Antologii regionale : Laval ( Québec )
Având în vedere gradul înalt de interes pentru păstrarea traditiei francofone, al cărei standard îl poartă regiunea Québec, cei care-si revendică limba franceză ca mijloc de comunicare, de habitat si-au câstigat deja dreptul la o literatură în consens. Adică una care să-i reprezinte, să le fixeze contributiile în activitatea lor spirituală.
Din această perspectivă, a întelesurilor oficiale de repartizare pe zone, profesorul si scriitorul Patrick Coopens, în calitate de presedinte al Societătii literare din Laval, fondată în 1985, a realizat , în 1988, o primă Anthologie des écrivains lavallois d’aujord’hui, de 288 pagini.
Ea este semnificativă în sine, fiindcă oferă un panopticum de valori ale scrisului, realizate de pasionati ai condeilului, de diverse vârste – născuti după 1920, până în 1971, la cei care se mai aflau în amfiteatre sau săli de curs.
Cei 67 de autori (dintre care 37, femei) au cunoscut aceeasi identificare de structură, indiferent de prestigiul pe care îl au într-un domeniu sau altul. Adică, o fotografie, un succint c.v., o confesiune sau o motivatie a acelui de ce scriu ? (pe care l-am întâlnit în perioada interbelică si în România), o bibliografie, texte originale sau fragmente ca o carte de vizită indispensabilă.
Rezervarea de pagini ( 2-3-4-5-6-7-) a fost impusă totusi nu de dimensiunea secventelor de carte, ci de întinderea operei scriitorului. Pentru exemplificare, am retinut trei nume. Primul – Michel Cailloux (n. 1931, în Franta), autor dramatic si magician, specialist în literatură pentru copii, al unor seriale de televiziune foarte populare : Michel-le-Magicien, Bobino, Nic si Pic . Prin acest spatiu al scrisului, Cailloux a obtinut numeroase premii în tară si în străinătate, la rându-i fiind nominalizat în jurii de prestigiu.
Scriind pentru copii, el mărturiseste că nu poti trisa dacă nu te exprimi sincer si apelezi la conventii. Opera lui număra la 1988 cinci comedii pentru televiziune, o piesă de teatru, 16 discursuri pentru copii, patru dintre ele pe muzică de Beethoven, Mozart, Schubert si Chopin, 11 titluri de cărti , cu desene si ilustratii pentru copii, 8 dintre ele având benzi desenate si altele.
Al doilea nume – Jean Comeau (n. 1947). El are specializări în artă, litere, pedagogie, în lingvistică, muzică si în teatru. În prezent, predă discipline de teatru, de muzică si de franceză, se subîntelege că, abordând atâtea domenii, are si lucrări ca rezultante normale. Definind scrisul, el îl vede ca pe o dezolare în fata paginii albe, ca o chestiune de angoasare. S.a.m.d.
Al treilea nume este cel al responsabilului de carte Patrick Coppens. Născut în Franta (3 mai 1943), a venit în Québec în 1968. Este poet, prozator, critic si istoric literar, cercetător avizat al fenomenului cultural quebecos. Exemplu de acribie si sobrietate par lui męme l-am descoperit în lucrarea din 1982, intitulată Littérature québécoise contemporaine, prefatată de Gaston Miron. Avea zece titluri înregistrate la data publicării antologiei.
Se cuvine să observăm unitatea de vederi în privinta importantei scrisului pe care o acordă toti cei care participă lunar în Laval la reuniunile de lucru ale Societătii literare. După o investigatie la pas, cei care îsi spun cu o doză de particularitate écrivains lavallois, după modelul quebecosilor, provin din diferite colturi ale lumii, aclimatizându-se în Canada pentru totdeauna. Sunt din Egipt, Haiti, Liban, Maroc, Tunisia, Italia, Franta. Scriu si publică în limba franceză în zeci de reviste si jurnale, fără să-si uite teme ori subiecte din tara lor de origine.
Fulvio Caccia, venit de la Florenta, este redactor-sef al publicatiei magazin “Vice versa”. Într-o poemă, în vers liber, Inamorata II, îsi cântă iubirea întâlnită, mărturisindu-i deschis că i-a fost ca un deziderat încă din tinerete. Refrenul în italiană sună calm, muzical.
Desi născut în Montréal (la 6 august 1953), Antonio d’Alfonso are un text picant, intitulat italieneste – Nonna Lucia.
Haitianul Jean-Claude Felix (n. 24 febr. 1952) scrie eseuri, proză si poezie. În poemul reprodus – Cri d’appartenance, punctează drama oamenilor din Caraibe, înfruntarea dintre socialismul din Cuba si capitalismul de la New York. Si nu numai. Etc. Etc.
Am punctat doar câteva elemente de fond ale acestei antologii, care are o notă pur informativă. O evaluare cât de cât partială, prin citate…critice, era neapărat necesară. Nu putem deduce în niciun fel cam ce pozitie valorică ocupă acesti scriitori într-un context mai generos. Câtiva dintre ei sunt membri ai unor asociatii sau societăti din Québec si putini (2-3) ai organismelor centrale din Canada.
Trebuia poate să văd si revista “Le littéraire de Laval” să-mi dau seama dacă prin ceea ce se publică acolo “iesirea” textelor poate fi pusă dincolo de frontiera zonei, mergând până în îndepărtata Frantă. Pe de altă parte, textele literare propriuzise sunt insuficiente ca să pot înclina balanta în spre lecturi entuziaste, decisive.
Foarte important mi s-a părut si faptul că diversitatea impresionantă de preocupări profesionale nu transpare tale-quale în cretia lor literară.
În poezie, în niciun fel – aceleasi racursiuri la viată, iubire, natură, tinerete, scurgerea inexorabilă a timpului. Modelele franceze îndepărtate (si nu numai) jalonează libertatea de expresie a tuturor.
Doar fragmentele de proză si, desigur, cele de teatru au indicatori de frecventă a personajelor sau a localitătilor.
Selectiv, consemnez titluri ale unor volume de poezie : Veille (1982, Anne-Marie Alonzo), Fęlures da temp (1987, Bernard Antoun), Idole errante (1983, Claudine Bertrand), Le Tant -ŕ- coeur (1986, Jean Chapdelaine Gagnon), Je suis ce que je suis(1983, François Charron), Le Bal des lucio les (haiku, 1987, Nane Couzier).
Ale unor volume de proză : Le Repaire des loups gri ( roman, 1962, Andre Marie Antoine Ber), Courageuse Myriam (roman, 1988, Marie Berjane), Le cri du ventre (roman, 1982, Josee Bonneville), Une mission d’Anthony Doughton (nuvele, 1945, Gilles Brevart), Nouvelles en couleurs (1985, Lisa Carducci).
Ale unor volume de teatru : Des lendemains écorchés (trgedie,1988, Jean – Claude Felix), Transit (teatru muzical), 1984, France Theoret), Aline et les araignées (Théâtre du lundi, 1987, Renée Thivierge).
Ale unor volume de eseuri : L’E(ę)tre et l’A(a)mour (eseu filosofic, 1989, Luise Brissette), Le Livre des proverbes québécois (1974, Pierre des Ruisseaux), Littérature, histoire, idéologie Québec – Haiti 1935-1975 (1980, Robert Giroux), Entre la parole et l’écriture (1982, Saint-John Kauss), Age poétique âge politique (1987, Claire Lejeune) Pause-lecture(1982, Jean – Louis le Scouarnec), Claude Gauvreau, le cygne (1978, Janou Saint-Denis).
Câteva titluri de publicatii în care au apărut creatiile literare ale celor din Laval: Arcade, Le Temps de vivre, Le Littéraire de Laval , Entre elles, Le Troisičme Age, Liberté, Estuaire, Moebius, Pass-partout, Conjonction, Rond-point, Mot pour mot, Possibles, Le Matin, Panorama, Le Nouvelliste, Hobo-Québec, Les Cahiers de la Femme, Strategie si multe altele.
Dincolo de indicii firesti, utilizati în orice antologie care se respectă, s-ar impune câteva observatii, nu atât despre calitatea textlor selectate (oricum, selectia având o doză subiectivitate) , cât despre accentuatul specific local care nu si-a etalat valentele în vreun fel. Apoi, într-un context mai general, care ar fi al literaturii canadiene, în afara expresiei franceze, bine si foarte bine sustinută de Québec, literatura din Laval nu se detasează decât prin spatiul de existentă care-i reuneste pe scriitorii antologati.
Marian Barbu / Montréal
|
Marian Barbu 6/19/2007 |
Contact: |
|
|
