Aceiasi tati, aceleasi mame
Din tatal meu m-am hranit eu.
Asa cum am mancat din mama.
Ei, amandoi, mi-au fost mereu
Pamant din care mi-am luat hrana.
Nici nu stiam cand ii muscam,
Cand mai rupeam din dansii zile,
La pofta mea, erau balsam
Spunandu-mi: “mananca, copile!”
Parca stiau ca trupul lor
Demult nu-i bun, dar pentru masa
Nu-aveau de pus alt viitor
Decat, din ei, o hrana grasa –
Parca stiau ca-s otraviti,
Dar fructul lor tinea de foame,
Mancam si astazi din parinti,
Aceiasi tati, aceleasi mame…
|
