deasemenea o vacanta, acolo, in muntii, pe dealurile ori campiile lor din Romania. Au cantat si dumnealor “Iarba verde de acasa”, dar altfel, dupa o zi si o noapte de chef ardelenesc, cu drag de viata, cu bucuria unei dragi revederi.
Un prim raspuns, pe care nu numai eu singur mi l-am solicitat, ci si prieteni, cunoscuti de-acolo si de-aici, daca ceva s-a schimbat in Romania, in bine sau in rau ?
Categoric, da ! Multe s-au schimbat in bine si destule in rau ! Pe scurt, raul cel mare din Romania noastra, tot mai adancit, tot mai largit, este saracia. O gluma din revista lui Geo Saizescu- facatorul de comedii, “Harababura”, inteapa la timp si inca zadarnic: “Daca s-ar cumpara saracia, Romania ar fi cea mai bogata tara din lume!” Alte considerente socio-politice pentru eradicare ori diminuarea astui rau nu ma incumet a le face. In acest articolas, mi-am propus sa-mi vorbesc vatra natala numai de bine!
Daca si plaiurile noastre mioritice au fost invadate de straini, de prea multe fete arabesti, turcesti, indo-asiatice ? Nici pe departe cat la noi, in Canada ! Ceva, ceva, parca, dar mai mult in orasele mari, in capitala, in Bucuresti, cu prisosinta. Pe la sate, in arsita si ploaie, fara umbrela, mai deloc ! Nicio frica!, negustorasi parliti, marunti ce vor fi inghititi, eliminati cu timpul de marele bisnis. Nu de florile marului, in orasele mari romanesti, in Bucuresti, se largesc strazile, se asfalteaza, se modernizeaza; se fixeaza liniile viitoarelor tramvaie-tren, un fel de metrouri exterioare, ca in Franta. Bate la usa marele bisnis, biruitorul capitalism din vest, globalizarea europeana si post europeana ! Va fi de bine, va fi de rau ? Nu va temeti, fratii mei de-acasa, va fi de bine! Acest capitalism vestic, bine sindicalizat, va atrage si o DEMOCRATIE adevarata, cu respectarea neabatuta a DREPTURILOR OMULUI !
Alte rosturi si o punga nu prea plina de dolari preschimbati in lei noi ( roni) m-au ferit de exorbitanta hotelurilor si restaurantelor de 3, de 4 si de 5 stele. M-am multumit cu ospitalitatea grijulie si indestulatoare a uneia dintre surioarele mele si cu “Stelele de 5 stele” de la televizor! Un film, o piesa de teatru, un concert la Ateneu, un drum la munte de o zi, atat mi-am permis. Dar, cum a facut si marele nostru poet si ziarist oltean Arghezi: “cu bastonul prin Bucuresti”. Asa, zau, cu un baston imaginar, m-am preumblat si eu prin Bucurestiul meu, in lung sin lat, de mi-am tocit o pereche de talpi. Cum arata Bucurestiul de azi ? Hei, replica lui Arghezi “mai multe orase la un loc” s-a amplificat: mai multe ere la un loc! Batranele urme ale Bucurestiului feudalo-capitalist, o arhitectonica de muzeu, cata a mai ramas in picioare. Inghesuiutele blocuri ale erei comuniste, primenite numai la parter, pentru magazine, pentru cele firme straine, sus, la etaje, printre ferestrele locatarilor, pereti si balcoane scorojite, inegrite de soare si de ploi. Ici-colo, era noului capitalism, moluri si ametitoare mini-zgarienori, cu firme ce te fac sa te crezi in America, in Franta, Italia, Germania, Grecia etc., tari care, dupa razboi, si-au folosit din vreme “mistria” tehnicilor constructive ultra-moderne. Dar oamenii Bucurestiului de azi, oamenii Romaniei de azi ?
Si ei sunt schimbati, schimbati, da ! Sunt frumosi, o lume latino-balcanica, cu o preponderenta de fete europenesti, ca pe strazile Italiei, Frantei sau Spaniei. Sunt imbracati frumos, decent, in general. Fetele, femeile, ca niste flori ! Se pricep sa-si aleaga, sa-si potriveasca pieptanatura, vestmintele, incaltamintea, de parca ar fi consultat cele mai noi reviste de moda! In plimbarile mele, m-am amestecat in acest popor frumos, atat de deschis inoirii, cu suflet bun, drept, cu veche credinta in Dumnezeu si intr-o moralitate sanatoasa. Am fost mandru de el !
Nu pot sa inchei aceste randuri entuziaste, insa, fara sa blestem vara caniculara care, in acest an, a cotropit si bunul meu popor, de i-a uscat prea de vreme “iarba verde de acasa” ! Va fi un an greu, acolo, la Carpati, ca de altfel in aproape toata Europa, cu mariri de preturi, cu lipsuri peste lipsuri! Fiti pregatiti, dragi connationali, de pe aici si din alte hotare ale Diasporei Romane, sa ne ajutam fratii de acasa, intru a trece si de acest necaz, spre a le intari voia de a prinde pasul cu tarile Europei, libere si prospere !
Stelian Constantin - Toronto
|
