Contrapunct in cotidian - Tainele balcoanelor
Balcoanele! Prelungiri în exterior ale cladirilor, ele sunt locuri în care oamenii si-au urmat cursul vietii în toate ipostazele: balcoane amoroase, gospodaresti, balcoane de hotel la mare sau la munte, balcoane de privit peisaje, balcoane pentru flori sau verdetzuri, balcoane de uscat rufe vara, balcoane pentru visinata si muraturi toamna, balcoanele frigider iarna, balcoanele pentru catei, cele pentru copii mici sau mari, balcoane martore de tragedii, si câte multe, multe alte balcoane!
Mi-a placut dintotdeauna sa urmaresc activitatile rutiniere ale oamenilor, sau pe balcoane, sau în case si curti. De exemplu iarna, în serile premergatoare Craciunului, ma plimb prin cartier ca sa vad (sau ghicesc) ce se petrecea în interior. Unul din locurile în care ochiul meu indiscret nu s-a sfiit niciodata sa priveasca au fost taberele de corturi de la mare, în România. Acolo puteam vedea toate treburile gospodaresti, foarte operationale, desi reduse la dimensiuni de miniatura.
Mi-a placut, în România, sa ma uit si la curtile casutelor pe langa care treceam în drumul spre scoala: ele imi spuneau, într-un fel, istoria celor din casa: câte o tricicleta marca prezenta unui copil, scutece la uscat dovedeau existenta unui bebelus, trandafirii agatatori îmi vorbeau despre gospodina iubitoare de frumos, iar ciocanul uitat lânga atelier sugera prezenta unui harnic tata de familie.
Balcoanele si curtile expun partial viata celor care le locuiesc, restul se poate numai ghici sau imagina. Cum eu am locuit toata viata în blocuri, mi-a placut nu numai sa folosesc balcoanele, dar si sa urmaresc, de pe ele, viata vecinilor. Aici trebuie sa facem o distinctie între admirarea balcoanelor pline de obiecte, caz în care doar presupun ce se întâmpla, si urmarirea balconului când misuna oameni pe el.
În România aveam doua balcoane: cel din fata, de unde urmaream, când eram mica, meciurile de fotbal de pe strada si unde, la câteva zile dupa nasterea fiului, îl puneam la soare conform programului recomandat de pediatru, si cel din spate, unde activitatile erau mult mai bogate: când eram copil vorbeam cu Vali si Cristina, prietenele mele din blocul si curtea vecina, iar când am devenit mama, acolo se puneau scutece la uscat si tot acolo, când baiatul avea doi-trei ani, primea de la vecina de la apartamentul alaturat cu catre comunica balconul chiftelute si prajiturele, se facea schimb de alimente, era o fericire! Pe acel balcon se acreau si muraturile, dintre care cea mai multa munca era la ardeii umpluti cu varza, ca niciodata nu nimeream exact varza si ardeii, ori aveam prea multa varza, ori prea multi ardei….
La Montreal am avut un balcon mititel de pe care îmi placea sa privesc activitatile a doua vecine din blocul de vizavi, care, vara, îsi faceau în fiecare seara gratar pe terasa lor situata mai jos. Era ca un film mut: le vedeam miscarile, dar nu auzeam ce vorbeau. De fapt nu vorbeau, erau ceva mai în vârsta, probabil surori, iar ritualul lor era atât de intrat în rutina, încât stiau pe de rost ordinea treburilor si împartirea sarcinilor. Tare mi-a parut rau când, mutându-ma în blocul alaturat, le-am pierdut din vedere.
În acest loc nou am stat la etajul 18 si am avut un balcon mult mai mare. Acolo au intrat în viata mea jardinierele cu flori si tot el a fost primul balcon din Canada unde am pus visinata. Visinele de Quebec sunt de o acrime considerabila si au miezul galben, pe atunci nu stiam ca în Ontario, climatul fiind mai apropiat de cel al României, visinele seamana cu cele pe care le cunosteam. În schimb numai în provincia Quebec puteam cumpara alcool 98%, în Ontario legea nepermitând comercializarea alcoolului peste 40% (vodca).
Balcoanele blocului în care locuiesc acuma sunt uriase, ele întinzându-se pe toata lungimea apartamentelor. La o adica, pe balconul meu ar încapea chiar si un cort de dormit! Blocul având o forma de Y, vizibilitatea la celelalte balcoane este mare. Am vazut la vecini biciclete, BBQ-uri, mese cu scaune, ghivece, frigidere, balansoare, custi de catei, înfine, de toate, pentru ca e loc berechet. Activitatea mea de gradinarit s-a extins, doar tentativa de a creste leustean în ghiveci a esuat, dar ma aprovizioneaza o prietena din curtea ei. Visinata fermentata pe acest balcon, cu visine din Ontario si alcool din Quebec a iesit minunata.
Iata însa ca anul acesta am avut o surpriza: de doua luni, la blocul unde locuiesc s-au sigilat blacoanele pentru a li se înlocui balustradele si accesul pe balcon e interzis. Nu jardiniere, nu flori, nu contemplari! În schimb, zilnic sunt adusi constructori pe o platforma mobila, toti echipati cu centuri de protectie. Sunt ca niste albine: stiu fiecare unde sa umple fisuri cu rasina si sa niveleaze cu mâna în manusa. Lucrul lor manual în secolul tehnologiei avansate m-a impresionat si i-am iertat pentru ca n-am balcon si nici aer conditonat, acesta fiind în fereastra care da în balcon. Cum spunea un vecin, suntem prizonieri, dar foarte curând, când vom fi “eliberati”, bucuria va fi dubla!
Despre balcoane, detinatoarele tainelor copilariei si tineretii noastre, s-ar putea scrie multe!
Si-apoi mai exista balcoanele salilor de spectacol, cu farmecul lor specific!
Dar despre ele, într-un articol viitor.
|
Veronica Pavel Lerner 7/9/2007 |
Contact: |
|
|
