Vestigii bastinase la o aruncatura de bat de Toronto
Canadienii stiu sa conserve foarte bine folclorul chiar daca nu au muzee etnografice în fiecare judet asa cum aveam noi.
Am ramas foarte impresionati de satul Iroquoian situat în “Conservation Centre Crawford Lake” care este reconstituit pe o asezare a populatiei bastinase. Acestia se numesc “Populatia care traieste în Case Lungi” si cuprinde cele Sase Natiuni care au format Liga Iroquois. Dar nu numai ei traiau aici ci si Wendat (Huron –care este o denumire ofensiva la adresa populatiei dat fiind ca în limba franceza Huron este un fel de porc mistret), Petun.
Am fost introdusi în lumea de basme a satului de o Pochahontas cu ochi adanci negrii care desena cu mîinile ei o lume veche, plina de taine. Si cu cat mai multe taine sunt cu atat esti mai vrajit.
Satul este din veacul al 15-lea. Este compus din cinci case lungi acoperite cu coaja de copac si sustinute de stalpi de lemn si putea cuprinde la un anumit moment pana la 250 de persoane. Intr-o casa lunga care arata ca un hambar imens puteau sa stea 30-40 familii. Înauntru în lumina difuza puteai sa deslusesti pe niste stelaje de lemn piei de animale pe deasupra multor crengi de cedru, coceni de porumb atarnati la partea de sus ca sa se usuce, doua vetre de foc, diferite ustensile naturale, prinzatorul de vise (care tine numai visele rele si le lasa pe cele bune sa treaca printre ele vezi legendele Ojibwa), roata vraciului(cu cele patru sferturi care au diferite simboluri în filozofia indiana), papuci de zapada (snowshoes).
Cel mai interesant a fost cand femeia, cu siguranta pe care ti-o da experienta mostenita de la batrinii satului, ne-a aratat cum cu cremene poti sa faci focul. Ca vreascuri se folosea puful de la o planta autohtona MILKWEEK iar ca element de întretinere a focului era coaja de mesteacan.
Femeia ne-a povestit apoi despre cele trei surori care erau plantate pe o movilita. Sora Porumb se înalta în vant, Sora Fasole se încolacea în jurul Surorii Porumb si îi dadea putere sa reziste vazduhului care se punea în miscare iar Sora Dovleac acoperea cu frunzele ei late picioarele Surorii Porumb ca sa îi tina rece în timpul zilelor toride de vara.
Apoi ne-a povestit despre olaritul indienilor. Vasele nu erau rezistente la foc de aceea cu grija strabunii din pietre, care au si ei spiritul lor, erau incinsi în foc si apoi lasati în vase si astfel încalzeau mancarea. Tot asa se crea si siropul de artar sau “apa dulce” cum o numeste o legenda indiana.
Tot timpul un sunet duios de fluier însotea basmul si te simteai transportat cu 1000 de ani în urma cand animalele erau din abundenta iar oamenii traiau în armonie cu natura. R. Carlos Nakai este vestit pentru interpretarea la fluier a muzicii bastinasilor. Este nativ american iar CD-ul lui “Earth Spirit” a castigat Grammy award.
O alta poveste a fost despre sauna indiana –SWEAT LODGE care nu se aseamana cu saunele pe care le stim noi. Este ca o coliba acoperita cu coaja de mesteacan în care se întretine focul si unde daca strabunii se crapa, pietrele devin strabune. Este un adevarat ceremonial pentru ca aceasta este considerata o purificare spirituala în plus fata de curatirea corporala. Aceste ceremonii sunt private si nu se cade sa se plateasca la intrare, nu sunt facute în scop comercial ci spiritual. La cele 4 porti trebuie sa fumegi plantele sacre ale indienilor: cedrul, tutunul, salvia (sage) si sweet grass. Exista înauntru un Pastrator al focului. Saunele rusesti pe care le poti vedea în Toronto sunt originare din Finlanda si la început au avut de asemeni un rol de purificare spirituala dar ulterior li s-a dat o tenta comerciala.
Temperatura înauntru saunei finlandeze este de 80 de grade. Pietrele încinse se stropesc cu apa pentru a creste umiditatea înauntrul saunei. Se practica sa mergi la sauna dupa care sa te racoresti într-un bazin cu apa rece uneori chiar în zapada. Se repeta aceasta procedura de cateva ori. Finlandezii se si flageleaza cu nuieluse de mesteacan care adauga parfumul lor în vazduhul saunei.
În anii 1990 finlandezele dadeau nastere copiilor în sauna dat fiind ca era cald si exista apa în abundenta.
Ca si la indieni, finlandezii credeau ca exista spiridusi care au grija de sauna si de aceea nu se cade sa vorbesti urat sau sa faci prea mult zgomot cand te îmbaiezi. Aburul este denumit de finlandezi “löyly” care înseamna duh sau spirit.
Asa cum traiau la un loc în viata asa traiau si dupa moarte, indienii fiind îngropati în gropi comune dar nu îinainte de a fi lasati în copaci sau pe anumite platforme pentru un timp. In sat exista o platforma din lemn care ilustreaza cum erau asezati mortii.
Acesta Pochahontas parea sa fie sora cu Margaret Craven care scrisese despre populatia aboriginala din British Columbia, Insula Vancouver, populatia pestelui somon. Cartea “I Heard the Owl Call my Name”, desi este scrisa de o americanca a fost publicata întii în Canada în 1967 si apoi în America în 1973 si a ajuns pe primul loc în topul lui New York Times. I s-a reprosat ca este o persoana din afara si ca nu poate sa înteleaga întreaga filozofie a populatiei dar citind cartea te scufunzi într-o poveste tulburatoare a impactului între doua culturi.
Sa nu uitam pietroglifele care sunt ocrotite de stat în Parcul Provincial al Pietroglifelor situat la 55 km nord de orasul Peterborough.
In mijlocul padurii au fost descoperite stanci acoperite cu desene de animale (broaste testoase, serpi, pasari) si oameni. In total 900 de reprezentari . Locul este considerat sacru si nu se poate fotografia. Insemnarile sunt vechi de 1200 de ani si într-adevar te simti diferit în mijlocul naturii unde parca spirite batrîne îti soptesc la ureche.
Dana Mateescu
danam1@sympatico.ca
|
Dana Mateescu 7/2/2007 |
Contact: |
|
|
