Lumina aurului
Celebrăm Înăltarea la cer a lui Iisus Christos/Hristos, cel plin de Lumină adevărată, Lumină Hristică si iubitor de oameni. Este „pogorât din cer” pentru a dărui iubire, si hrana lui Dumnezeu care dă viată: „...căci Pînea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, si dă lumii viată” si „Eu sînt pînea care s’a pogorât din cer” (Ioan 6.33 si 6.42); Hristos este Lumina adevărată, cea care dă viată, însufleteste cu har.
Acum un an, fiind impregnată de ideea „aurului lichid” si sub influenta unor evenimente care s-au rostogolit în lumea noastră (de la zvonuri despre căutătorii tezaurului dacic până la comemorarea a 1900 de ani de la moartea regelui Decebal), am revăzut altfel problema aurului. Când privim trecutul întelegem că totul, la nivel mistic si stiintific, îsi are începuturile în fluidele primordiale; de la „apele eternitătii” ale lui Indra până la „supa atomică” a astrofizicienilor moderni nu-i mare distantă. Chiar Biblia pomeneste de apele primordiale, separate în cele de sus si de jos (terestre), prin cer (un amestec gazos). Azi stim că lumina este un fluid - undă si particulă în acelasi timp.
Pentru lumea spirituală lumina este sursa primordială, iesită din eternitate prin forta logosului: „Dar deodat’ un punct se miscă...cel întâiu si singur! (Scrisoarea I de Mihai Eminescu”). Dar lumina este si IUBIRE - o sursă si un scop/obiect care se revarsă. Lumina/iubirea curge din sânul lumii-univers (Dumnezeu). Poate nu întâmplător aur, or, gold în lumea europeană se apropie de termenul ebraic AUR - care înseamnă lumină. A fost dezvoltat în context filozofic prin expresia Ain Sof AUR, adică lumină fără sfârsit (care vine din zona Ain Sof fără sfârsit, dincolo de care este Ain, fără - în conceptia cabalistică). În a zecea mandală din Rig-Veda: „din nefiintă(asat) s-a născut fiinta(sat)” din sânul Celei-Gata–să-Nască, Vaca-Lumină=Viraj (Angelo Morretta) sau („Cea care luminează” - Celui qui brille; „La început, pe când fiintă nu era, nici nefiintă” Scrisoarea I). În acest context a diseca un alt termen rostit din adâncul fiintei umane trăitoare la izvoarele Crisurilor, este de-a dreptul coplesitor. CRIS înseamnă AUR; poate nu-i întâmplător că aurul pământean se adună în filoane, că el vine din inima fierbinte a Terrei, cuagulându-se. Hindusii afirmau că „Ordinea si Adevărul au fost născute de Kama (Pasiune) care se aprinde de la sine”. Literar spunem „focul pasiunii”, iar focul este o formă grosieră a luminii divine. În Muntii Apuseni îsi au obârsia Crisul Alb si Crisul Negru, Somesul Cald si Somesul Rece, un Vârf se numeste Devii, iar un lac e Lesu si din el curge râul Iad, un altul e lacul Drăgan (pe apa Drăganului). Lesul desemnează nefiinta, iar Drăgan fiinta animată de iubire, căci gan înseamnă a merge, iar mersul este o miscare, un proces născut si hrănit de izvorul dragostei. Albul este lumina, iar negrul este suportul din care s-a desprins ea. Astfel Krishna s-a născut din firul de păr negru al lui Visnu, iar fratele său Balarama din firul de păr alb al lui Visnu. În acelasi timp Soma este licoarea nemuririi, poate nu întâmplător Somesul Cald si Somesul Rece formează un dual pozitiv-negativ, asemănător basmelor populare unde Apa vie (caldă ca si o fiintă vie) si Apa moartă (rece ca si un les) sunt folosite la învierea voinicului. În limba greacă HRISOS înseamnă aur si astfel în mitologie apar divinităti si personalităti al căror nume gravitează în jurul acestui termen, precum Chrysantis (sotia omului primordial Pelasgos; la noi în Muntii Retezat este vârful Peleaga - poate numele mamei din care se trage eroul elin Pelasgos, si care întâmplător se aseamănă cu Peleg - urmasul lui Sem, fiul lui Noe), Chrysaor (sabie de aur), Chrysas (denumire grecească a unui Zeu-fluviu din Sicilia), Chryse (divinitate din Lemnos, identică cu Marea zeită tracă a pământului mamă, Bendis), Chrysomallon (numele berbecului cu lâna de aur), Chrysogenie (însemnând „născută din aur”- iubita lui Poseidon; împreună l-au avut pe Chryses) sau Chrysothemis (cu sensul „regula de aur” - fiica lui Agamemnon, o nimfă iubită de Apollo si una dintre danaide). Poate că toate acestea au legătură cu spusele lui Ioan Evanghelistul: 1.1. La început era Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu, si Cuvântul era Dumnezeu./ 1.3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; si nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El./ 1.4. În El era viată, si viata era lumină./ 1.5. Lumina luminează în întuneric, si întunericul n-a biruit-o./ 1.6. A venit un om trimes de Dumnezeu: numele său era Ioan./ 1.7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toti să creadă prin el./ 1.8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină./ 1.9. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.../ 1.14. Si Cuvântul S-a făcut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevăr. Si noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.
|
Camelia Tripon 5/16/2007 |
Contact: |
|
|
