Vanturile, valurile ( 7 ) - Scrisoare din hambarul din Toronto
Sa-ti spun povestea aparitiei pe lume a acestei sculpturi din piatra pe care
am numit-o UMBRA
Dupa expozitia de la Simeza in '69, pana sa dea zapada, am locuit in casa
lui Tanase din Bradu si urcam dealul sus in cariera Nifon. Nu aveam nici o
intentie precisa ca ce voi ciopli in toamna aceea. Haladuiam prin padure,
ascultam vantul si ma intristam oarecum privind cum pe zi ce trece frunza
paleste si copacii se pregatesc pentru somnul acela lung de iarna, pasaretul
nu mai ciripeste ca-n zilele cu soare luminos, apa Buzaului colo departe in
vale isi urmeaza drumul ei spre Dunare. Ma odihneam, ca sa zic asa, dupa
galagia si agitatia evenimentului de la Simeza. Ma gandeam si la spusa lui
Comarnescu precum ca as fi un sculptor ce promite mult pentru arta
romaneasca. Credeam si nu prea credeam. Spusele lui le socoteam, desigur,
sincere si competente dar ramanea o umbra de indoiala. Puteam chiar sa cred
ca spusele criticului contin si o doza de rutina intelectuala, o rutina
profesionala, un articol de ziar si nimic mai mult, fara prea mare
importanta pentru istoria artei. Un articol de ziar se poate citi si in
tramvai, da, s-a citit, cititorul coboara la viitoarea statie, in ziar se va
inpacheta o bucata de branza si acasa hartia va fi aruncata la cosul de
gunoi ca miroase a branza in toata casa si in casa trebuie sa pastram curat,
ca daca vine cineva si ne gaseste asa... "Cariatide si reverberatii"
articolul lui Comarnescu, despre ce se intimpla prin galeriile de arta
bucurestene si si despre debutul expozitional al lui Nicapetre, un articolas
strecurat si el acolo printre alte informatii efemere in foaia de dupaamiaza
Informatia Bucurestiului. Pana astazi nimeni nu si-a adus aminte de el, doar eu.
Eram tanar, 34 de ani, si desigur ca viata urma sa continue. Tiul, unealta
de care m-am indragostit in cariera luand aminte cum era manuita mai ales de
Nea Anton Frateanu usurand blanile de cruce ce urmau a fi carate in sat si
finisate pentru a ajuge cruci si duse la targul de la Calarasi de Si'n
Dumitru, il purtam cu mine tot timpul. Pietrarii il foloseau excusiv sa
"fatuiasca materialul" adica sa obtina o suprafata plana si neteda,
eu l-am folosit sa modelez forme si volume, sa construiesc statui, idei.
Din ce au dat "jos din mal" pietrarii intr-una din zile aleg o piatra de
dimensiuni modeste, o car ceva mai incolo pe un tapsan ne umblat de lume si
cu gandul la Cariatidele ce fusesera expuse la Simeza incerc o noua
varianta. Varianta zic, dar de fapt ma gandeam la ceva dincolo de ce a fost
pana acum. Loviturile tiului cad ritmic si continuu, piatra ma asculta,
este supusa dar ma si conduce, ma las in voia ei dar sufletul si mintea mea
nu lancezeste si dupa vreo doua-trei zile lumina de lucru apare ce si acum
mai exista salvata de mine si de soarta UMBRA ridicata, iata, pe acest
fragment de coloana provenit din demolarea Muzeului Simu salvat de mine de
la groapa de gunoi unde a fost aruncat. Sculptural vorbind, UMBRA este o
continuare a ideilor din Cariatida cu Sarpele ce se afla la Muzeul de Arte
Vizuale din Galati, dar cioplita mult mai liber, fara sa mai tin cont de cum
se ciopleste o sculptura in piatra, buna de expus intr-o galerie de arta.
De fapt nici nu ma gandeam sa o expun, socoteam ca este un exercitiu de
sculptor, sa nu-mi ies din mana. Ar fi menita cumva sa stea sub cerul
liber, ca o piatra de hotar, ca un stalp de pomenire la rascruce de drumuri
sau in vecinatatea unei fantani cu cumpana din campie. Este cioplita sub
cerul deschis, in singuratatea si bucuria fiintei, inconjurata de peisajul
larg din jur, cu o simpla unealta din fier oarecare fasonata pe nicovala
fierarilor din satul Vintilesti-Buzau, caruia i sa adaogat o coada lunga din
lemn de Mojdrean ales din padure, ca la un tarnacop, TIUL acesta
seamana tare mult cu un banal tarnacop.
Mojdreanul este un copac din familia Salcamului, numit astfel de oamenii
locului, o fi avand el si o denumire stiintifica in limba latina dar mie
mi-a fost deajuns sa aflu cum il denumesc oamenii locului si cum il recunosc
ei in padure. Este bun vecin cu ceilalti copaci in padurea de foioase.
Frunza lui este asemanatoare cu cea a salcimului, o tije destul de lunga cu
frunzisoarele crescute simetric dealungul ei. Din loc in loc pe ramurile lui
sunt ghimpi, dar nu ca la ruda lui Salcamul, acel salcam care se gaseste, se
gasea, aproape pretutindeni pe strazile Brailei si dealungul cailor ferate
in Baragan. Un lucru de minune este ca seara, frunzisoarele dealungul tijei
se aduna cumva si se inchid, parca spre somnul lor de peste noapte, ca
dimineata pe rasaritul soarelui sa se ridice din asternut si sa primeasca
lumina si caldura soarelui. Cand l-am intalnit si i-am mangaiat scoarta
ghimpii lui m-au bruscat un pic si mi-am adus aminte de Micul Print care il
intreaba pe trandafir ca dece o floare asa de frumoasa are ghimpi si Micul
Print primeste raspunsul: c'est la mesansete de la fleoure! Fibra lemnului
lui este lunga ca si corzile viorii dar la atingere lemnul este prietenos si
"nu face batai in palma" cum remarca Tanase, dupa ore lungi de folosinta, ca
lemnul din coada sapei sau a coasei. Aceasta unealta este uneori numita si
ciocan cu doua capete si este manuita cu ambele maini, astfel are spor la
lucru si in urma loviturilor lui pe suplrafata pietrei raman brazde ca in
urma plugului pe ogorul proaspat arat. Ce frumos! Este potrivita ca
dimensiune si greutate dupa puterile si simtirea celui ce o va folosi.
Crucile cioplite din aceeasi piatra sunt printre buruienile cimitirului din
satul Ciuta, pe langa care treceam adesea, cruci ce se pot vedea si astazi,
CRUCEA CU CACIULA cat si CRUCEA CU PUI pot spune ca m-a inspirat.
UMBRA despre care este vorba acum si aici, este prima cioplita din seria de
umbre care au urmat si au luat fiinta in creatia mea cam pana prin anul 1976
culminand cu TRIPTICUL care se afla in custodia Centrului Cultural Nicapetre
de la Braila, si care a fost expus recent, in 2006, in salile Fundatiei
Carol I de la Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti cu ocazia
expozitiei organizata de Muzeul Brailei pentru a marca 125 de ani de la
infiintarea Muzeului si implinirea varstei de saptezeci a sculptorului
international, nascut la Braila Nicapetre. Una din cele trei umbre ale
tripticului este deteriorata, s-a frant la mijloc, este ciobita pe ici pe
colo, ar trebui restaurata, dar timpul nu-mi permite, sa vedem ce se va
intampla cu ea in viitor. Daca voi mai apuca sa vad! Lucrarea trebuie
pastrata si mediatizata pentruca este moment de referinta in sculptura
romaneasca, nu numai eu spun asta. Anul trecut, dupa treizeci de ani dela
nasterea ei sculptura aceasta retine atentia publicului si specialistilor.
In '79 am propus TRIPTICUL pentru expozitia anuala de la sala Dalles dar
Tovarasul Popescu Dumnezeu, marele calau al artelor din acea perioada, a
hotarat ca lucrarea nu este de nivel si tinuta artistica, nu este pe linie,
in consecinta nu a fost admisa in expozitie. Nu l-ar mai rabda pamantul
acolo unde se afla acum, Tovarasul-Dom' Dumitru Popescu-Dumnezeu.
Dupa plecarea mea din Romania TRIPTICUL a fost ridicat din curtea
atelierului din Bariera Vergului si instalat/protejat de Domnul Alexandru
Dumitrascu in fata terenului de fotbal din Chitila. L-am recuperat in '96
si adus la Muzeul Brailei. Se aude ca inca doua UMBRE semnate de mine sunt
undeva intr-un depozit cu efecte militare la Braila dar pana acum nu am
putut da de ele. Fac apel catre cei ce se ingrijesc de donatia Nicapetre sa
le afle si sa le aduca la CCN langa celelalte pietre cioplite de mine,
aflate aici.
Dece am numit aceasta serie UMBRE?
Nu din motive strict religioase, departe de mine gandul acesta, nu din motive patriotice, fereasca-ma Cel de sus, nu din motive prin care sa ma dau destept, ha, ha, ha!, nu din motive prin care
sa ma dau sensibil, nu din cine stie ce alte motine sofisticate ci din
acelea ca gandurile noastre nu au contur precis ci sunt ca niste fiinte ce
plutesc intr-o ceata groasa, cand se apropie cand se departeaza si pentruca
nu am gasit altfel sa exprim asta in piatra decat astfel.
Nicapetre, Toronto / mai 2007
|
Nicapetre 5/27/2007 |
Contact: |
|
|
