Sublinieri - Hai sa vorbim despre tati
Al batran are nouazeci de ani, acu’ ar face nouazeci si unu, pe la noi
se traia mult, de ce sa zic, e drept ca numai cine apuca, unii au
apucat, unii s-au oprit pe drum chiar daca nu au vrut, adica sigur ca
nu au vrut, dar cand e razboi nu te intreaba nimeni, noi le-am apucat
pe amandoua prea batrani, da’ al batran tot s-a dus la Marasesti si pe
urma ti-a povestit si tie si eu am fost la Podul Iloaiei da’ tu habar
n-ai ce-I aia, o sa-ti povestec odata cand om avea timp…….
Gheorghe e un om care sta in fata ta si tu te uiti la el si iti vine
as sa-I spui sa stea jos si lui nici nu-I trece prin cap sa stea jos
leaga lantii fara sa faca nici o pauza….pranzul al mare e aproape si
zaduful n-o sa-l ajute….graba asta a lui e de totdeauna, il invarte ca
un burghiu si ii sapa rabdarea….copii s-au dus pe la casele lor si ar
fi trebuit sa se opreasca cumva…da’ ti-ai gasit…mai vin si s-ar putea
sa gaseasca toate nelalocul lor si de ce sa-ilasi sa se sperie?
Ion nu s-a gandit niciodata ca s-ar putea sa cada cerul pe el si abia
acum isi da seama ca s-ar putea vestile sunt de doua feluri, stie el
de la muma-sa, da’ nimic n-a fost mai rau decat cand a venit al lui
Gige si I-a strigat din poarta tata-sau plecase undeva la vale numai
muma-sa stia unde si vine a lui Gige si zice ca e cazut in mijlocul
soselei si s-ar fi apropiat de el da’ Ursu il pazeste si el n-are
curajul sa infrunte un caine ca alea toate stirile de dupa aia
fusesera numai bune si oricum era mai bine ordonanta la d-ul Capitan
decat pe front chiar tot razboiul asta care credea ca n-o sa se mai
opreasca da’ s-a oprit!
Stirea lui n-are nimic bun oricat ar intoarce-o pe toate fetele tot
aia d-ul Comandor a zis ca daca i se intampla ceva sa-i spuna d-ului
Capitan ca o sa aibe perchezitie acasa. Ieri nu era cine-stie-ce
departe dar devenise dintr-o data asezat undeva la dracu-n
praznic de neatins ca si cum viata s-a asezat intre ieri si azi in
toata lungimea ei si d-ul Comandor nu era tocmai tanar, nu chiar
batran, dar oricum mai avea pana sa-i albeasca tot parul politrucul
asezat la poarta cazarmii i-a zis sa-i arate legitimatia……s-o fi
uitata in ochii d-lui Comandor asa cum cere regulamentul , da’ si daca
s-a uitat n-a vazut nimic altfel ar fi trebuit sa salute cum scrie la
carte. Pe urma, gata, d-ul Comandor s-a intors acasa, i-a plesnit
inima si el trebuie sa riste vestea asta idioata despre perchezitie
ochii d-lui Capitan nu sunt orbi ca ai politrucului, desi privesc in
gol nu-I nevoie sa-i raspunda, nici nu-inevoie sa strige : “ce fac cu
copiii, Ioane?”
Stie!
D-ul invatator i-a zis ca trebuie sa fie cam incet la minte asa ca
tat-sau , Costandin al batran, cand are o obligatie trebuie sa o
indeplineasca, ce-are-a-face problemele care sunt pe langa casa, nu
sunt ale lui…..ochii stau aproape inchisi , copilul pare a fi letargic
si d-ul invatator simte ca se infurie in ritmul retoric… e o
incapacitate organica in copiii astia……..invatatura! Cum ar putea
altfel interpreta detasarea asta atat de vizibila….. fulgerarile de
sub gene ii sunt categoric imperceptibile, d-lui invatator……asa ca un
gard asezat intre ei peste care n-are niciun rost sa incerece o
privire….. ce sa vada?
Tata-sau nu si-a ridicat niciun gard, s-a oprit fara sa avertizeze pe
nimeni si in locul acela al opririi lui n-a mai patruns nimeni, era
atata stramtoare ca muierile s-au repezit la lumanari sa nu se stinga
sa raman crestinul fara lumina, Doamne fereste, batranul, dar nu era
deloc batran, murise, un barbat tanar murise si lumea a dat navala in
batatura in care el zacea , acolo langa buturuga aia, cu capul
inclinat pe umar de o adnca oboseala, oboseala numai de el stiut cat
de adanca….
Pe urma nu mai e decat asteptarea!
Maria Cecilia Nicu / Toronto
> Maria Cecilia Nicu
|
Maria Cecilia Nicu 6/25/2007 |
Contact: |
|
|
