Cautand radacinile civilizatiei : Zece zile in Grecia
PRIMA ZI
Cate lucruri nu se pot invata dintr-o excursie in Grecia!
Cine a stiut de exemplu, ca Osman Pasa, infrant in 1877, a cedat sabia sa generalului roman Cerchez? Monumentul eroilor pe langa care trecem in goana autocarului, monument ridicat la o margine de drum in Bulgaria, aminteste ghidului nostru de acea intamplare pe care ne-o istoriseste.
Ne intrebam: oare padurile acestea luxuriante de liliac si glicine galbene, au fost martore evenimentului?
Radioul hauleste: “Rien, rien de rien…” iar noi, cuminti, privim afara pe fereastra intinderea nemarginita a campiei bulgare, galbena de rapita in floare…sau este canola, rezultatul ingineriei genetice aplicate rapitei comune. Lasam in urma Sofia, capitala Bulgariei, dar avem promisiunea ferma din partea ghidului ca la intoarcere vom vizita orasul.
Dupa un popas la soare pe terasa unui restaurant asezat la o margine de drum, alaturi de camionagi insetati sositi din patru colturi ale lumii, ne-am reluat periplul spre locurile sfinte unde mergem sa ne adapam la izvorul luminii si al culturii europene.
Trecem pe langa oraselul Pravat, Scornicestiul bulgarilor, oras ridicat si dezvoltat de Theodor Jivkov. Muntele Botev l-am lasat in urma; varful lui ingamfat se pierde in ceruri la 2600 de metri. Si timpul trece.
Avem acum de lucru incercand sa ne tinem echilibrul pe scaune, caci autocarul fuge pe serpentinele stranse ce serpuiesc urcand muntii de la granita Bulgariei cu Grecia. Muntii bogat impaduriti, cu pereti drepti sau apleacati peste serpentine, ne lasa sa patrundem in sanctuarul lor unde se afla Manastirea Rila.
Odata ajunsi, coboram din autocar fericiti ca putem din nou calca pe pamantul ferm. Intram in incinta; ramanem surprinsi de decorul de teatru ce se desfasoara in fata ochilor nostri. Calcam pe pietre enorme, vechi de sute de ani, slefuite de picioare de calugari si piosi calatori, pietre ce formeaza caldaramul curtii manastiresti. Chiliile celor 300 de calugari sunt repartizate pe doua - trei nivele cu un cerdac in fata. Stalpi inalti cu arce din caramida pictata in doua culori, contribuie la splendoarea asezamantului. Fiecare detaliu de sculptura in lemn este executat cu minutie; streasini, atice si capitele sunt impodobite de maini mestere de dulgher.
Manastirea, fondata in sec X de Sf. Ion de Rila, reconstruita in sec XIII si XIV, sta mandra, inconjurata de munti uriasi, adevarati pazitori ai crestinismului. Varful Rila ajunnge la 2955m, iar varful Musala atinge 2925m.
Turnul de aparare are o biserica proprie cu cca 2000 de fresce. Fresca din cerdacul manastirii, care reprezinta arhanghelul Gavril omorand balaurul, ne atrage in mod deosebit atentia. Dupa o scurta vizita in biserica, ne grabim sa ne umplem sticlele cu apa tamaduitoare de la izvorul manastirii, caci ne asteapta iar drumul serpentinelor - Sidirocastro, este urmatoarea noastra oprire, oraselul unde vom inopta dupa aceasta prima zi de excursie.
Oras cetate, dupa cum ii spune si numele, Sidirocastro este asezat la poalele unui munte pe care se vede si azi cetatea de aparare. Din hotelul nostru - “Hotel Olimpic”, vedem muntii incetosati atat de aprope de noi de parca i-am putea atinge cu mana; “gainusele” din tabla asezate pe cosurile cladirilor inconjuratoare pentru a dirija fumul, se rotesc usor indicand directia vantului. De acum le vom vedea pe acoperisurile din intreaga Grecie.
Urcam bagajele in camere si apoi coboram pentru vizita si cunoaste orasul cu buticile lui elegante, cu fantana frumoasa din centru si “motoretistii” indarjiti care, buni conducatori auto, trec in zbor, la numai cativa centimetri distanta de noi, facandu-ne sa ne indoim de legile gravitatiei.
A DOUA ZI
Despre Muntele Athos (2300m), Munte Sfant invaluit in taina religiei si a legendei, s-a scris enorm de mult. Ouranopolis, de unde pleaca vaporasul spre manastirile de pe muntele Athos, este urmatorul nostru popas. Athos gazduieste douazeci de manastiri de calugari de religie greaca ortodoxa, pe o limba de pamant de 57x10 km. Peninsula Athos este stat in stat in Grecia cum este Vaticanul in Italia. Autonomia i-a fost acordata in 1926. Pe aceste taramuri nu a calcat picior de femeie. Singurele fiinte de gen feminin permise in aceasta “imparatie a barbatilor” sunt gainile, ale caror oua sunt necesare la prepararea temperei pentru icoanele si frescele bisericesti.
S-a dus vestea acestui loc fiind unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pamant. O pelerina deasa de conifere si de foioase acopera versantii abrupti ce cad in mare. Padurile adapostesc animale ce traiesc numai pe acest Munte Sfant. Exista aici pesteri care mai ascund calugari retrasi departe de lume. Peninsula are si minunate plaje pe care nu se insoreste nimeni. Manastirile ascunse in munti sau agatate de un colt de stanca, sunt adevarate fortarete. La ele nu se poate ajunge decat pe mare. La poalele muntelui exista biserici ce slujesc micilor comunitati, biserici care ascund in ele atat aur cat se gaseste in tezaurul bancilor unor tari. Gradinile, livezile, acareturile manastirilor sunt ingrijite atat de calugari cat si de lucratori, meseriasi veniti din toate statele peninsulei Balcanice, ba chiar din Rusia, Anglia si alte tari mai indepartate.
Excursia noastra, a barbatilor din grup de fapt, a pornit din micutul si fermecatorul oras Ouranopolis, pe un mic vapor ce ducea la portul Daphne, locul de intrare pe teritoriul Athos. Nu stiu ce am pierdut ne luand vaporasul spre M. Athos - unde oricum nu aveam acces - dar stiu ca micutul Ouranopolis m-a fermecat de cum am coborat din autocar. M-am pregatit de plaja si de baie; am coborat pe nisip sa culeg pietre frumos slefuite de apa marii Egee (scoici nu se gasesc pe aceasta plaja). Cand m-am plictisit de apa, soare si vant, m-am plimbat pe faleza plina de restaurante fermecatoare de tip italian, cu flori exotice dar si muscate de toate culorile, cu meniuri explicit scrise in engleza si romana, in cazul cand limba greaca nu constituia punctul forte al turistului.
Stand la o masa de lemn sub umbrela putin mai albastra ca azurul marii Egee in largul careia mi-am lasat privirea sa rataceasca, am mancat o placinta cu branza cum gaseam o data la Hanul lui Manuc si am baut un pahar de chefir. Aceasta gustare m-a bucurat mai mult decat un pranz la Ritz. Am amanat pentru seara pestii mari preparati dupa voia clientului, precum si caracatitele de o fragezime pe care nu o voi intalni probabil in alte restaurante continentale. Scaldate de vinul rosu local, ce inmagazineaza dulceata zilelor cand strugurii s-au perpelit in soare dar si asprimea vantului sarat al marii, preparatele mi-au parut seara la cina, cu atat mai gustoase.
O plimbare de voie prin oras m-a familiarizat cu vegetatia specifica mediteraneana: palmieri, portocali si lamai care cresc pe marginea trotuarelor. In stanga, marea cea albastra nu m-a scapat o clipa din ochi. Percepeam in ziua de lumina cruda si stralucitoare ca o panza albita, o barcuta rosie pe o mare albastra…o albinuta grasa pe o floare de cicoare… un bondar vargat pe un mac de un rosu - grena cum nu mai vazusem niciodata; probabil ca nici nu mai vazuse, pentruca desi floarea se inclina periculos sub greutatea lui, bondarul greoi insista sa o guste.
Si in aceasta a doua zi de excursie, in acest loc de vis, pe langa vocabularul de baza tiparit pe hartia ce ne-a inmanat-o ghidul in autocar, am invatat un nou cuvant: “limani = port”. Un cuvant sugestiv acesta caci, m-a facut sa ma gandesc la refugiatii veniti din Asia Mica dea lungul timpului in aceasta oaza de lumina si pace.
Salonic sau Thessaloniki, dupa numele sorii lui Alexandru cel Mare, este unul din cele mai vechi orase in Europa. Fondat in 316 I.C. de regele Kassandros pe ruinele unei asezari vechi de 2300 de ani, Salonicul a suportat in 904 D.C., invazia piratilor saraseni si a rezistat sub influenta turca, din anul 1430 pana in 1812. Cele 450 de biserici ale orasului pentru o populatie de un milion de locuitori, sunt proba de anduranta a populatiei crestine.
Oras european cu caracter pronuntat oriental, Salonicul este o poarta importanta de intrare a corabiilor bogate ale negustorilor orientali dea lungul tuturor timpurilor. Acest lucru a dus la dezvoltarea orasului precum si la imbogatirea si prosperitatea locuitorilor lui.
Am vizitat Bazilica Sf. Dumitru, cladire lunga de 47 m, cu cinci nave, asezata pe o esplanada la care se accede urcand trepte largi de marmora. Langa bazilica se afla o gradina de plante si arbori exotici, precum si niste ruine. La interior cladirea este sustinuta de coloane cu capiteluri de cele mai diferentiate stiluri, pastrate pentru a lasa vizitatorilor posibilitatea de a aprecia trecerea timpului peste sfantul edificiu. Moastele Sf. Demetru, protectorul orasului Salonic, se odihnesc intr-un sicriu de argint, intr-un chiosc de marmura alba sculptata atat de mestesugit ca numai o croseta mestera in dantelarie de Bruxelles ar putea sa o egaleze. Nu departe, intr-un sicriu de cristal dorm moastele Sfintei Anisia.
Tot in Salonic am vizitat Bazilica Sf. Sofia, construita din caramida rosie in stil bizantin, inalta si eleganta la interior pe cat pare de greoaie vazuta de afara. Sunt impresionante cele trei candelabre, doua de cristal, demne de Buckingam Palace si al treilea, cel de langa altar, din bronz cu pasari ce tin pe capete lumanari. Biserica era plina de lume frumos imbracata, venita cu mic cu mare caci se celebra o nunta. De afara se facea auzita o ploaie torentiala, cazuta din senin pentru a prevesti belsug celor ce se insoteau in acea sfanta zi. Mireasa era imbracata intr-o roche verde si o lega de mire un snurulet lung ce pornea de la coronita ei de cununie la coronita lui. Am ramas pret de o jumatate de ora in biserica, timp in care cerul si-a slobozit baierele si si-a secatuit rezervele sale de ape. Am pornit apoi prin oras sa gasim alte semne ale trecerii popoarelor de-a lungul timpului. Romanii au lasat Forul Roman, Arcul si Palatul lui Galerius, acum ruine. Acestea celebrau victoria imparatului Galerius asupra persilor in anul 300 D.C. Rotonda si Turnul alb ce a devenit emblema orasului construite in sec.XV pe locul unui vechi turn bizantin, fac legatura cu zidul fortificat al orasului. Turnul a fost mult timp inchisoare pentru condamnatii la moarte.
Pe faleza gasim statuia ecvestra a lui Alexandru cel Mare si cea a lui Filip, tatal sau. Ambele personalitati au jucat rol important in istoria orasului. Asezat strategic la rascruce de drumuri maritime si terestre, Salonicul s-a dezvoltat inca din timpuri imemoriale. In vremurile bizantine a fost al doilea oras ca importanta dupa Constantinopole. Orasul a fost totdeauna capiatala Macedoniei. De aici au pornit calugarii misionari Cyril si Methodius in misiunea lor de crestinare a Balcanilor.
Infrangerea Greciei in Asia Mica a condus la migratia unei parti mari de populatie spre vestul M. Egee. Dupa cel de al doilea razboi mondial, orasul Salonic, al doilea ca marime si importanta in Grecia, devine metropola internationala.
Prestigioasa artera internationala, autoastrada Egnatia, va trece nu departe de acest oras.
In afara orasului merita vizitate ruinele cimitirului vechi din Sindos, descoperite cu ocazia escavarilor intre 1980 si 1982. O surpriza pentru arheologi a fost descoperirea a 121 morminte datand din perioada arhaica a Greciei (sec VI si V I.C.), morminte mult mai bogate in piese de aur decat cele provenite din perioada clasica a Greciei.
A TREIA ZI
Ne indreptam spre campia Thessaliei. Avem drum lung pana la telul nostru final Thermopile (Portile Calde) si Sanctuarul de la Delphi.
Am lasat Muntele Olimp in drepta, inalt, cu fruntea incetosata, la cei 2917 m ai lui. Ghidul ne povesteste din mitologia greaca, din vremurile cand oamenii se masurau cu zeii. Trecem prin Defileul Pinios, si avem legenda raului Pinios si a arbustului de dafin. Peneu (Pinios), este rugat de fiica lui, nimfa Daphnee, sa o ajute sa scape de urmarirea lui Apollo. Acesta cedeaza rugamintilor si fata, oprita pe malul unui rau, se transforma treptat in arbustul ce de atunci ii va purta numele. Nefericitul indragostit nu poate decat sa se lamenteze, imbratisand trunchiul din ce in ce mai scorojit al copacelului.
Ne acompaniaza pe stanga Muntii Pelion unde-si aveau locuinta centaurii. Portul Volos, locul de unde au plecat argonautii in cautarea Lanei de aur, doarme si el in zare. Sufletul nelinistit al lui Jason mai bantuie prin imprejurimi, probabil.
Un fenomen straniu are loc aici: curentul apei in stramtoarea dintre insula Eubeea si continent isi schimba sensul de circulatie de sase ori pe zi. Se spune ca Aristotel si-ar fi gasit moartea in acest canal cercetand fenomenul.
Pe un soare torid specific Greciei, am ajuns la Thermopile. Aici, in anul 480 I.C. a avut loc batalia faimoasa dintre greci - condusi de Leonida si persi - condusi de Xerxes. Batalia de la Thermopile a ramas un exemplu de curaj si patriotism. Se face referie la ea, ori de cate ori se vorbeste de puterea de rezistenta a unei armate mici ce-si apara patria impotriva unei armate mari, cotropitoare. Grecii in numar de 7000 (printre care se numarau spartani, greci, aliati din Arcadia si Corint si chiar sclavi de diferite nationalitati) au infruntat pe persi in numar de doua-trei sute de mii. Ultimii ramasi in viata, 300 de luptatori spartani comdusi de Leonida, purtand mantale rosii pentru a nu-si vedea ranile, au luptat pana la ultima picatura de sange. Monumentul ridicat pe locul unde a cazut regele Spartei, Leonida, poarta un epitaf care spune: “Trecatorule, mergi si spune Spartei ca noi am murit aici cu cinste”.
Pe mare, comandantul atenian Themistocle si-a repezit corabiile in flota persana, pentru a proteja pe spartanii ce luptau pe uscat.
In acele vechi timpuri, trecatoarea de la Thermopile nu masura in latime mai mult de 14 m. Deasupra sta aplecata o stanca. Aceasta a fost scena ideala de lupta pentru mai multe batalii dea lungul timpului. Azi, aluviunile raului Spercheios au largit trecatoarea pana la cinci km. Un drum modern trece prin mijlocul aceastei foste trecatori iar pe marginea lui se gasesc monumentul lui Leonida si monumentul lupatatorilor tespieni, ridicat de Presedintele Greciei Constantin Stefanopulos in 1997.
Am continuat drumul prin muntii plini de zacaminte de fier, argint si bauxita; din loc in loc, insangerati, muntii isi aratau gurile de mina. Peretele muntos ne-a calauzit cand pe dreapta, cand pe stanga. Am trecut prin trecatoarea Gravia, unde au avut loc lupte intre nemti si englezi in Primul Razboi Mondial. De pe serpentinele stranse pe care se aventura autocarul nostru, vedeam jos in vale asezari albe de vis – ai fi crezut ca o mica Elvetie a sudului a rasarit aici.
Cei doi vulturi lansati de Zeus pentru a vedea unde este centrul pamantului - “omphalos”, s-au intalnit pe Muntele Parnas (2457m) care ne bara acum orizontul.
La Delphi, delfinii l-au adus pe Apollo de pe o insula; el si-a facut sanctuarul la 700 m inaltime, pe versantul sudic al muntelui Parnas. Coboram acum, din varful muntilor pentru a vizita acest minunat loc.
In credinta vechilor greci, prin sec VI I.C., centrul pamantului – omphalos - se gasea aici, marcat fiind de o piatra in forma de ou, frumos sculptata, piatra care azi poate fi vazuta in muzeul din Delphi. Acum 26 de secole, aici, Pythia iti bolborosea viitorul sau raspundea la intrebarile tale cu privire la investitii, te sfatuia in legatura cu justa decizie ce trebuia sa o iei in familie legat de diversele probleme ivite, iti indica locul unde sa-ti construiesti casa sau, cum sa rasplatesti zeul care te-a ajutat.
Raspunsul, tradus in cuvinte comprehensibile de catre preotii faimoasei preotese, venea direct de la Apollo.
Se pare ca gazele ce erau emanate prin doua falii ce se intersectau sub templul zeului, erau raspunzatoare de intrarea in transa a Pythiei si inspiratia ei.
Apollo, zeul ce i-a invatat pe greci masura - in toate lucrurile facute, prudenta si modestia, caracteristici reprezentative ale poporului grec, era un bun sfatuitor.
Din complexul de la Delphi fac parte: Templul lui Apollo, stadionul - pe ruinele caruia romanii au construit un altul cu 6500 locuri, teatrul de 5000 de locuri, cladirea ce adaposteste tezaurul atenienilor, un bogat muzeu care expune in cele 12 sali ale sale una din cele mai largi si pretioase colectii arheologice din lume. Dintre exponate mentionam comoara Sifnioi, cu decoratiile sculptate, statuia din arama, unica, a Sfinxului din Naxioi sculptata de Iniohos, exponate de aur si fildes scoase la lumina zilei de sapaturile arheologice din 1939.
Alte puncte de interes din zona sunt Izvorul Kastaliei, Sanctuarul zeitei Athena - o cladire rotunda capodopera a ordinului dorian, precum si Hipodromul din Delphi, ingropat partial sub livezile de maslini ale localitatii Chrisso.
Modernul oras Delphi rezultat prin mutarea celui vechi un km mai spre vest cu ocazia sapaturilor arheologice din 1892, tinde sa devina un centru international dedicat artelor si istoriei vechi grecesti. In acest oras se afla Centrul European Cultural, Muzeul Celebratiilor Delphiene, o ramura a Scolii de Arte si ateliere de arta cu specific popular grecesc.
Capul Sounion, Templul lui Poseidon.
Athens si Piraeus sunt legate prin lupta pentru concurenta a zeilor lor protectori: Athena si Poseidon. Litoralul ce incepe la Pireus si se extinde pana la Capul Sounion este numit Coasta lui Apollo.
Aici se gasesc cartierele cele mai selecte ale capitalei: Glyfada ,Voula, Kavouri si Vouliagmeni. Dealurile inverzite ale suburbiilor calauzesc pe calator spre Var, Saronida, Anavyssos and Legrena. Pierdut in zare, la capatul drumului apare Cape Sounion imbratisat de Marea Egee, cu Templul lui Poseidon, cel mai inalt punct al falezei.
Templul a fost ridicat pentru a-l multumi pe Poseidon, care a pierdut rolul de protector al orasului Athena in fata zeitei Athena Parthenos. Darul facut de Poseidon orasului Athena - un cal inaripat ce a rasarit din stanca Acropolei lovita de tridentul zeului, a trecut pe locul doi, caci orasenii au ales maslinul, dar oferit de zeita Athena.
Locul trei l-a luat vita oferita de Dyonisos. Zeul a ramas un favorit iar festivalul lui Dyonisos se desfasoara annual; participantii canta si danseaza sub influenta vinului.
Zeita Demetra i-a invatat pe locuitorii din Eleusis cum sa cultive pamantul. S-au pastrat de atunci misterele din Eleusis, manifestari ce au loc annual.
Capul Sounion, numai la o ora distanta de Athena, este frecventat de atenieni care pot sa petreaca o seara placuta pe terasa unuia din restaurantele din zona in compania prietenilor. Se pare ca apusul de soare vazut de la Capul Sounion este unul din cele mai feerice din lume.
A PATRA ZI
Athena, Acropola, Stadionul Olympia.
Nu putem vorbi de Athena fara a vorbi mai intai de stanca Acropolei ce se ridica la 156 m inaltime deasupara marii, are o lungime de 300m si o latime de 150m. A fost fortificata de pelasgi, primii locuitori ai Athenei, pentru a rezista diverselor invazii straine.
Monumentele ce au ramas azi pe Acropola se incadreaza in perioada clasica a arhitecturii grecesti. Se crede ca au fost ridicate de Pericle intre 447 si 406 I.C.; arhitectii Iktinos, Mnisiklis, Kallicrates si sculptorul Phidias au facut parte din echipa de constructori.
Parthenonul, poate cea mai perfecta creatie a spiritului uman, simbol al frumusetii clasice, suprema opera a arhitecturii grecesti inchinat zeitei Athena Parthenos, este de stil doric cu opt coloane pe latura scurta si 17 pe cea lunga. Cladirea este un exemplu maiestru de proportionalitate bazata pe minutioase calcule matematice. Principiile ce stau la baza acestei constructii se regaseau si in dezbaterile dintre filozofii pitagoreeni si Anaxagoras. In templu se gasea statuia zeitei Athena, turnata din aur si inalta de 12 m.
Templul zeitei Nike, o bijuterie de arhitectura ionica se situeaza in partea de sud-est a Acropolei. Statuia zeitei Nike cea cu aripile taiate, se gasea in nava templului.
Erechtheionul era al doile templu ca marime de pe Acropola, avand spre sud portalul atat de cunoscut al cariatidelor, cele sase “kores” care sustin gratios entablamentul templului. Cinci din statuile originale se gasesc in muzeul de pe Acropola si una la British Museum in Londra. Actualele cariatide ale templului sunt copii realizate din materiale moderne. Teatrul lui Dyonisos, Propileele, Odeonul lui Herod Atticus, sunt alte monumente de pe aceasta faimoasa colina. De sus am admirat orasul, toropit sub soarele torid de amiaza, casutele albe raspandite printre chiparosi drepti ca niste lumanari, zone industriale si complexe sportive ce se evidentiau si ele. Athena, acest oras mare, primul in Europa care aminteaste de Orient prin lumina si culoarea sa, ne-a cucerit.
Cladiri de cultura ca: Libraria Nationala - cladire in stil doric ce contine peste un milion de volume, manuscrise etc, Universitatea, Academia, centrul Zapeion Megaron - unde au loc conferinte internatiuonale, Cladirea Parlamentului - unde se schimba garda la fiecare ora, precum si piata Syntagma Square de unde se masoara distantele in Grecia (kilometrul zero) si Gradinile Nationale sunt numai cateva din puncetele de atractie ale acestui oras.
Panathenaic Stadium, construit pe locul vechiului stadion grec datand din 330 I.C. si refacut in timpurile moderne, nu este departe de Acropola. Acest stadion in forma de U, a gazduit primele Jocuri Olimpice moderne in 1896, iar in 1968, cu ocazia finalei Cupei Europene de Baschet, a batut un alt record: a adunat 60000 de amatori de baschet, cel mai mare numar de oameni ce au urmarit un joc de baschet vreodata. Finala probei de maraton a Jocurilor olimpice din 2004 a avut loc tot pe acest stadion.
Celalalt mare stadion al Athenei este noul Olympic Stadium, situat in nordul orasului, desenat de arhitectul spaniol Santiago Calatrava si refacut in vederea jocurilor Olimpice din 13-29 august 2004.
Cele doua arce cu deschidere de 304 m suporta acoperisul de polycarbonat armat rezistent la vanturi cu viteza de 120 km/ora.
Am facut o vizita la Muzeul Arheologic al Athenei, unde printre alte exponate de renume am gasit masca de aur a lui Agamemnon, superbe vase din epoca miceniana si cretana, o minunata statuie a Afroditei avand capul refacut de sculptorul Canovra. Statuie gasita in sudul Italiei a fost oferita Greciei in 1924 de statul italian.
In cartierul Plaka m-am plimbat pe stradutele de un colorit local de neuitat, am admirat bisericile, magazinele mici si am ascultat greci batrani cantand la flasneta. Cand s-a lasat noaptea am petrecut o seara de neuitat intr-unul din restaurantele din zona, asistand la un spectacol popular grec. S-au cantat chiar si cantece romanesti, in semn de salut adresat noua, excursionistii din Romania, popositi in acea seara.
A CINCEA ZI
Croaziera pe marea Egee cu vizitarea insulelor Egina, Poros si Hydra trebuia sa se faca pe intai mai. Ne-am adunat dimineata la autocar plini de nelinistea anticiparii ce ti-o da o noua aventura; am traversat orasul si am ajuns in portul Pireu. Acolo am constatat ca muncitorii portuari erau in greva. Nu au fost rugaminti pe care sa nu le fi adresat conducerii portului, dar in zadar. Dupa o ora ne-am intors in oras si l-am vizitat la pas, pe indelete, intrand in biserici si magazine, in piata de carne si peste, in piata de flori – unde gradinari priceputi etalau cele mai minunate plante si flori ce am vazut vreodata. Am stat pe banca in parcul de vis-à-vis de Palatul Prezidential, parc pavoazat pentru sarbatorea de 1 Mai! Da, se sarbatorea cu mult suflet ziua muncii in Athena.
Asa numitul Forum roman, sau mai bine zis ce a mai ramas din acesta, aduce cu ruinele celui din mijlocul Romei. De remarcat este Turnul Vanturilor, construit din marmora panteleica ce s-a pastrat destul de bine in lupta cu timpul si care, pe cele 8 laturi ale sale, are bazoreliefuri reprezentand opt zeitati-vanturi: Boreas (N), Kaikias (NE), Eurus (E), Apeliotes (SE), Notus (S), Lips (SV), Zephyrus (V) si Skiron (NV). In interior se afla un ceas de apa.
Forul a gazduit inca din sec. VI I.C. Agora (pe dealul Areopagului), cu cladirile sale administrative unde cei 500 de reprezentanti ai poporului votau, unde erau pastrate etaloanele grcesti de greutate si lungime, unde Sofocle se plimba cu discipolii lui discutand, unde judecatorii erau alesi prin vot democratic, unde se incununau invingatorii olimpiadelor, unde se afisau listele cu numele tinerilor chemati in serviciul militar.
Aici unde altadata batea inima Athenei, stau inca in picioare ruinele a doua temple: unu dedicat lui Apollo, celalalt lui Zeus. Tot lui Zeus ii era dedicat si porticul ridicat de regele Pergamului Athalos II, ca omagiu adus orasului unde regele si-a urmat in tinerete studiile. Mai fac parte din ansamblul Agorei muzeul si un cimitir.
Templul lui Hephaistos (Thesseion) se afla nu departe, la poalele Acropolei. Este un monument doric, putin mai mic decat Prthenonul si mult mai bine pastrat.
Am coborat pe stradutele intortocheate ale cartierului Monastiraki, flee marketul Athenei. Aici calatorul interesat poate gasi marfuri de tot felul, mai ales obiecte de piele, icoane, blanuri si sticlarie, toate cu specific grecesc.
Succinta relatare despre Athena nu o pot incheia inainte de a aminti ca Portul Pireu, cel mai mare port al Balcanilor si unul dintre cele mai mari ale Mediteranei, nu trebuie considerat portul Athenei, caci el
si-a pastrat caracterul sau special si formeaza o entitate cu totul aparte, diferita de Athena. Aici se adaposteste flota greaca, cea mai larga din lume.
O alta colina renumita a Athenei este Lycabettus, pe care am urcat pe la sase seara cu un teleferic micut cu vagoane de tren, pentru a asista la apusul spectaculos de soare. Am stat pana ce noaptea a pus stapanire pe oras. Am privit de sus Acropola luminata - o adevarata feerie. Orasul Athena parea format din rauri de lava ce se scurgeau in toate directiile pe strazile inrosite, printre casele albe ce parca se fereau sa fie atinse. Am intrat in Capela alba din varful muntelui si apoi am coborat insotiti de un caine ce ne era devotat inca de la venire. Latra si ataca pe toti cei ce veneau din directie opusa noua.
A SASEA ZI
Corinth, Epidaurus, Mycene, Nafplion, Mormantul lui Agamemnon, Sparta
Ne-am reluat locurile in autocar si am pornit in directia sud-vest, spre canalul Corinth pentru a trece in Peloponez. Parcurgem cea mai poluata parte a Greciei, zona industriala cu fabrici de tigari, de bauturi alcoolice, de ciment si materiale de constructie. Localitatile ce ne intampina pe stanga sunt: Eleusina - legata de Athena prin “Drumul sacru” al sarbatorii misterelor Demetrei, Salamina, Megara si in sfarsit Corint. Orasul vechi, asezat aici inca din sec VIII I.C., care s-a dezvoltat prin comertul pe mare ajungand al doilea centru ca importanta numai dupa ce a fost cucerit de Athena. Locuitorii Corintului excelau in mestesugul prelucrarii aurului si olarit.
Ideea de a sapa acest canal dateaza din timpul tiranului grec Periandru, sec VI I.C. si este reluata de imparatul Nero, care a dat semnul de incepere al lucrarii sapand cu lopata lui de aur in anul 67 D.C. Dupa trei luni lucrarea a fost abandonata.
Abia in 1881 a fost reluata de o companie franceza, care a dat faliment dupa opt ani, reusind sa sape capetele de canal, excavand la cca 80m adancime in stanca. Canalul, terminat in 1893 de statul grec, este o lucrare indrazneata de inginerie, care faciliteaza pasajul vaselor din M. Egee in M. Ionica. Ocolirea prin sudul Peloponezului adauga 400km la traseul de navigare al vaselor. 11000 de vase trec pe an prin acest canal care are o lungime de 6,3 km, o latime de 23 m, o adancime de 8 m si lasa sa treaca vase de max. 10 t, coborand sub apa podurile din capetele canalului construite in acest scop.
Urmatorul obiectiv Epidaurus. Acest superb teatru de 14000 de spectatori, are o forma semicirculara usor largita, cu 55 de randuri divizate printr-o zona “promenada” in grupul de sus si cel de jos. Teatrul are o acustica atat de perfecta incat fosnetul unei hartii ce o strangi in mana stand pe scena teatrului se aude sus, in ultimul rand de scaune, la 22,5 m inaltime. Soapta ajunge nedistorsionata sus, la ultimul spectator. De proportii ideale, teatrul a fost costruit in sec. IV D.C. de arh. Polykleitos in versantul de nord al muntilor Harani, cu fata catre valea sacra a lui Asklepios. Restaurat in 1954 este in folosinta si azi. Maria Callas a cantat aici.
Sanctuarul lui Asklepios a cunoscut prosperitatea in sec. VI I.C. Din anul 426 D.C. a inceput sa decada o data cu interzicerea cultului de catre Imparatul Teodosius II.
Aici se gaseau Templul lui Asclepios, al zeitelor Artemis, Afrodita si Temis. Se mai vad azi ruine ale unor cladiri publice pentru intreceri atletice si muzicale.
Mycene, cetatea lui Agamemnon
Tot ce a ramas azi din cetatea militara, fortificata, sunt ruine datand poate din 1600 I.C. Micene s-a dezvoltat eclipsand civilizatia minoana din Creta. Dar spre 1200 I.C. orasele incep sa fie abandonate, distruse de invadatori. Faimoasa Poarta a leilor strajuieste inca intrarea in vechiul oras. Din zidarie ciclopiana, poarta separa campia Argos de cetatea propriuzisa. Exista si o a doua poarta, catre munti, nevazuta ochiului celui ce intra pe poarta principala. Se crede ca mormintele ce se gasesc aici sunt ale lui Atreus, Clytemnestra, Aegistus. Se gaseste aici si asa numita comoara a lui Atreus, de fapt un tipic “tholos”-mormant, o cladire conica deschisa la varf, cu pereti din blocuri de piatra proiectate usor in afara, ce se retrag catre varf. Mormantul a fost construit in 1250 I.C. si a ramas cel mai inalt dom in lume (inaltimea lui este de 13.5 m si diametru de 14,5 m) timp de aproape o mie de ani; piatra ce se odihneste deasupra intrarii cantareste 120 t.
Despre Micene aflam multe lucruri citindu-l pe Homer.
Naphlio Acest frumos oras-port a fost capitala Greciei din 1828 pana in 1834.
Partea veche a orasului, cu stradute inguste, curate, impodobite de acea planta decorativa numita boganvilea, ne amintesc de Venetia. Nu este de mirare, deoarece printre popoarele ce au pus stapanire pe oras, avari, goti, slavi, albanezi se numara si venetienii, care in 1389 incep sa-i intareasca zidurile de aparare.
In istoria acestui oras au jucat rol important doi barbati ce au purtat numele Nauplios: primul, spune legenda, fiul lui Poseidon, este cel care ar fi fondat orasul. Cel de al doilea, tatal lui Palamedes, inventator, doctor, astronom, poet, matematician si filozof a contribuit mult la dezvoltarea orasului.
Dupa ce Palamedes, invinuit de Odysseus de tradare si colaborare cu regele Priam in timpul razboiului Troian a fost ucis de furia poporului, Nauplios, tatal lui, a incercat sa-si razbune fiul ucis seducand toate femeile din oras. Razbunarea nu i-a reusit deoarece singura femeie ce a ramas fidela sotului, a fost Penelopa, sotia lui Odysseu, dusmanul de moarte al lui Nauplios.
In sec VII I.C., orasul a fost distrus de argires ca sa fie restaurat in timpurile elenistice. Vor urma invazii ale popoarelor migratoare, franci 1212, apoi venetienii care au construit cladiri renascentiste ce au supravietuit pana azi. In 1540, dupa un asediu de trei ani, orasul cade in mainile turcilor si ramane sub puterea otomana pana in 1822, cand incepe lupta de eliberare prin revoltele de la Fortul Palamidi. In 1833 Grecia intra in Europa prin domnia regelui Otto de Bavaria. Anul urmator capitala se muta la Athena.
Sparta. Intram in Laconia - campie bogata unde s-au asezat spartanii, triburi de dorieni. Ceeace stim despre spartani stim prin Platon, Aristotel si Herodot. Desi un stat bine fondat, cu legi si precepte respectate de populatie, nu a ramas nimic scris de la ei. De altfel, poezia si artele nu erau bine vazute in Sparta.
Fundata in sec X I.C., asezata la poalele muntilor ce o aparau din trei directii, Sparta a devenit o putere militara fara a se baza pe ligi si vecini. Numai Corintul i-a fost aliat si i-a urmat politica in deaproape. Dupa doua secole Sparta invadeaza Messenia pe care o supune.
Stat militar care se baza pe supunerea grupului, Sparta avea legi clare despre cresterea si educarea copiilor. La sapte ani baietii incepeau cariera militara activand, cu mici perioade de concediu pana la 60 de ani cand ieseau la pensie. La 20 de ani se casatoreau in vederea procreerii. Femeile se bucurau de mare trecere in stat, ceeace nu se putea spune despre femeile din statul atenian. Fetele aveau dreptul la educatie ca si baietii. Sportul era deasemenea o activitate importanta. Fetele luau parte la competitii la care participau nude. Se pare ca adoratia pentru frumosul corp omenesc, grecii au imprumutat-o de la spartani. Femeile, ca si barbatii de altfel, purtau haine scurte, lejere; ele puteau iesi sa se plimbe unde si cand voiau. Copiii nou nascuti erau prezentati unui consiliu de batrani care hotarau daca sunt sanatosi si apti sa devina soldati. In caz contrar erau lasati pe versantele muntelui Tayget prada animalelor salbatice. Femeile casatorite erau incurajate in a-si lua un iubit, cu conditia ca acesta sa fie mai frumos si mai puternic decat sotul, iar copii rezultati din aceasta insotire erau bine primiti in casa sotului. Acest act nu era considerat adulter. Din populatia Spartei 90 % o formau sclavii. Nu puteai fi cetatean spartan daca nu aveai macar unul din parinti de origine spartana.
Ce putem vedea azi din Sparta sunt ramasitele templului Athenei si ale unui teatru. Se crede ca Acropola Pellana ar ascunde ruinele palatului lui Menelau si al Elenei. Sapaturile incepute de statul grec in 1904 au continuat pana in 1995 cu mici sau mari lapsuri de timp, reveland mereu ceva nou si contribuind astfel la negarea uneia sau alteia din teoriile nu de mult acceptate.
Nu departe de Sparta se intind ruinele orasului Mystra, unde Constantin a fost incoronat Imparat al Imperiului de Rasarit. Orasul a fost ocupat de bizantini in 1262. In 1450 cade sub turci.
Strabatem Arcadia si ajungem la Pyrgos unde vom inopta. Localitatea Olympia, urmatorul nostru obiectiv se afla in imprejurimi.
A SAPTEA ZI
Din hotel, dimineata, ni se desfasoara in fata ochilor o priveliste de neuitat: muntii Arcadiei si raul Alfios ce curge in valea inverzita.
Olympia este cosiderata unul din cele mai vechi si importante sanctuare ale antichitatii
dedicat tatalui zeilor, marelui Zeus. In acest oras au fost initiate Jocurile Olimpice reluate la fiecare patru ani timp de cca 1000 de ani (s-au desfasurat 276 editii). Teodosiu cel Mare le-a interzis. Orasul Olympia a fost neintrerupt populat in ultimii 3000 de ani. Monumentele importante aici sunt: Templul lui Zeus, Templul Herei, Philipeionul, Vouleftireionul, Palestra, Gymnasium si Stadionul. Fara gradene, stadionul lasa spectatorii sa stea in picioare; lung de 180 m, putea sa acomodeze 45000 spectatori.
In fata Templului Herei se afla oglinda parabolica ce aprindea flacara olimpica. Traditia acestei flacari se mai pastreaza si azi, cand aprinsa aici, flacara este purtata pana la locul unde se desfasoara olimpiada moderna. In templul lui Zeus se afla o enorma statuie a zeului stand pe tronul sau, executata de sculptorul Phidias, devenita una din cele sapte minuni ale lumii. Aceasta avea o inaltime de 14m, iar hainele lui Zeus si pedestalul statuii erau din aur. A fost realizata in atelierul sculptorului si asamblata in templu. Sculptorul a primit critici pentru faptul ca Zeus, daca s-ar fi ridicat in picioare, ar fi distrus acoperisul templului iesind prin el. Dar poate ca tocmai acest efect fusese cautat de Phidias. Sapaturile au dezgropat aici statuia lui Hermes tinand pe pe brat zeul Dionisos copil, opera a lui Praxiteles.
Azi Olympia este un parc de ruine inconjurat de copaci majestuosi (pini de Alep) cum vedem in picturile vechi, religioase. Omul este micut in mijlocul naturii. Ne-a impresionat, in dimineata racoroasa de mai, istoria acestui loc devenit centru religios in perioada tarzie miceniana. Nu stiam multe despre sanctuarul de la Olympia si ne-am lasat imaginatia sa zboare cuceriti de spiritul locului; am calatorit pentru o clipa in trecut, am contemplat maretele coloane dorice ale templului lui Zeus, (azi numai una a ramas in picioare), am auzit strigatele invingatorilor la maratonul scurt pe stadionul ce azi este acoperit de iarba. Trecand pe sub maslinul batran de poate 400 de ani ce troneaza in mijlocul ruinelor ne-am gandit ca nici el nu a vazut sanctuarul lui Zeus in perioada lui de glorie.
Am reluat apoi povestile ghidului cu privire la traditia jocurilor, anecdotele referitoare la participanti, cum ar fi cea legata de faptul ca numai barbatii puteau participa la jocuri. Din anul 730 I.C., se impunea ca acestia sa participe dezbracati pentru a impiedica participarea frauduloasa a vreunei femei, cum se inatamplase o data.
Un muzeu mare, cu o curte interioara racoroasa, ne prezinta multe din exponate provenite din sapaturile de la Olympia, chiar si parti din templele sanctuarului. Printre acestea sunt bazoreliefuri de pe frontoanele templului lui Zeus, avand ca subiect lupta lapitilor cu centaurii si intrecerea de care de lupta intre Pelos si Inomaus, regele cu frumoasa fiica Hypodamia, precum si cele douasprezece munci ale lui Heracle. Tot aici se gaseste o frumoasa statuie a zeitei Nike precum si statui de demnitari romani la care admiram arta sculptorului in redarea imbracamintii. Sculpturile, de un inalt realism le putem crede contemporane.
Academia Olimpica se gaseste intr-o cladire moderna de la intrarea in sanctuar. Inima lui Pierre de Coubertain este aici (corpul este ingropat la Lausanne).
Am admirat maiestria muzeologilor dovedita de felul cum erau puse in valoare frumoasele exponate in lumina ce cadea intr-un unghi favorabil. Notele ce insoteau exponatele erau scrise in trei limbi internationale.
Am incercat sa fac poze fara a folosi blitul, deoarece am aflat de la o supraveghetoare ca lumina blitului ar ataca culorea rozalie a marmorei. Aceasta femeie care facuse studii in muzeistica, mi-a destainuit lucruri interesante legate de istoria catorva exponate, iar cand vizita mea s-a terminat, spunandu-i ca vin din Canada, mi-a marturisit ca ea nu numai ca nu ar dori sa locuiasca in nici o alta tara, dar nici macar Athena nu ar atrage-o, atat de mult iubeste aceste locuri natale. In felul ei m-a lasat sa inteleg ca orice om care se indeparteaza de locul nasterii lui, se instraineaza; iar omul nu are dreptul sa faca nimic impotriva fiintei lui. Am meditat la cele spuse de ea intrebandu-ma unde am mai auzit acest lucru.
Grecii pretuiau frumusetea corpului, socializau si se lasau atrasi in discutii interminabile despre subiecte care nu schimbau lumea, sau poate ca au schimbat-o intr-un fel…
In curand vom parasi Peloponezul indreptandu-ne spre nord, spre Patra, pe unde vom trece in Grecia continentala. Lasam pe stanga o insula mare, Zachitos, in Marea Ionica.
Cum drumul a fost destul de usor, ne-a ramas timp si pentru o pauza in care am vizitat in orasul Patras Catedrala Sf. Andrei - o cladire neobizantina impozanta, cu 12 turnuri, construita in 1879. In biserica se gaseste capul sfantului Andrei (sfantul ocrotitor al Greciei si al Scotiei) si crucea renumita a sfantului, cruce pe care a fost rastignit de Imparatul Roman Nero.
Sunt de ramarcat pardoselile superbe de mozaic cu motive de plante si animale, mobilierul de lemn sculptat al bisericii, catapeteasma din marmora si candelabrul urias din lemn.
Mitropolitul Ghermanos a citit in 1821 in orasul Patras, declaratia de independenta a Statului Grec. Drept raspuns turcii l-au spanzurat in duminica Pastelui pe patriarhul de Constantinopole Grigorie al V-lea si l-au aruncat in Bosfor. Tot in acest oras, in 1809 a debarcat poetul englez devenit erou national al grecilor, Byron.
Am lasat orasul Patras stralucitor sub soarele amiezii si am trecut in Grecia continentala pe superbul, modernul pod ce leaga orasul Rio de Antirio.
Podul se numeste Charilaos Trikoupis, dupa numele unui prim ministru grec din sec 19. Este un pod pe cabluri si piloni, lung de 2880m, comparabil numai cu Millau Viaduct, Franta (2460m). Are o latime de 28 m si sase fire de circulatie auto plus unul pietonal.
Dat in folosinta in august 2004, costul lui a fost de 630 milioane euro. Proiectantul este Berdj Mikaelian iar compania constructoare franceza Vinci a lucrat alaturi de alte companii locale. Constructorii s-au confruntat cu probleme speciale dintre care enuntam doar cateva: apa la 65m adancime; patul de sedimente marine instabil; zona tectonica activa; posibilitate de tzunami; expansiunea stramtorii cca 3 cm in fiecare an.
S-au adoptat urmatoarele solutii: pilonii nu sant infipti in fundul marii ci lasati sa se odihneasca liber pe un pat de pietris nivelat, fapt care le da posibilitatea sa se miste lateral in caz de cutremur, iar pietrisul sa absoarba energia degajata. Deasemenea conexia platformei de circulatie cu stalpii nu este rigida ci are libertate de miscare.
Inceput in 1998 cand s-au facut primele dragari, a fost terminat la 7 august 2004, la timp pentru a permite purtatorilor flacarii olimpice a Olimpiadei din 2004 sa treaca primii pe acest pod.
Canalul ce leaga Golful Amvrakikos, cel mai mare golf inchis al Greciei (40 km x 15 km) de Marea Ionica are o latime de 700 m. Pe sub el a fost costruit un tunel intre orasele Aktio la sud si Prevaza la nord. Tunelul are o lungime de 1600m din care 900m sub apa. Unicitatea golfului vine din faptul ca raurule ce se varsa in golf il fac sa fie mai putin sarat decat Marea Ionica permitandu-i o fauna si flora speciala. Se practica sporturi navale pe acest golf.
Mesolongi este urmatorul important oras in drumul nostru pe coasta vestica a marii Ionice. Pana in 1700, Mesolonghi a fost sub dominatie venetiana. In timpul revolutiei lui Orlov in 1770, flota orasului a fost invinsa si confiscata de turci. In 1822 orasul suporta un nou atac turc.
In aprilie 1826, locuitorii orasului in numar de cca 10000, dupa ce au rezistat unui asalt sustinut timp de un an, decid sa se strecoare afara din cetate. Sunt macelariti de turci; doar 1800 au scapat. Orasului i s-a acordat titlul de Oras Sacru, unic intre orasele grecesti. De aici s-au ridicat artisti, poeti, arhitecti. Poetul Byron, sustinator al luptei grecilor pentru libertate, moare in acest oras unde ii este pastrata si inima. Corpul i-a fost transportat in Anglia. Recunoscut ca erou national al grecilor, i s-a ridicat o statuie in oras.
Ajunsi in Igumenitza ne-am imbarcat pe feribotul Pantocrator pentru a trece in insula Corfu. Pantocrator este cel mai inalt varf muntos de pe insula. Insula are 60 km lungime si o suprafata de 600 km patrati. Din cei 100000 locuitori 30000 traiesc in capitala Kerkyra.
Traversarea a luat o ora si jumatate. Apa, de un verde smarald cu inflexiuni de otel, aerul mai rece si mai curat deasupra suprafatei apei, ne-au facut sa ne credem in paradis. Numai avionele cu burti umflate, care zburau foarte jos deasupra noastra, cu frecventa de doua-trei pe minut, ne-au amintit ca suntem in mijlocul civilizatiei. Insula Corfu are un aeroport propriu si este un resort foarte apreciat de turisti pentru clima sa dulce si vegetatia luxurianta. Faleza inalta ce gazduieste un castel se face vazuta in zare. Sa fie castelul Imparatesei Austriei, nefericiata Sisi? Dam un ocol insulei si vedem ruinele cetatii de aparare lasata de venetieni. Debarcam si dupa o noapte la hotelul Potamaki situat la 15 km de oras, suntem gata sa vizitam insula.
A OPTA ZI
Insula Corfu (Corcyra, Kerkyra – sunt numele ei locale), ne asteapta calda si umeda in dimineata putin innourata. Sa se anunte ploaie?
Legenda spune ca zeul apelor, Poseidon s-a indragostit de nimfa Korkyra, fiica lui Asopos si a nimpei Metope. A furat-o aducand-o pe aceasta insula careia i-a dat numele ei. Cu timpul numele Korkyra s-a transformat in Kerkyra. Insula a jucat un rol important in vremurile tulburi ale afirmarii independentei grecilor. Insula Corfu devine parte din Grecia in 1864.
Mergem mai intai sa vizitam palatul Achilleion, situat in zona Gastouri, in sudul insulei Corfu, palat pe care Elisabeta de Austria l-a comandat (1890) ca resedinta de vara. Aici se va ascunde adesea, departe de obligatiile vietii de curte, de plictiseala ceremonialului. Palatul are ca tema viata lui Achille, personaj homeric pe care regina il admira foarte mult.
Achille, cel mai frumos dintre eroii Troiei, era vulnerabil caci mama sa, zeita Thetis, in dorinta ei de a-l face nemuritor, l-a tinut de calcai cand l-a scufundat in raul Styx; astfel calcaiul a ramas singura parte vulnerabila a corpului lui.
Palatul de o eleganta sobra, este inconjurat de statui clasice, ramanand un monument de romantism platonic. Langa terasa castelului se afla impozanta statuie de marmura a lui Achille, realizata de scultorul german Ernst Gustav Herter, reprezentand pe erou care incearca sa-si smulga sageata lui Paris din calcai. Privirea ii este indreptata catre Olymp, parca implorandu-si tatal ceresc. Poarta doar casca veche greceasca pe cap si o panza simpla ii acopera soldurile. De remarcat printre nenumaratele fresce din palat cea in care Achille, triumfator, cara pe o trasura corpul neinsufletit al lui Hector.
Gradina palatului, boagata in cele mai diverse specii de plante mediteraneene, copaci exotici si flori rare, se deschide catre apele Marii Ioniene.
Dupa asasinarea imparatesii in 1898 la Geneva, palatul a fost vandut Kaiserului Wilhelm II al Germaniei, apoi obtinut de guvernul grec si folosit drept cazinou. Azi este un muzeu foarte vizitat si apreciat.
Ne intoarcem in Kerkira pentru a vizita orasul si a face cumparaturile de rigoare. Dar mai inainte aflam cate ceva despre orasul minunat ce ne intampina primitor.
Cunoscuta ca loc de refugiu al unor personalitati literare, insula devine gazda a primei Academii a Greciei Moderne in 1732. In 1984 a fost restabilita aici Universitatea Ioniana ca semn de recunoastere de catre guvernul lui Papandreu a contributiei pe care Corfu a avut-o la pastrarea traditiei elene in educatie si cultura.Vechea Academie Ioniana fuseses fondata in 1824, la numai trei ani dupa independenta castigata de greci.
In sec. XIX insula trece pentru o scurta perioada la francezi, apoi devine protectorat englez (1815) si sediu al comisionarilor englezi. (singurul loc unde se joaca criket in Grecia este pe insula Corfu). Prea strictele reguli impuse de englezi nu au fost pe placul localnicilor si insula a fost cedata in 1864 guvernului grec. Castele fortificate exista si azi in multe locuri pe insula. Capitala Kerkyra este inconjurata de doua astfel de castele fiind singurul oras in Grecia fortificat astfel, de unde si numele de Kastropolis.
In capitala sunt de remarcat Primaria orasului nu departe de ciatadela Venetiana, despartita de oras printr-o fosa adanca, punct de aparare ce a devenit in vremurile moderne marina orasului unde se adapostesc ambarcatiuni particulare de lux. Orasul, un labirint de stradute prea inguste pentru trafic rutier, sunt pavate cu pietre vechi de pe vremea venetienilor, care au stapanit orasul pana in 1797 cand l-au cedat turcilor.
Promenada orasului si esplanada intre oras si citadela Liston, este bordata de elegante si scumpe restaurante. Activitatea culturala si muzicala ce se desfasoara aici tot timpul anului, fac din acest oras un bastion al culturii vestice.
Catedrala Sf. Spiridon (Sf. Spiridon este protectorul orasului), dateaza din sec 16 si este construita in stil venetian. Plafonul este decorat cu fresce cu scene din viata sfantului si a celor patru evanghelisti. Catedrala nu are cupola. Inauntru sunt moastele sfantului Spiridon care se scot de patru ori pe an. Papucii de panza ai sfantului stau intr-o raclita si sunt scosi si inlocuiti o data pe an.
In curtea interioara a vechii fortarete care a fost restaurata, au loc spectacole nocturne de teatru. Pe fundalul marii si al cerului luminat feeric, spectacolele de sunet si lumina castiga in maretie.
Noua fortareata, construita de venetieni este vizitabila azi. Aici sta garnizoana navala. Palatul Anaktora si gradinile sale cu plante exotice si acvarii venetiene sunt alte interesante obiective turistice. Muzeul de arta chinezeasca este unic in Europa de sud pentru bogatia si varietatea exponatelor. Aici se gaseste o colectie greco-budista care atesta influenta lui Alexandru Macedon in cultura budista din Pakistan. Se pare ca din timpul lui Alexandru au inceput sa fie sculptati acei uriasi Budha cu trasaturi omenesti.
Pe insula cresc maslini salbatici si cultivati, migdali, banani, rodii, varietati de pomi fructiferi din sudul Europei ca meri, peri si smochini. Un fruct deosebit este kumkwat care se gaseste numai pe aceasta insula si este adus din Japonia. In salbaticie creste mirtul si alti arbusti specifici zonei calde si umede, magnolii si chiparosi.
Carnavalul anual traditional este un ecou al celui ce se desfasoara in Venetia.
Deasemenea, in vinerea mare a Pastelui fanfare din orasele lumii vin aici sa cante marsuri mortuare. Fiecare are in program un mars specific: Fanfara Filarmonicii canta Adagio lui Albinon; Mantzaros canta Marsul Funebru din Don Carlos ; Capodistria canta Marsul Funerar de Chopin. Sambata, aceleasi fanfare canta alte piese legate de sarbatoarea sfanta, insotind moastele sfantului Spiridon ce sunt scoase in oras. Traditia dateaza din sec. XIX, cand englezii au interzis, fara succes insa, participarea fanfarei militare in serviciul religios din vinerea mare.
Ne vom odihni pe faleza pana ce va veni ora de mers in port si vom traversa spre Igoumenitza apele Marii Ionice pe acelas vas, Pantocrator. Vom privi apele mov la culoare, in cunostinta de cauza de data aceasta si vom fi rasplatiti cu un superb, enigmatic apus de soare.
A NOUA ZI
Intram in Regiunea Epirului. Muntii Pindului vor fi calauzele noastre pentru un timp. Vom urca pe serpentine taiate in peretii lor stancosi pana la o inaltime de 1700 de metri; vom vedea lucrarile ce se fac pentru autostrada ce va lega Europa de vest de Istambul taind muntii prin tunele elegante si aerisite, modern luminate si prevazute cu masuri speciale in caz de coliziune. Este vorba de vestita Egnatia Odos. Autostrada va avea 670 km. Proiectul inceput in 1990 urma sa se termine in 2007. Intarzierea se datoreaza problemelor de mediu, deoarece sanctuarul ursului brun este deranjat de aceasta lucrare. Solutia a fost gasita abia in 2003, cand lucrarile stagnate pentru un timp au fost reluate. Pana acum s-a costruit cca 70% din autostrada. La terminare in 2008, autostrada care taie Muntii Pindului si Vermion traversand Epirul si Macedonia, va avea 76 de tunele de o lungime totala de 99km, 1650 de poduri si va costa 5,9 bilioane de euro. Prevazuta cu cate doua fire de circulatie in cele doua directii, cu un spatiu central de rezerva si o linie de refugiu pe dreapta, autostrada este paralela pe o distanta de 360km intre Evros si Salonic, cu vechiul drum roman Via Egnatia.
Meteora - padurea de roci a Greciei
Douzeci si patru de stanci gigantice se ridica drept spre cer in vestul campiei Tesaliei. Pe aceste stanci batute de vanturi si scrijelate de geruri, si-a asezat manastirile o comunitatea de calugari asceti inca din secolul zece. Rocile constituite dintr-un conglomerat de gresie si pietris au aparut prin miscari tectonice acum 60 milioane de ani, din fundul marii ce acoperea campia Tesaliei.
Conflictele politice tot mai frecvente ale vremii, au facut ca in 1344 calugari fugiti de la Muntele Athos sa-si gaseasca adapostul aici. Meteora a cunoscut cea mai mare populare intre secolele XIII si XVI. Azi numai sase din cele 24 de manastiri raman active.
Agios Stefanos este singura manastire de maici in Meteora; de aici avem o vedere libera catre campia Kalambaka. Nu se stie exact cand a fost construita vechea biserica dar cea prezenta dedicata sf. Haralambie, dateaza din 1798. Teasta sfantului se gaseste aici, primita in dar de calugarite de la Printul Vladislav al Wallachiei. Biserica Sf. Stefan are un acoperis de lemn si multe din picturile de pe pereti sunt facute in anul 1545 de calugarul Ioannis din Stagoi.
Urmeaza vizita la Marele Meteor. Urcam cca 300 de trepte, trecem prin grote sapate de vremuri si timp in munte, grote devenite pasaje de trecere pentru vizitatori. Admiram de sus gradinile manastirii, urmarim chiar un calugar care, intr-un fel de teleferic improvizat - o cutie batuta de vant - trece haul adanc ce-l desparte de civilizatie. La muzeul manastirii, in semn de bun venit, un calugar ne intampina cu o muzica bisericeasca de o frumusete rara. Am vazut aici costume vechi grecesti, armuri, haine tesute de calugari sau alte lucruri rezultate ale indemanarii lor.
Printre calugarii acestui sfant lacas, se gasesc talentati pictori de icoane. Mestesugul picturii de icoane ne-a fost prezentat cu putin inainte in localitatea Zindros, unde se gaseste un magazin de desfacere. Pictura cu tempera si ou, precum si aplicarea foitei de aur pe icoane, au facut parte din expunere.
La intoarcere de la Marele Meteor am zabovit un pic de vorba cu vanzatorii de suveniruri. Unii stiau chiar un pic romaneste si ne imbiau sa cumparam amintiri adresandu-ne cuvant romanesc.
Urcati in autocar am depanat amintirile si am rasfoit cartile cumparate. Am aflat ca zona muntoasa ce tocmai am starbatut-o este cea mai inalta din Grecia - soseaua ce trece la mare inaltime, va fi dublata de autostrada Egnatia.
Epirul, cu capitala la Ioanina, este un tinut salbatic, singurul in Grecia care mai pastreaza sanctuarul ursului brun. Mergand din Epir spre est in directia Muntilor Pelion, vedem cladiri din caramida cu acoperisuri verzi de ardezie, comune zonei macedonene si bulgare.
Mesteri pietrari priceputi au costruit viaducte si poduri ce mai sunt inca in folosinta. De aici au plecat vlachi, aromani, sarakatsani care s-au imbogatit prin munca lor in Rusia, Romania sau alte tari europene dar nu si-au uitat locurile natale, rudele si prietenii ramasi acasa; ajutoare banesti vin mereu sa suplineasca lipsa de mana de lucru. Aici au luptat in rezistenta fiii cei mai bravi ai poporului grec, ascunsi si aparati de mandrii munti ai Pindului. Generalul Aris a luptat contra nemtilor in 1940. Locuitorii acestei zone sunt mandri si incapatanati, de unde si zicala “cap de epirot”.
In regiunea Zagori, in munti, la inaltime se culeg plante medicinale si se lecuiesc boli de catre doctori locali renumiti. Daca ar fi si numai pentru linistea si frumusetea locurilor, pentru cantecul pasarelelor, aerul proaspat si laptele venit direct de la sursa, turistul ratacit pe aceste taramuri, intarziind o saptamana, doua, ar pleca vindecat de “raul” civilizatiei. Viata sus la munte nu este usoara. Clima este aspra; relieful nu permite un acces usor pentru aprovizionare; copiii ajung greu la scoli si gradinite. Guvernul a decis sa-i ajute pe tarani sa paraseasca regiunea Zagorohoria pentru a se stabili in zone cu un climat mai bland, pe pamanturi mai fertile, mai usor accesibile, in care viata sociala sa se poata desfasura satisfacator.
Zona va fi pastrata in interes istoric si turistic. Ca instrument muzical, fluierul drept, probabil asemanator cu cel romanesc, a intrat in randul exponatelor de muzeu. Lacuri provenite din ghetari topiti, Valea Calda, defileul Vikos, orasul Metsovo, raurile Voidomatis si Aoos sunt numai cateva din obiectivele minunate ce merita semnalate.
Ciresi salbatici agatati de stanca infloreau; pacat ca abia ii vedeam din goana masinii. Manastirea Aristi Spiliotissa sta ca o ciuperca crescuta pe stanci, mai-mai sa se lase luata de vanturi. Fauna acestei zone este deosebit de bogata si rara in Europa. Pe langa ursul brun, mandru locuitor al acestei zone, traiesc aici linxi, otarii, mistreti, cerbi imperiali si caprioare gratioase. Parcul, care este rezervatie naturala, se cheama Aoos National Park. Locul unde stramtoarea Vikos se taie cu masivul Gamila, este al doilea loc in lume ca verticalitate. O cortina de piatra inalta de 400 m, este taiata vertical in munte.
Mergem acum prin campie, depasim orasul Larisa si luam drumul spre Bulgaria. Urcam iar prin munti, trecem prin defileul Lipinios. Copaci batrani de sute de ani, platani si artari ne inconjoara soptindu-ne, chemandu-ne in dumbravile lor minunate.
In mijlocul atator frumuseti te faci mai bun; ai vrea parca sa contribui si tu la pastrarea acestui monument de frumusete salbatica naturala. Asa se face ca am fost invitati sa coboram la Schitul Sf. Paraschiva, dupa ce ghidul ne-a spus legenda acestui locsor pierdut in munti. Sfanta ar fi aparut in fata unui tren, pe calea ferata. Mecanicul, vazand-o, a oprit locomotiva si a coborat. Femeia disparuse dar omul, mergand cam o suta de metri in cautarea ei, a vazut un maldar de pietre care tocmai se pravalisera de pe munte; daca nu ar fi oprit s-ar fi produs o deraiere si moartea multor oameni. In semn de recunostinta Compania Helenica Cailor Ferate a ridicat un micut schit, langa un izvor de apa sfanta ce tamaduise multi bolnavi de ochi. Ziua era vineri, iar schitul a fost dedicat Sfintei Paraschiva. Aceasta se intampla cam prin 1920. De atunci sanctuarul a primit moastele sfintei si patru icoane ferecate in argint, din care una este facatoare de minuni. Trecem peste podul indragostitilor aruncat peste raul Pinios. In trecut erau aici sapte fortarete ce pazeau defileul, care se chema “Gura lupului”. Peisajul este reprodus la Tivolio, vila romana a Imparatului Adrian; se spune ca, spalandu-si fata cu apa din acest izvor, Adrian si-ar fi vindecat ochii.
Strabatand Grecia, te afli cand la munte, cand la mare - intr-un laps de timp nu mai mare de cateva ore. Se pare ca niciodata, in oricare punct te-ai situa in Grecia continentala, nu esti la mai mult de 150 km de mare. Acest lucru m-a facut sa cuget la caracterul munteanului si al pescarului, la sufletul lor atat de legat de mediul si locul unde au vazut lumina zilei.
Pentru a ne odihni putin dupa serpentinele stranse si muntii inalti, ne-am oprit in orasul Paralia Katerini. Avand program de voie, am dat mai intai o raita prin oras apoi am intrat int-un restaurant care anunta in romaneste in meniul sau, “ciorba de burta”. Din nefericire nu mai aveau la ora tarzie cand am ajuns noi. Dupa ce ne-am ostoit foamea cu alte specialitati locale, ne-am plimbat pe faleza unde un vanticel placut ne-a facut sa zabovim pana la plecarea din oras in directia Sidirocastro unde urma sa petrecem ultima noapte din excursia noastra.
A ZECEA ZI
Dupa ce am luat micul dejun ne-am reluat locurile in autocar, minunatul nostru ghid a pus discul Acropole adio si, dupa un timp ne-a sfatuit sa incepem a ne lua adio de la maslini, migdali, chiparosi, satiri, minotauri si chiar rafinariile de petrol pe langa care am trecut adesea, intr-o tara care nu are petrol ci doar il prelucreaza. Mai trist a fost sa ne despartim de soarele Greciei si de marea Egee atat de albastra…
Cand credeam ca nu va mai fi nimic de semnalat pana la Sofia, unde aveam promisiunea sa fim lasati sa zburdam un pic pe langa cele doua catedrale importante ale orasului, am fost anuntati ca trecem prin Sandowski, orasul unde s-a nascut Spartacus. Cu muntii Pirin in zare, ghidul, nu se poate abtine sa mai depene inca doua legende locale: cea a Pegasului, nascut din Meduza si cea a lui Perseu si Andromedei. Va urma cate ceva din istoria Bulgariei si a Bizantului legat de dezvoltarea religiei si a arhitecturii religioase in Bulgaria, caci ghidul nostru ne pregateste de vizita catedralei Nevski din Sofia.
Catedrala Alexandru Nevski, construita in stil neo bizantin, una din cele mai mari biserici ortodoxe din lume este atractia principala pentru turistul ce trece prin Sofia.
Inceputa in 1882, catedrala s-a construit intre 1904 si 1912 in cinstea soldatilor rusi cazuti in razboiul din 1877, razboi ce a facut posibila eliberarea Bulgariei de sub Imperiul turc.
Cladirea are un dom central de 44,5 m inaltime placat in aur cu turnul clopotnita ce ajunge la 50,52 m. Cele 12 clopote ale catedralei cantaresc 23 de tone, cu cel mai mare de 12 tone iar cel mai mic 10 kg. Decorata si construita de un grup de artisti si arhitecti europeni (bulgari, rusi, austro-ungari) catedrala are elemente de décor realizate la Munchen, Viena si Berlin. Mozaicurile vin direct din Venetia. Biserica este bogat decorata in marmora italiana de diverse culori si texturi. Sunt folosite onyxul brazilian, alabastrul si diverse materiale naturale de o bogatie de nedescris. Rugaciunea “Tatal Nostru” este scrisa inprejurul domului central cu litere de aur.
Proclamata Museu de cultura in 1924, catedrala poseda in cripta sa, o bogata colectie de icoane, cea mai mare din Europa.
Cu o suprafata de 3170 m² (73,5m x 50,5m) poate primi pentru rugaciune credinciosi in numar de 5,000.
Bazilica Sf. Sofia, veche din sec13, exemplu de gratie si simetrie austera, este construita pe locul unui teatru roman din secolul al doilea, pe timpul cand orasul purta numele Serdica. Cateva bieserici ce s-au ridicat consecutiv pe acest loc au fost distruse de goti si huni. Presenta biserica construita in forma de cruce este partial ridicata in vremea lui Justinian I, partea de mijloc in sec VI D.C. In sec. XIV, Hagia Sofia va impumuta numele sau orasului.
Convertita in moschee sub stapanirea otomana, primeste minarete iar fresca din sec. XII este distrusa. Restaurareaei incepe in 1900, actuala cladire fiind una din cele mai valoroase bazilici din sud-estul Europei. Legenda spune ca Sf. Sofia a fost cea care a ocrotit-o, pastrand-o intacta dea lungul timpului.
Cand sa intram in bazilica tocmai ieseau nuntasii, mirele si mireasa, familiile si prietenii lor; se aruncau bani, pe care ne-am aplecat sa-i luam caci se spune ca poarta noroc, se aruncau graunte pentru belsugul mirilor. Le-am urat si noi belsug mirilor si ne-am intors la autocarul ce ne astepta pazit de Alexandru al II-lea, primul rege european al bulgarilor (1885). Statuia lui trona in Piata Parlamentului, unde ne lasasem autocarul.
Am luat drumul spre Romania, am trecut pe la Ruse si am intrat in tara cu sentimentul de regret pentruca aventura noastra se termina aici, dar multumiti ca ne intorceam acasa.
Nota:
D.C. = Dupa Christos
I.C. = Inainte de Christos
Articol de arh. Mariana Popa, Toronto
17 iulie 2007
|
Mariana Popa, Toronto 7/18/2007 |
Contact: |
|
|
