Seria Antologii : Antologii Americane ( III )
Sub egida Asociatiei Bibliotecarilor Americani (ALA), antologia lui Robert Bingham Downs (1903 -1990), intitulată pilduitor – Books that changed the world – a cunoscut nu mai putin de cinci copyright-uri (1956, 1961, 1964, 1970, 1978), cuprinzând 400 de pagini, format manual de scoală (16,5/24 cm), cartonat.
Autorul a fost un preacunoscut fondator si Director al Scolii de Bibliotecari de la Universitatea din Illinois. I s-au conferit titluri academice în tară si în străinătate, numele său figurând în dictionare si enciclopedii, fiind socotit un erudit cărturar, adevărat Mecena al Cărtii.
Editia a doua a antologiei din 1978, apărută la Chicago, este substantial îmbogătită sub raportul reperelor de cultură, ca si al intensitătii comentariilor rezervate fiecăruia în parte.
De altfel, într-un fel de pro-domo ( Ideas in the flow of civilization ), Robert Downs a initiat o trecere în revistă a principalelor momente de cultură afirmate si mai cu seamă răspândite în lume.
Aflat într-o dilemă creativă, Downs nu exclude descoperirile arheologice , necesare pentru orice discutie de factură panoramică. El nu stăruie asupra textelor cu scriere cuneiformă si hieroglifică, ori a picturilor sumeriene, babiloniene, egiptene, hitite, feniciene sau asiriene, care n-au cunoscut…universalitatea.
Ca pentru oricare cercetător al sec. al XX-lea, cu atât mai mult , unul american, baza culturii europene s-a regăsit în Grecia Antică. Iar prin imperiul roman, circulatia valorilor din empireu s-a manifestat radial si benefic. Literatură, pictură, sculptură, estetică, matematică, filosofie – sunt doar câteva domenii ale culturii grecesti care, alături de mitologie, au schimbat precumpănitor destinele omenirii. Drumul apelor, deloc în subsidiar, a constituit un factor de impuls autentic si rapid al cunoasterii si întelegerii existentei omenirii.
Călătoria pe ape a dat posibilitatea mesagerilor autorizati să se desprindă de negustori si spirite militare, conducând la descoperiri geografice si de istorie, altfel imposibil de prevăzut , de consemnat, nici atât.
Din această perspectivă, capitolul I – The world of Man îsi justifică pe deplin cele 19 subsecvente , fată de cel de al II-lea – The world of Science, cu 10 subordonări tematice, foarte bine specializate din începuturi.
Sub semnul umanismului …literar (a fost o vreme, când s-au publicat studii despre “umanismul antichitătii” – în primul rând, a celei grecesti) sunt reunite observatii, dezbateri, opinii despre Iliada si Odiseea, de Homer, Fabule, de Esop, tragicii greci – Eschil, Sofocle, Euripide, ca si despre Platon si Aristotel. Operele acestora, de facturi diferite, constituie si astăzi o platformă viabilă de inspiratie.
Cu un simplu si concis supratitlu – Sense of the Past, întâlnim prezentări ale unor importanti istorici greci si romani : Herodot, Tucidide, Xenofon, Polybius, Salustius, Titus Livius, Plutarh, Tacitus. Zăbava antologatorului se face asupra câte unei opere, devenite deja de notorietate. De exemplu, despre Istoria războaielor persane sunt aduse insemnele textelor lui Herodot (484-425) si ale lui Tucidide (455-399). Calitatea lucrării lui Xenofon (430-350) – Anabasis – este expusă prin grija aparte de a evidentia curajul războinicilor greci, care credeau în ideea de demnitate , păstrată prin luptă dreaptă, printr-o statornică luptă de apărare.
Titus Livius (59 -17) cu a sa Istoria Romei este văzut în spirit comparatist cu Herodot, privind conceptia despre istorie, rolul acesteia în formarea constiintei nationale, în dezvoltarea interesului pentru o societate unită. În context, se comentează mitul Romulus si Remus, căruia i s-au dedicat de-a lungul vremii 142 de cărti. Sunt aduse nume de comentatori ai operei istoricului, din Europa si din America.
Un subcapitol extrem de incitant a fost rezervat amplei lucrări intitulată Vietile paralele ale grecilor si romanilor. Autorul ei, Plutarh (45-120), a fost denumit de unul dintre cei mai importanti biografi, americanul James Boswell, drept “ the Prince of Ancient Biographers”. Un altul i-a zis că a fost “un geniu creator exhaustiv”.
Despre Analele lui Cornelius Tacitus (55-120) , un traducător englez, John Jackson, scria că sunt uluitoare, briliante, de neuitat.
Un subcapitol substantial a fost rezervat lui Aristotel (384-322) , socotit “pupil of Plato and tutor of Alexander the Great”.
Definit ca om universal (“universal man”), marelui spirit al antichitătii , i se enumeră scrieri de logică, fizică, meteorologie, mecanică, etică, politică, retorică si poetică. Pentru specialistii în …Aristotel, Downs îi atribuie si alte identificări : în metafizică, psihologie, astronomie, artă, economie. Multe din precizările de atunci au rămas si până astăzi irefutabile, în întreaga lume.
În schimb, ingenioase acolade sunt deschise lucrării Printul, de Niccolo Machiavelli (1469 – 1527), sub titulatura Anatomia puterii politice.
Cu toate că sunt rezervate capitole separate lucrărilor Capitalul, de Karl Marx (1818 – 1883) (“Profetul proletariatului “), Mein Kanf (“Studiu de megalomanie”), de Adolf Hitler (1889 – 1945), Influenta marii puteri asupra istoriei (“Leviatanul împotriva elefantului”), de Alfred T. Mahn (1840 – 1914), romanului Coliba unchiului Tom (1852), de H.B. Stowe (1811 – 1896), ele se pot încadra, prin subscriptie de substantă documentară, ideologică si literară, în aceeasi clasă cu Printul lui Machiavelli .
Pe orbita unei idei mai generale vizând existenta statului, în perspectiva iminentei globalizări, atât cărtile semnate de la Niccolo Machiavelli, cât si de ceilalti care i-au urmat (literati, istorici, politicieni, geografi) , adică din sec. al XVI-lea ( aici putând fi incluse si Învătăturile lui Neagoe Basarab) cer imperios să se înteleagă ratiunea orientărilor politice.
Încă înainte de primul război mondial, în 1904, apărea la Londra cartea The Geographical Pivot of History (editie definitivă în 1919, 272 pagini, cu titlul Democratic ideals and Reality), semnată de Sir Haldford John Mackinder (1861 – 1947). Pe drept cuvânt, el a fost numit “the father of geopolitics”.
Poate ca derivate din administratii ale politicii de fortă într-un stat indiferent din ce zonă planetară , trebuie nominalizati si Adam Smits (1723 - 1790) (cu lucrarea Bogătia natiunilor) si Thomas Malthus (1766-1834) cu al său An Essay on the Principle of Population (din 1798), extrem de polemic cu teorii contemporane din lumea Angliei (cu W. Godwin), a Frantei, (cu marchizul Condorcet) si a altora din America de Nord. Cunoscuta formulă a progresiei geometrice fiind redusă la cea aritmetică, pentru a înlătura subzistenta populatiei globului. Literatura de specialitate,în această privintă, s-a înmultit spectaculos, încât nu mai este posibilă astăzi vreo acceptare a unei teze de o asemenea factură utopică. Robert Downs face o trecere în revistă a marginaliilor critice, ivite nu numai în Europa , America de Sud si Centrală , ci si în Asia, înlăturând argumentat profetiile malthusiene, atât de uluitor răspândite. Oricum, notifica John Maynard Keynes, că Malthus se-nscrie într-o traditie onorată de Locke , Hume, Adam Smith, Paley, Bentham, Darwin si Mill.
Dificultatea selectiei operelor de referintă, încadrabile în ideea generală propusă, se desprinde si din criteriul cronologic care poate fi sau nu operational. Mă gândesc că după Printul , lui Machiavelli, de la pozitia 9, întâlnim la pozitia următoare un splendid comentariu privindu-l pe Thomas Paine(1737-1809), “American Firebrand”, cu al său Common Sense (1776), un pamflet de 47 de pagini, apreciat la 2 silingi, vândut în USA în 120000 de exemplare, provocând o adevărată revolutie în colonii si în Marea Britanie, pe vremea regelui George III. Retin doar un fragment, extraordinar de actual, dar mai ales ca principiu pentru ceea ce ar însemna existenta statului, implicit a guvernului : “ Guvernul, chiar si în stadiul său cel mai bun nu este decât un rău necesar. In cel mai rău stadiu, este unul intolerabil. Guvernul, ca si o rochie, este semnul inocentei pierdute. Palatele regilor sunt construite pe ruinele de alcov ale paradisului. Cu cât civilizatia este mai dezvoltată, cu atât mai putin este nevoie de guvernare.
Partea a doua a antologiei se intitulează - The world Science.
La pozitia 20, pe aceeasi mezaliantă greci/romani, sunt retinute opere semnate de Hipocrat (460 – 377), (în domeniul medicinei), Theofrast (370 – 287),(în botanică), Euclid si Arhimede(287 – 212) (în matematică), Lucretius (99 – 55) (în filosofia stiintei), Plinius cel Bătrân (23 – 79) în deja clasica lucrare Natural History (compilatie de tip enciclopedic cu elemente de astronomie, meteorologie, geografie, mineralogie, botanică si zoologie). Ca anexă, pictură si sculptură, religie, etică si literatură. Descrierile uzuale sunt în permanentă relationate cu omul, cu existenta lui, dincolo de contemplarea în sine.
În ceea ce Downs precizează a fi celestial revolution îl vizează pe Nicolaus Copernic (1473 – 1543), cel care a răsturnat toate teoriile antichitătii grecesti si egiptene, pe cele ale lui Pytagora si Ptolomeu cu privire la miscarea pământului, care are ca satelit natural luna si împreună se-nvârt în jurul soarelui.
O scurtă biografie a savantului polonez , a devenirii sale intelectuale, se pozitionează în relatie cu alti călători ai lumii, fie pe uscat si ape, ca Magellan si Vasco da Gama, fie pe linie religioasă ca Martin Luther, în Reforma Protestantă, ca Michelangelo, care a creat o nouă lume prin artă, ca Paracelsus si Vesalius pentru medicina modernă, ca Leonardo da Vinci, “acel exceptional geniu universal”, lesne de indicat ca pictor, sculptor, inginer, arhitect, fizician, biolog si filosof. Ei bine, Copernic a anuntat lumii un nou sistem stiintific de a întelege universul.
S-ar cuveni doar să invocăm impactul urias pe care l-a avut descoperirea coperniciană asupra teologilor, a legilor pe care le credeau infailibile, sensurile practice ale acestora văzute de Galileo Gallilei, până la gravitatia definită de Newton (1642 -1727) (n. la 1642, în ziua de Crăciun). Dragostea pentru matematică i-a fost descoperită si sustinută de profesorul Isaac Barrow, la Universitatea din Cambridge. Încă de pe vremea colegiului, Newton a fost atras atât de mult de matematică, încât a descoperit teorema binomului, care-i poartă numele astăzi. Doi savanti americani – Boltzmann si Campbell, au apreciat la superlativ contributiile lui Newton si în domeniile fizicii, astronomiei,a combinării acestora în stiinta numită astro-fizică.
Despre câteva contributii nodale în medicină, cunostintele mele sunt mai mult decât limitate, când vine vorba despre Andreas Vesalius, William Harvey si Edward Jenner.
Si totusi, retin câteva informatii din subcapitolul privindu-l pe belgianul Andreas Vesalius (1514-1564) prezentat ca Părintele anatomiei stiintifice. Periplul său intelectual ca medic, cercetător si cadru didactic, a înregistrat încă de mic experimente de chirurgie,amplificate mai târziu, teoretic si practic, în Belgia, Franta, Italia. Lucrarea prin care a fost remarcat ca un savant s-a intitulat Structura corpului uman. Ea a apărut la 1 iunie 1543, a lui Nicolaus Copernic la 25 mai, acelasi an (Revolutia orbitei ceresti).
Englezul William Harvey (1578 – 1657), cu studii în Anglia si Italia, călătorind pe vase marine, s-a specializat în studii de cardiologie si hematologie la animale, fiind atent preocupat de fizică si opere literare, filosofie si logică. În 1628, îl găsim la Frankfurt, tipărind, în limba latină, lucrarea care-i aduce faimă europeană (si nu numai !) – Exercitatio Anatomica de Motu Ordis et Sanguinis in Animalibus. În 1906, la Royal College, William Osler, referindu-se la această lucrare, o socotea începutul medicinii experimentale, într-un timp când ignoranta ajunsese la apogeu.
Edward Jenner (1749 -1823) a publicat în 1798 o capodoperă de stiintă (masterpieces) în literatura de specialitate, denumită Investigatie despre cauzele si efectele vaccinului contra variolei. Cartea a cunoscut numeroase traduceri în multe limbi. Napoleon Bonaparte a dispus vaccinarea soldatilor si a militarilor care îi slujeau cauza. Natura serioasă a prezentării stiintifice, ca si medicamentatia adecvată, produsă în timp, a determinat Organizatia Mondială a Sănătătii(OMS) să anunte , în decembrie 1977, că a fost tratat si ultimul caz de variolă, cunoscut până atunci în lume.
Încă două nume de referintă în lumea stiintei pe care o reprezintă sunt Sigmund Freud (1856-1939) si Albert Einstein (1879 – 11955). Dacă ultimul a studiat până la a abstractiza teorii, formule si componente ale materiei, obtinând simboluri si elemente exponentiale, primul a explorat imaginatia creierului, formele de comportament individual si de grup, elaborând idei si termeni care trimit numai la personalitatea lui.
În principiu sau în fond, au beneficiat de cercetările lui Freud o serie de domenii umaniste, stiintifice si administrative ca : literatura, arta, religia, antropologia, educatia, justitia, sociologia, criminologia, biografismul si alte studii ale societătii si ale individului. Într-un fel sau altul, efectele cunoasterii propuse de Freud îsi au originea în lectiile de profesor oferite – bine organizate si prezentate argumentat.
La Einstein, antologatorul îmbină informatia de biografie cu cea de studii si călătorii, cu cea de mariaj până la retragerea în America. Supratitlul – Mesagerul vârstei atomice (“ Harbinger of the Atomic Age”) acoperă strălucit inventii, teorii, aplicabilităti, cu viata de familie. Ar deveni superflu să enumerăm opinii, atitudini si efecte de cercetare desprinse din câmpul multifunctional al activitătii lui Einstein. Nu amintim decât faimoasa ecuatie E=mc, socotită, între foarte multi altii, de Lincoln Barnett o briliantă, o providentială evaluare a misterelor materiei, cunoscute de om.
Mai apropiat de mileniul nostru, în 1962, Rachel Carson (1907 -1964) tipărea la Boston lucrarea Silent Spring, comparabilă, scrie Robert Downs, celei semnată Thomas Paine – Common Sense, cu naratiunea Uncle Tom’s Cabin, de H.B. Stowe (tradusă si la noi în 1845) si The Jungle, de Upton Sinclair (1878 – 1968).
Rachel Carson a fost un eminent biolog marin care a constatat direct dezastrul pe care îl produce poluarea aerului, a apei si ca drept consecintă distrugerea treptată din ce în ce mai mult a poporului american. De asemenea, Doamna a tras un semnal de alarmă asupra poluării oraselor din cauza smocului produs de automobile, a răspândirii lui pe suprafetele râurilor si lacurilor, ducând la disparitia pestilor si a întregii faune, de ce nu ?, si a florei existente până dincolo de adâncimi necunoscute.
Aceeasi cercetătoare apasă pe ideea sporirii nefaste a bolilor cancerigene, a stresului uman,a scăderii rezistentei fiintei (de toate regnurile) prin accelerarea poluării, prin lipsa de control a acesteia. Cartea a devenit repede un best-seller, cunoscând un tiraj de 500.000 de exemplare. Asa s-ar explica si programul de control al producerii si folosirii pesticidelor în America, a Conferintei FAO, din 1965, de la Roma, a unei reuniuni a Ministerului Agriculturii din 1964 , Anglia.
Comentatorii cărtii au pus în evidentă nu numai constatările, ci si solutiile alternative propuse de cercetătoare.
Se poate usor observa din simplele mele constatări, cu atât de prezumtive deschideri în varii domenii, că autorul si-a onorat titlul destul de pretentios al antologiei. Deoarece – să fim bine întelesi – dilema începe de la domeniile ilustrate, motivate, apoi de la operele de vârf, de la mărimea comentariului , fără a-i stabili un “pat al lui Procust”, de la includerea bibliografiei în textul critic de prezentare sau de la trimiterea către aceasta, într-o zonă anume din carte.
As puncta într-o penultimă observatie, consultând cuprinsul antologiei , că lipsesc – din enumerarea mea – câteva notificări despre Biblie si despre Originea speciilor, a lui Ch. Darwin (1809 – 1822).
Oamenii de specialitate cunosc că lucrarea lui Darwin a apărut în 1859. Că el mai publicase înainte si va mai publica, după această dată, alte lucrări , stabilindu-si clar profilul domeniului său stiintific. Călătoria în lume pe vasul Beagle (1860) i-a deschis un orizont neasteptata pentru formarea unei conceptii stiintifice despre aparitia omului pe pământ, despre locul privilegiat al acestuia între speciile animale, despre selectia relatiilor dintre sexe, despre varietatea animalelor si plantelor, despre emotii, fertilizare si putere la plante s.a.
În această situatie, textele biblice sunt în opozitie de motivare, de cauză/egfect.
Alte omisiuni ori autori si opere se numesc : Archimede (287-212), Mary Wollstonecraft (1759 -1797) – sustinătoare a drepturilor femeii în societate, Henry David Thoreau (1817 – 1862), pledant pentru Rezistenta civilă a guvernului (1849).
Să acceptăm afirmatia lui Robert B. Downs, cum că pentru selectia de valori de mare ajutor i-a fost eticheta supraculturală, provenită dintr- o descoperire sau dintr-o circulatie universală a cărtii , si, implicit, a ideilor continute. Câteva -isme l-au convins definitiv pentru stabilizarea optiunilor sale. Asa , de exemplu – machiavelism, marxism, hitlerism, freudism, malthusianism, esopism, darwinism etc. Sunt si exceptii, fericite, fundamentale pentru destinele omenirii. Bunăoară, zici Homer, te gândesti la cele două epopei. Lumea modernă a explorat cu îndestulă măsură Odiseea, tocmai datorită prezentei călătoriei ; acolo, ca temă, spre noi, ca idee. S.a.m.d. Zici Platon, gândul merge spre filosofia lui. De altfel, nici nu poti întelege filosofia germană, începând cu I. Kant, fără a te raporta la autorul Republicii, a Simposionului sau Timaios s.c.l.
Antologia lui Robert Downs se-ncheie cu 44 de note bibliografice, un indice de nume informational despre autorii comentati, cu accente complete pe principala(le) scriere la care s-a dezvoltat un comentariu de prezentare.
Marian Barbu / Chicago
|
Marian Barbu 6/3/2007 |
Contact: |
|
|
