Tomyris, regina-zeită
Când oamenii si-au ridicat privirea spre cer, căutându-si părintele protector, lumina le-a fost hrană si adăpost. Atunci poate au fost constientizați germenii alchimiei, care permitea transformarea umanului-fizic în aur - sublimul divin. Poate acest drum a început cu Orfeu în sec. XIII îHr. ca inițiat si civilizator al lumii, atunci când a deschis calea spre eliberarea sufletului din ciclul de nasteri printr-o viață ascetică si prin incantații purificatoare. Relatările lui Herodot despre epoca cuceririlor persane depăsesc nivelul unei descrieri ample, în ele se află un document de primă importanță.
Nicolae Densusianu a dezvoltat si demonstrat legătura dintre consemnările anticilor despre divinități si obârsia unora dintre ele pe teritoriul României (fie ca toponime, fie ca nume purtate de populația locală), concluzionând că suntem urmasii unor Titani din teogonia greacă. Titan, în afara sensului de urias, mai are sensul de om care are calități extraordinare; drept urmare si elementul chimic folosit la fabricarea oțelului a primit numele de titan. Secolul al VI-lea înainte de Hristos este al titanilor gândirii universale si al renasterii centrului spiritual al Israelului, Ierusalim. Atunci au trăit Buddha (560-480 îHr.), Confucius (551-479 îHr.), profeții Daniel si Ierimia (650-580 îHr.), Eschil (525-456 îHr.), Lao Tse (sec.6 îHr.), Solon (640-560 îHr.) Thales din Milet (625-545 îHr.) urmați în secolul V de Euripide, profetul Ezechiel, Socrate si Platon. Astfel avem posibilitatea de a corela informațiile lui Herodot cu acelea din Vechiul Testament. În acest fel se poate înțelege de ce Cyrus i-a eliberat pe evrei din robia Babilonului si în acelasi timp putem să ne cunoastem mai bine propriul trecut.
În acea perioadă destinul ridica din calea morții pe Cyrus, hrănit de soția celuia ce trebuia să-l lase pradă fiarelor (dar simbolic de o cățea, ca si Romulus si Remus de o lupoaică) asa cum cu alte peste 6 veacuri mai înainte se întâmplase cu Moise, copilul salvat din apele vieții pentru a deveni purtător de lumină si credință. Respectul pentru apă este susținut de protecția pe care persii o oferă râurilor lor, pe care le mențin curate, iar la război merg cu apă din Choaspes. Poate nu întâmplător la noi există vorba Cine bea apă din Dunăre nu mai pleacă. Herodot relatează gradual despre trei fluvii: Choaspes (din care beau apă si se aprovizionează pentru campanii militare persii), Gyndes (care ucide calul sacru) si Araxesul (al destinului; simbolic îl putem compara cu Styxul, pe care jurau zeii greci).
Persii aveau un cult solar, fără reprezentări antropomorfe (cum aveau grecii), ceea ce îi apropia de monoteismul cultului mozaic. Herodot relatează că în campaniile lor ei erau însoțiți de un car tras de 8 cai albi, dedicat soarelui. Înaintea cuceririi Babilonului de către Cyrus a murit în apele Gyndesului unul din cei opt cai sacri ai carului solar; ca urmare au săpat si împărțit fluviul în 360 de canale, pentru a pedepsi fluviul pentru moartea calului (poate pentru a reface echilibrul pierdut al timpului). Fluviul personifică apele eternității, care curg mereu pentru a dărui viață si armonie; poate de aceea numele său poate să fie interpretat ca gyne (femeie, simbol al fecundității) si des (de la deos/teos zeu, ca o mamă primordială). Cei 8 cai reprezintă cele opt evenimente importante dintr-un an. Axa solstițiilor si axa echinocțiilor împart anul în patru perioade, la care se adaugă axa agrară (24 februarie cu 15 sau 29 august) si axa pastorală (23aprilie sau 1mai împreună cu 26 sau 31 octombrie).
Două popoare, unul liber (al massageților) si unul în robie (al evreilor) împărtăseau concepții sacerdotale asemănătoare. Dacă despre vegetarianismul massageților ne vorbeste Herodot, despre acelasi obicei se pomeneste în Biblie, unde prorocul Daniel nu mănâncă aceeasi mâncare cu babilonenii, ci zarzavaturi (Daniel 1.16) - si astfel ajunge să fie inspirat si să comunice cu Arhanghelul Gabriel (Daniel 8.17), care îi tălmăceste viitorul. De o importanță covârsitoare este faptul că peste 600 de ani istoricul Flavius Josephus, în lucrarea sa Antiquitates Iudaices, subliniază doctrina esenienilor si îi compară cu pleistoii daci care consumă doar lapte si miere.
Themis (pare apropiat de Tomyris) este unul dintre cei doisprezece copii ai lui Uranos (cerul) si ai Gaeei (pământul) - sase titani si sase titanide, corespunzători celor douăsprezece zodii. Avea simbolul o spadă si un bici, desemna zodia Balanței si însemna Justiția imanentă, ordinea universală, echilibrul cosmosului. În epoca olimpiană devine prima soție a lui Zeus si mama fecioarei Astrea (paznicul porților cerului), a Horae-lor (Thallo - primăvara, Auxo - a cresterii vegetației si Carpo - a fructelor, iar numele ei este azi purtat de Munții Carpați si stă la baza unor termeni precum carpologie). Themis este si mama Moirelor, divinități ale destinului. Privit din alt unghi TOMYRIS este o punte peste timp, a cărui mister cu greu se desluseste. Regina războinică (asemeni legendarelor amazoane, a căror existență geneticienii germani au confirmat-o prin studii ale ADN-ului) a rămas în memoria colectivă prin termenul familiar tommy (considerat de lingvistii francezi de etimologie engleză, si care înseamnă soldat), fiind diminutiv de la Thomas (Toma în evanghelii, căruia i se mai spune si Geamănul; în acelasi timp rădăcina acestui nume ne duce cu gândul la anatomie si la tăierea/divizarea perfectă a zigotului în urma căreia rezultă gemenii monovitelini). Termenii grecesti tome (tăietură), toirio (cântec de război, mars) si temelio (temelie, fundație) care împreună cu rixa (rădăcină) si rixiko (soartă, ursită, obârsie, neam) se alătură celor din sanscrită unde TOMARA înseamnă suliță, iar prin IS se poate dezlega semnificația/rolul zeilor si prorocilor ce au purtat în numele lor această particulă (de la Isis, Osiris, Isaia până la Iisus, căci înseamnă a impulsiona, a trimite, cel care cercetează, forță, vigoare, renovare si recondiționare). La toate acestea se adaugă sanscritul mira (care înseamnă mare, dar si băutură), iar la noi mirul este ulei sfințit (dar si a lovi la mir - înseamnă a trăsni pe cineva, a lovi în frunte mortal). Trecând în lumea simbolurilor, Tomyris este apa, unda vibrațională, cântecul-versul ce s-a dezvoltat din logos. Este paznicul Araxesului (Styxul massageților) apă a puritații/onoarei, caracteristică definitorie în tradiția indo-europeană (după cum consemna Jean Haudry) si pe care Cyrus a încălcat-o atunci când prin viclesug (prin ostirea de sacrificiu lăsată alături de mesele încărcate cu fripturi si vin) i-a învins pe massageții condusi de Spargapises, fiul reginei. Este calea spre eliberare de destin; căci dacă Cyrus i-ar fi ascultat sfatul de a nu-i ataca pe massageți, atunci n-ar fi avut visul care-i prevestea moartea iminentă. În visul lui Cyrus apare Darius (cu brațele ca două aripi întinse peste Asia si Europa, simbolizând pasărea care-si va lua zborul, eliberată din colivia vieții si timpului, datorită fatalității). Dacă Cyrus nu ar fi râvnit pământurile massageților ar fi trăit si poate altfel de viață ar fi avut chiar si Darius. Asa s-a scris ultima pagină a unui mare rege persan, care dacă ar fi fost mai înțelept n-ar fi renunțat la apa dulce de acasă care se epuizează atunci când esti departe de ea, oricâte vase ai căra cu tine.
În acelasi timp istoria ne-a oferit sansa de a învăța să prețuim adevărul si cunoscându-ne trecutul să devenim părtasi la înfăptuirea unui viitor al demnității umane, apărând valorile si legile universului care au creat armonia lumilor prin iubire si lumina înțulepciunii.
Sunt onorată să fiu alături de cei care în aceste zile evocă, la al VIII-lea Congres de Dacologie de la Bucuresti, pe minunata regină Tomyris si pe vitejii massageți care si-au apărat cu îndârjire libertatea în fața imperiului Persan, fiind de-a dreptul invincibili asa cum au fost si frații lor geto-dacii în fața lui Darius si a altor cotropitori încă sase secole.
Camelia TRIPON
|
Camelia Tripon 7/19/2007 |
Contact: |
|
|
