Remember Ioan Tecsa
-21 iunie 1999-
ULTIMUL EDITORIAL-Ioan Tecsa (mai 1999)
"CIRESE DE MAI: Totul a zburat insa ca un puf de papadie.
Miniaturala si delicata ei parasuta a fost luata dintr-o data de
vartejul anilor,al istoriei insasi si aruncata de colo-colo la voia intamplarii.
A unui hazard sfidand orisicare tabela de valori.Binele se transforma peste
noapte in rau,albul in negru,iar inamicul in prieten.Ba chiar au existat unele
momente cand insusi Creatorul a fost contestat.
Ce naivi eram!Ce tematori!Fiindca,pur si simplu,ar fi fost indeajuns sa
observam cum rasare iarba-n fiecare primavara,cum muguruii pomilor se
itesc la inceputul acestui superb anotimp si am fi inteles imediat cursul
normal al vietii.Eternitatea ei.Am fi priceput ca intr-un final,un echilibru se
va produce de la sine.Fiindca asa e normal in univers.Fiindca exista o lege
a compensatiei.A armoniei."
***
-Martea Neagra- zi de doliu pentru filiseni-
"Ati vazut barbati plangand?
Un asemenea moment dureros,in sfasietoarea sa realitate,l-am trait
pe data de 21 iunie 1999.
Erea o zi caniculara.
Am mers la Biblioteca orasenesca"Anton Pann"si am intrat in biroul
domnului director Minel Turburan.
Am fost socat.
Doi barbati,de felul lor calzi,blanzi,buni,cu fete luminoase si zambete
deschise,acum stateau impietriti,unul in fata celuilat,fara sa scoata un cuvant...
Transpiratia siroia pe fetele lor.
In pumni batistele facute ghemotoc erau complet ude.
Atunci am observat ca,o data cu transpiratia,cei doi isi stergeau lacrimile ce siroiau
pe obraji.
-Ce s-a intamplat,tata?
Dupa minute lungi ce mi s-au parut un veac,nea Minel mi-a raspuns:
-A murit Nenea Tecsa.
La inceput nu am inteles,nu realizam,nu puteam sa cred.
-Doamne Dumnezeule...!
Ma rugam in gand si spuneam:
-Nu poate fi adevarat...,nu dorem sa fie adevarat.Prietenul meu,idolul meu,
fratele meu..
.Era pentru prima data cand credinta in Dumnezeu era zdruncinata..."(Prieten Drag”floarea de tei sa-ti fie cel mai frumos epitaf)
Cand am scris aceste randuri aveam 12 ani.
De atunci,in fiecre an,mirosul florilor de tei ma face sa retraiesc acele momente.
La varsta de 9 ani,inainte de al cunoaste fizic,poeziile lui Ioan Tecsa m-au infratit cu"Madona cu fete"cu "Dansatori de seara",cu tabloul de pe coperta "Ispitirea Paradisului",cu"rudele,prietenii si fratii",iar editorialele din Revista"Pentru Patrie"ma faceau sa privesc anotimpurile,fiecare eveniment al anului cu alti ochi,cu alte trairi.
Pe 10 mai 1997 am cunoscut(fizic)scriitorul,poetul,jurnalistul(pe atunci redactorul sef al revistei"Pentru Patrie"),OMUL,Ioan Tecsa.
De atunci, datorita numeroasele carti si reviste primite cu ocazia deselor intalniri sau trimise cu regularitate de la Bucuresti,autografelor dedicatie,incurajarilor si mai apoi imbratisarilor sale,a devenit idolul meu pe care l-am ales ca model.De fapt,"intalnirile de suflet"-cum erau numite intalnirile dintre reprezentantii presei si culturii din cadrul Politiei Romane si locuitorii orasului Filiasi-,"...luarile de cuvant cu o mare incarcatura sentimentala,au constituit pe langa una din modalitatile cele mai eficiente,folosite de nea Minel(dl.Marin Turburan,directorul bibliotecii Anton Pann)in dorinta permanenta de a "cimenta" relatiile scriitor-carte-cititor,si o reusita"infratire" intre institutiile statului(politie,justitie]cu cetatenii"si un prilej de sarbatoare.
"Intamplarile Culturale "de la Filasi,la care au participat reprezentanti ai Ministerului de Interne,ai Revistei"Pentru Patrie",ai Centrului de Cultura al M.I.{pe atunci Casa de Cultura a M.I.}si care la randul domniilor lor au adus o pleiada de personalitati din cele mai diverse domenii{literature,arta,medicina,presa scrisa si audiovizuala,etc).au ramas,si sper sa ramana sarbatori culturale,sarbatori ale spiritului.
***
Evocari
Intalnire fatala
“Soldat eram si alergam pe campuri
Aveam un randez-vous cu moartea mea
In lanul aprins si-impresurat de vanturi
In halta parasita din sosea”
-Ioan Tecsa
***
Domnia Sa,Omul binelui
“Ioan Tecsa a fost un barbat autentic,de o demnitate simpla si profunda,de o eficienta maxima a consecventei,de o eleganta directa,cu o intelingenta nespeculativa,prinsa vascos in cele mai concrete elemente de esenta sau de detaliu,pe care le deosebea printr-o asceza discreta,de tip bizantin…Se bucura ca un copil si se exprioma ca un diplomat.Isi studia adversarii spre a nu-i distruge.Se expunea cu moderatia unui pedagog spre a infrunta cu supletea unui psiholog,cu delicatetea unui fluture,dar cu precizia unui spandasin de inalta clasa si feroce,stia sa faca din orice clipa un act de viata.Traia ceremonios,iubea abisul.Exista esential.Frumusetea sa fizica era dupa tiparul grecesc antic,n-avea cusur.Frumusetea sa morala detine exclusiv taina disparitiei sale premature”
4 septembrie 2002
-Aurelian Titu Dumitrescu
Despre un ritual
“Dimineata,la redactia revistei”Pentru Patrie”,la etajul unei cladiri vis-a-vis de Ministerul de interne,la ritual…Nelutu,senioral,ne pupa pe obraz,la prima vedere,dis’de dimineata,eram ai lui.Avea omul asta un fel de after shave misterios,un fel de imbratisare misterioasa,era un mason,un aristocrat,un boier,un domn,un iubit din cap pana-n picioare,un frumos si un bun un parfumat,un discret,un incantator.Ne aduna de pe drumuri la ritualul de dimineata…Dupa discutiile noastre banale,dupa ce ne dovedeam ca suntem o echipa,el ne citea editorialul lui,in prima auditie,ne lasa praf,Il iubeam fara invidie,ne mandream cu el,cu boss-ul nostru,apoi ne vedeam de treaba si ne apucam de facut o revista.Asa incepea ziua de munca la “Pentru Patrie”,cu Nelutu Tecsa redactor sef…ma intreb de ce a fost atat de exact cu datarea autografelor.Stia?presimtea?Apoi ma intreb de cum a putut fi el atat de generos,de risipitor,de bun.Acesta-i cuvantul,bun,bun la gust,miros,la privit,la
atins,la auzit,la suflet.Iar voi,cei din Filiasi,care m-ati sunat la Piatra Neamt,sunteti niste viruisati cu bunatatea omului pe care il iubim,impreuna,dincolo de moarte.Va iubesc,oameni buni!”
-Cristian Timofte
***
O stea a Politiei Romane in nemurire
“…Era un ardelean cumpatat,plin de intelepciune si iubitor de oameni la fel ca parintii sai…
Cartile sale de poezie si proza,in special trilogia dedicata evenimentelor din decembrie 1989,constituie,fara teama de a gresi,adevarate capodopere ale literaturii romane.
Avea multa incredere in oameni,chiar prea multa si care-i diminua uneori prudenta,desi era un tip intelligent si echilibrat…
Ioan Tecsa,a preferat sa fie iubit decat temut,dar a uitat sau a neglijat faptul ca oamenii sunt nerecunoscatori,schimbatori,prefacuti si ascunsi,ca fug de primejdii si sunt dornici de castig.Cat timp le faci bine,ii aperi si spui adevaruri pe care ei nu au curajul sa le spuna,sunt alaturi de tine,dar atunci cand nevoia dispare si interesele se schimba toti se indeparteaza si ceea ce este mai grav,se ridica impotriva ta…
Patriotismul profound,nedeclarat,dar prezent in fiecare fapta a vietii sale,cu riscul sacrificarii familiei,a demonstrat ca este o personalitate limpede,un om cu un deosebit sentiment al raspunderii,un om foarte curajos si fara prejudecati,un om cu credinta in Dumnezeu…
Ramane mereu in amintirea mea,a sotiei si ficelor mele,asa cum l-am cunoscut,asa cum l-am respectat si iubit,un mare profesionist,un OM de mare omenie,un stejar falnic,simbol al aparatorilor neamului romanesc.”
-Comisar sef ® Nicolae Vaduva
Doctor in drept
***
Aduceri aminte…
<<…Aduceri aminte,aduceri aminte,de aici si titlul acesta metaforic dat acestor note.Ce purificare mai mare exista decat o sala plina cu oameni frumosi,fiecare tinandu-si cartea in mana.Un program de sala cum de mult nu mai vazusem,cu titlul Filiasi Redivivus.Poetul Geo Calugaru,filistean,noteaza in cuprinsul programului:”Nici nu s-a stins bine ecoul primei intalniri de suflet prilejuit de lansarewa cartii de poezie Care de Asi(Elis Rapeanu,Ioan Tecsa,Geo Calugaru,Arcadie Donos)si iata ca,datorita spiritului generos al carturarului care este domnul Turburan Marin,Directorul bibliotecii orasenesti Anton Pann,ca o pasare Pheonix,Filiasi Redivivus…>>(De pe Nistru la Dambovita)…
<<…Cand am aflat naprasnica veste,ca naprasnic,lumeste,ai fost lovit,am ramas uluit:Lumeste,de tot indurerat!Apoi,ingerul cel bun a revenit:Tu nu poti fi lovit,in-A FI-,la tine verbul acesta este mai complex:E –a fi-si-A FI-,ramane acea parte care nu poate-A-NU FI-!:Sunt gandurile tale;Sunt randurile tale;Zambetul,privirea ta,mai ales,ca o bucata de cer ce strajuieste fanetele din Gioagiu.La prima noastra intalnire,am crezut ca esti un flacau de pe Nistru,apoi am aflat ca esti din Ardeal..Ce frumos ne-am adunat in cartea comuna:Carre de Asi-o poeta din Muntenia,un poet din Oltenia,altul din Moldova si tu,din Ardeal!…>>(Evocare)
-Arcadie Donos
***
Amnezie “……………………………………………………………………………
Uitam atat de repede,uitam
Nestanjenita,ninsoarea se asterne
Pe icoana,ce-n suflet o purtam,
Noi insine zapada ce se cerne”(Anezie)
“Asa cum Midas prefacea in aur tot ce atingra,la fel Ioan Tecsa,atingand cu sufletul sau haruit de Dumnezeu,cuvintele le preschimba in armonii sublime,muzica de sfere,menita sa tulbure si sa inalte.Giogiu natal,Gioagiu de Sus,din judetul Alba e el insusi un taram al poeziei,cu oamenii sai,cu frumusetile si seninul sau nepereche,asemeni albastrului deVoronet…(Remember Ioan Tecsa)
-Geo Calugaru
***
“Lantul amintirilor”
“S-aduni in suflet numai soare
Si-n versuri flori de curcubeu,
Din muntii-nalti si pan’la mare
Inalta-ti chipul tau de zeu…”{Urare poetului)
“Cine poate uita intalnirile de la Filiasi,la care sufletele se atingeau,poeziile,epigramele si cantecele curgeau ca un rau unitar,care se revarsa irigand solul cultural si omenia din fiecare participant la aceste manifestari?Ele raman in lantul amintirilor ca niste nestemae ale spiritului,care imprastie si azi lumina.
Inceputul a fost prin’95…
Ce intalniri de nesters au urmat!Cu Ioan Tecsa, Arcadie Donos, Geo Calugaru-sa nu-i amintesc decat pe primii dintre scriitorii care au venit la Filiasi…
La fiecare intalnire,ne-am simtit la noi acasa si abia asteptam sa revenim,ca niste rataciti pe mari si oceane,care se intorc la caminul lor spiritual…
Pacat ca la microfon lipseau in afara de Tamara (“doctorita care ne-a parasit prea devreme,al carui spirit pluteste si azi printer noi…”),Ioan Tecsa si Arcadie Donos,intrati si ei in vesnicie….
Cel mai mult m-a impresionat constanta cu care ne urmarea si participa cu interventii un baietel dotat de Dumnezeu cu suflet mare,talent,minte multa si dragoste pentru parinti-Claudiu Coman…Claudiu a inregistrat intalnirile noastre publicand chiar un volum despre Ioan Tecsa…
Tote acestea…m-au inseninat si mi-au dat forta de regenerare a spiritului.Pentru un nou zbor,precumAntal care isi tragea forta din atingerea cu pamantul,aveam nevoie de intalnirile cu filisenii.De aceea,dumnealor le-am inchinat cel mai frumos volum de versuru al meu-“Anotimpuri in clepsidra”-pe a carui pagina de garda figureaza urmatoarele cuvinte:
“Orasului FILIASI,unde ma simt ca acasa si locuitorilor lui-oameni de omenie,primitori,isteti si dornici de cultura.”(Filiasul nu poate fi inlocuit in inima mea)
- Dr.Elis Rapeanu
Bucuresti,august 2005
***
Toamna
“E iarasi toamna pe pamant
Si-n cerul trist se joaca norii
Cu stelele si ganditorii.
………………………………
Ne nastem iar?Nici-un cuvant
Nu nr-ncalzeste nici ne doare
Cat lacrima unui mormant”(din vol”Jumatate fantana”)
-Mircea Nicu
***
Aceasta vine,tare de departe vine
“Eu cunosc un om neobisnuit:Ion Tecsa.Nu l-am vazut asa,mergand,zambind,stergandu-si lacrimile,incruntandu-se,band apa sau vorbind.Vocea lui imi este necunoscuta,cum necunoscut imi este mersul lui.Totusi,eu il cunosc.Eu cunosc sufletul lui.Cunosc un Tecsa care n-a murit.Moartea lui este doar o amagitoare obisnuinta cu absenta fizica si asta doar pentru ca noi suntem activi prin materie si dependenti de ea.
Pe Ioan Tecsa l-am cunoscut cand a murit.Nici nu se poate o mai neobisnuita intalnire,una mai semnificativa,mai curioasa,mai bizara si surprinzatoare decat aceasta.El a plecat din lume,chiar in apropiere de Filiasi,cand eu veneam pentru prima oara la Filiasi…Bizareriile intalnirii mele cu Filiasul si filisenii care l-au iubit pe Tecsa,ce priveste de-acolo,din necunoscut,spre locurile si oamenii inimii lui.,descriu intr-un mod cu totul aparte o realitate care depaseste granitele purei si nesemnificativei intamplari.Zilele de altadata s-au intors cu o ametitoare evidenta.Si atunci am stiut si eu ca il cunosc pe Ioan Tecsa.
Filisenii care l-au iubit pe Tecsa au creionat sufletul lui descriindu-ma pe mine.Si cum sa nu-l cunosti pe Ioan Tecsa cand te cunosti pe tine?Aceasta ar fi justificarea,logica ascunsa a intalnirii noastre…De altfel spiritul lui premonitoriu razbate,volcanic,printre cuvintele scrise si rostite de el.Se ascunde in Ioan Tecsa intuitia inalta,fervoarea sufletului pur,caruia i se permite de undeva,din necunoscut,sa cunoasca…poate ca se strecoara in emotionalitatea noastra nebunia poetului dar dincolo de ea vegheaza insasi intamplarile,limbajul tacut al lor,insasi viata si convietuirea ei cu ceea ce credem a fi moartea.Poate ca iubirea celor din jur creaza de fapt,iluzia existentei dupa moarte si ceea ce am simtit eu la Filiasi este reflectia acestui sentiment sfant si nemuritor.Si,poate,de aceea eu il cunosc.Pentru ca eu ii cunosc pe oamenii care l-au iubit atat de mult…”
-Maria Timuc
9.09.2002
***
Paradisul poetilor
“Bunatatea,amabilitatea,nobetea sufleteacsca si jovialitatea cu care te intampina de fiecare data cand il intalneai si inaltele trasaturi de caracter erau cele ce defineau pe omul Tecsa.Spirit ferm si ales,frumos in sufletul sau ca un suras,privea de la inceput ca o pasare rara si atunci stiai de la inceput ca nu-l mai poti uita.
Este greu sa credem ca o clipa nefericita a spulberat tot ce natura a cladit in acel spirit ales.Pentru noi a ramas un om,un spirit,o imagine minunata si sfanta.Speram ca acum este in Paradisul Poetilor.”
-Mirela Vlad
10 septembrie 2002
***
Ce-ar fi fost daca…
Ce-ar fi fost daca nu ar fi existat acea zi neagra de 21 iunie 1999?
Ar fi fost,peste doua zile 9.09.2002,o zi ce-ar fi putut incununa o viata de 50 ani,ani frumosi alaturi de cei dragi,sinca multi altii ce ar fi putut sa fie…
Ar fi fost,poate,o noua”intamplare culturala”…cu filisenii ce-l adoptasera cu drag ca pe unul de-al lor…
Ar fi privit iarasi in ochi pe micii scolari…
Ar fi fost un mare prilej de a-l revedea pe tanarul…,fostul meu elev in clasele primare ,care-i sorbea cuvintele…
Ar fi fost o alta manifestare a pretuirii si bucuriei…
Ar fi fost un nou autograf pe pagina ce anunta un alt semn al trecerii sale pe acest pamant…
Ar fi fost cuvinte-dedicatie ce nu se pot uita niciodata:”Doamnei…,filisanca,deci iubitoare de frumos si cultura-admiratia,pretuirea si dragostea autorului”…
Dar a fost acea zi neagra 21 iunie 1999.
Acolo,sus,in imparatia lui Dumnezeu il vor insoti mereu recunostinta si pretuirea noastra.”
- Invatatoare,
Teodora Pescaru
7.09.2002
***
Coltul de eternitate
“Nu voi uita niciodata prima mea venire in Filiasi…
Am revenit in Filiasi de mai multe ori intai ca sa ma convig ca “intamplarile culturale”nu sunt simple povesti,apoi ca sa particip eu insami la ele,alaturi de oameni simpli sau adevarate personalitati.
Asa am avut norocul de a-l intalni pe Ioan Tecsa de doua uri,cu prilejul lansarii noii carti,il stiam numau dupa semnatura ca unul dintre”Clasicii” in viata din mass-media.Il apreciam ca Jurnalist si scriitor,fara sa banuiesc,macar, la acea vreme ca dincolo de professionalism se afla si un suflet cald,deplin,un om al carui renume nu l-a facut sa uite de unde a plecat,un om care,in ciuda ascensiunii sociale si ierarhice,nu si-a pirdut sensibilitatea si umorul,ramanand la fel de sociabil si generos…
…vestea disparitiei lui Ioan Tecsa a cazut ca un trasnet…
…la aproape fiecare intalnire de sambata dimineata,la Filiasi,cu acelasi entuziasm invariabil,Marin Turburan ii aminteste pe cei plecati dintre noi.Ioan Tecsa ne vegheaza-cu zambetul lui cald,inconfundabil-de pe coperta uneia dintre cartile sale,frumos asezate pe raftul care-i poarta numele.
Nu stiu ce gandesc,cu adevarat,”capitalistii”ale caror drumuri s-au intersectat,cand si cand cu cel al lui Ioan Tecsa.De putine sunt,insa,convinsa ca de acesta:la Filiasi Ioan Tecsa are propria sa istorie,coltul lui de eternitate…”
Aurelia Sarbu,12.09.2002
“Nimic nu ma mahneste mai tare,in acest moment,decat neputinta de a ma afla alaturi de toti care iubesc Filiasul si “intamplarile”sale.Cu speranta ca viitorul se va schimba in bine,va imbratisez si va asigur ca sunt alaturi de Filiasi cu sufletul si cu amintirile.”(Locuri in inima:Filiasi)
-Aurelia Sarbu
Din pacate,deja in Canada
***
Un Om printer oameni
“M-a intrebat cineva cand l-am cunoscut pe Ioan Tecsa si n-am stiut sa-i raspund.Nici nu cred ca stiu.Am impresia ca-l cunosc dintotdeauna..Avea un fel al sau de a se purta cu oamenii.Il placeau imediat.te simteai in largul tau oricat de neinsemnat erai in comparatie cu El.Cu vocea sa calda si privirea blanda te fermeca.Si-avea si un dar inascut de a povestii.Ti se lipea de suflet din prima clipa….
Si din pacate,lumea a pierdut un OM.Un OM cumrar ti-e dat sa intalnesti.
Sunt trista ca n-am putut sa-i stau mai mult timp prin preajma.
Dar sunt fericita ca l-am cunoscut”
-Liana Tataranu
13 septembrie 2002
***
Uitarea nu va invinge
“La Giogiu si astazi un clopot mai plange
Si-un altul din Filiasi ii raspunde
Un veritabil Pegas,un romanesc pur sange
S-a dus incet spre stele palpaind.”
“La toate intalnirile de la Filiasi cu veritabilul pur sange romanescIOAN TECSA m-am bucurat(si nu numai eu)de o atmosfera calda,prieteneasca.Dupa cumplitul accident petrecut in cea mai lunga zi a anului lipsa sa,nu numai ca ne-a marcat pe toti cei care l-am cunoscut dar a lasat in sufletele noastre un gol imens.De ce oare cand ai tot ce-ti trebuie pentru constructia unei cetati nu esti lasat s-o termini?Ioan Tecsa a fost oprit prea devreme din munca la care se angajase pentru a-si consoloda opera.
Iti multumesc domnule Ioan Tecsa si iti promit ca nu te voi uita”
-prof.Gh.Burdusel
***
Vocatia culturii
“La 9 septembrie 2002 se implinesc 50 de ani de la nastrea lui Ioan Tecsa.
Pentru intaia oara,acum si aici,nu-i mai deplang premature disparitie,ci ii salut ziua in care a venit pe lume.
Si gandindu-ma inca odata la viata si opera lui-pentru ca el e unul dintre putinii pe care i-am cunoscut si despre care pot spune:viata si opera,sau:omul si opera-la cartile pe care le-a scris,ca si stralucitorul spectacol intelectual pe care cu atata fantezie ni l-a daruit,pe cand altii nu ne ofereau decat aurita lor mediocritate,gandindu-ma deci la ceea ce inseamna pentru noi,el tot,inca o data am trait sentimental si certitudinea,ca am avut de-a face cu un mare om.
Ma bucur sincer ca un tanar cu vocatia culturii,abia iesit din copilarie,…incearca in aceasta lucrare sa stabileasca un cult al scriitorului si poetului Ioan Tecsa,pe care l-a cunoscut si l-a iubit.
Sinceritatea si puritatea sentimentelor autorului acestei lucrari fata de idolul pe care si l-a ales ca model,este si o initiere in spiritul riguros al culturii si o lepadare de meschinaria si demagogia pe care atatia-cu un nerusinat profit-o fac in numele ei.”
-Minel Turburan
Directorul Bibliotecii orasenesti
“Anton Pann”Filiasi
***
[***]
“Pentru Nelu,familia a fost totdeuna sfanta.Dar moarte l-a seceret.Credeam ca odata cu el a luat si fericirea mea si a ficelor mele,ca o data cu Nelu a luat si iubirea,dragostea,prietenia.Domnule Geo si prieteni dragi ai lui Nelu:Va multumesc!Acum inteleg de ce venea el cu atata dragoste la Filiasi.”
-Liliana Tecsa
***
“Celor mai dragidintre cei dragi:
Catalinei-Ioana,Anei-Maria
si ca intotdeauna Lilianei”(I.T.-Ispitirea Paradisului)
“Spuneti-le va rog deci sa ma ierte
ca astazi nu mai pot nimic sa scriu
sunt parca-un manuscris sub o pecete
de lacrimi,resemnare si pustiu.
Spuneti-le va rog deci sa ma ierte
si rudele si prietenii si fratii
cantarile absurde si incerte
funebrele si tristele oratii.
Ma rog lui Dumnezeu si lui Iisus
u sufletul deschis spre lacrimare,
iertati-o pe bunica ca sa dus
iertati-ne penoi si lumea mare!”
REQUIEM,Ioan Tecsa
***
Prieten Drag
Prieten drag,
sa nu ceri iertare,
in fata mortii:
Tu nu te-ai resemnat!
Pe sufletele noastre
tu ai pus pecete:
Sa fim buni si mandrii!,
Suflet de viteaz!
Funebrele si tristele oratii,
nu sunt absurde si incerte,
iar rudele prietenii si fratii
inalta imn de slava si regrete,
ca ruga ta fierbinte
catre Cel de Sus
nu fuse auzita,
si n-apucasi sa spui,
tot ceaveai de spus.
Prieten Drag,
“floarea de tei sa-ti fie
cel mai frumos epitaf”
Claudiu-Mihai COMAN-Craiova
|
Claudiu Coman 6/16/2007 |
Contact: |
|
|
