Privind in urma
Pictorul Fratelui meu Florinel . Pe maini , pe gat , pe fata Murdar si colorat , Miroase a vopsele Ce-n sange i-au intrat La mine de se uita Nu vede cine sunt. In creierul lui , sigur, Ma vede punct cu punct. Si-n mintea lui nebuna, Nebuna de legat , El lumea o aseaza Cum bine-a meritat . Cu cei urati sau falnici , Cu mandre si copii , Din mainile lui scumpe Noi toti ramanem vii ! I N C E A R C A Ai incercat vre-o data Sa scrii o poezie ? Sa stai la masa goala In fata c-o hartie ? Iar mintea sa iti umble Aiurea pe campii Si sa consideri scrisul O joaca de copii ? Dar hai , ia tocu-n mana Sa vezi atuncea cum Ce greu o sa se miste Cand vorbe n-ai pe drum. Si stai si gandu-ti zboara Cuvinte nu gasesti Sa intre-n tocul care Degeaba il tocesti. Asa iti vei da seama Ca sunt acei putini Poeti se cheama dansii Atinsi de har divin ! P O A R T A Acasa ajung si scartie lung Cand mana o pun eu pe clanta . Ma cearta ca ore a stat si a plans Ca nu vin balamaua sa-i ung. Ma scuz , ma timid , ma rosesc Si vorbe nu am sa-i ingan. O noapte lipsit-am acasa sa vin Nu stiu ce scuze acum sa-i trantesc ! Pacat, imi e mila de ea , o iubesc. Prin ea in lume am mers . Ma duc repede azi inn oras Si cel mai bun ulei sa-i gasesc. Apoi plin de grija s-atent La inima ei , balamaua batrana , C-o pana de gasca uitata pe raft Incet balamaua voi unge-o prudent.
|
Dan Zanfirescu 7/12/2007 |
Contact: |
|
|