Daruire sau destin : Uca Marinescu
Sunt bucuros că Providenta a făcut (cred) să fiu primul care are onoarea de a scrie în Observatorul nostru despre Uca Marinescu, profesor, explorator si sportiv de performantă. Probabil că pentru multi dintre dumneavoastră, cititorii, numele acestei femei-minune este cunoscut deja. Pentru ceilalti am să încerc să fiu cît mai concis si ordonat încît măcar o parte din meritele si performantele ei să încapă în spatiul pe care îl am la dispozitie. Am auzit-o si am văzut-o prima dată doar în luna martie a acestui an, la emisiunea Profesionistii a postului TVR International. M-am străduit atunci să-mi împart atentia între poveste si povestitoare. Amîndouă sunt la fel de interesante. Nu stiam desigur pentru început că priveam pe cineva care vizitase 99 de tări, care cucerise Polul Nord si Sud pe skiuri, care străbătuse singură Africa de la sud la nord si Alaska la fel. Simteam însă după intonatiile vocii, din priviri, din felul argumentatiei că mă aflam în fata unei persoane iesite din comun. Probabil că putini alti oameni ar fi vorbit de performante atît de strălucite cu atît de multă modestie. Iar atunci cînd a fost vorba de viata ei personală, de dificultătile materiale, de amărăciunile inerente, am fost chiar si mai impresionat de delicatetea ei. Cîndva în anii precedenti spunea ea, pensionată de la catedra de sport a liceului Caragiale din Bucuresti, cu un buget încă si mai mic, s-a văzut silită ca de pe lista de posibile cheltuieli lunare să taie abonamentul la televizor în favoarea mîncării pentru pisică. Nu e ăsta un lucru trist, dar si frumos?
Am să enumăr, fara comentarii, expeditiile acestei nemaiîntîlnite femei, aproape toate începînd cu anul 1990, cînd măcar teoretic deveneau posibile:
1990 – traversează China de la Est la Vest pînă în Tibet – expeditie solitară
1994 – expeditie în Caucaz
1996 – străbate India, Nepal si Sikkim; traversează Canada de la Est la Vest pînă în Yukon, la Oceanul Artic, la ultimele asezări ale eschimosilor
1997-1998 – expeditie prin Patagonia si Tara de Foc pînă în Antarctica; înapoi prin Chile, Bolivia, Peru, Ecuador si Insula Pastelui – expeditie solitară
1999 – traveresează Africa de la sud la nord prin unsprezece tări – expeditie solitară
2000 – pe urmele Vikingilor: Peninsula Kola, tărmul Mării Barentz, Arhipelagul Svalbard, Norvegia, Shetland, Faroe, Islanda si Groenlanda
2001 – cucerirea Polului Nord prin Siberia si a Polului Sud prin Tara de Foc si baza antarctică Patriot Hill – expeditii internationale pe skiuri; este primul român care reuseste această performantă si prima femeie ca vîrstă si a treia din lume care ajunge într-un singur an la amîndoi polii
2003 – străbate Australia, Tasmania, Papua Noua Guinee si Noua Zeelandă – expeditie solitară
2004 – străbate Alaska din sud spre nord-vest – expeditie solitară
2005 – expeditie în Mongolia si Siberia si întîlniri cu crescătorii de reni, vînătorii de vulturi si samanii din Republica Buriata si Insula Olkhon din Baikal
2006 – străbate aproape toată Irlanda pe jos în căutarea spiritului druizilor, a credintei celte în fortele naturii
2007 – expeditie prin Canada la Polul Nord Magnetic
A făcut ascensiuni în Mt. Mussala, Balcani-1987, Mt. Rissi, Tatra-1988,
Mt. Ben Newis, Scotia-1994, Himalaia-1996, Alpii Dolomiti si Pirinei- 1992 – 1996, Mont Blanc- 2002, Mt. Cosiasco, Australia- 2003, Mt. Ossa, Tasmania- 2003, Mt. Atlas, Maroc-2006 si a escaladat ghetarii: Tasman, Mont Cook- Noua Zeelandă, Kennikott, si Ruth din Wrangel, St. Elias – Alaska, Alexander si Malchin – Mongolia, ghetari din Antarctica, Groenlanda si Arhipelagul Svalbard.
Cum era mai mult decît firesc a primit si distinctii:
-din partea presedentiei României: Diplomă de Excelentă -2000, Ordinul National de Merit în Grad de Cavaler- 2000, Ordinul National de Merit în Grad de Ofiter- 2002
- Diplomă de Excelentă din partea: Comitetului International Olimpic, Comitetul Olimpic Român, Academia Natională de Educatie Fizică si Ministerul Tineretului si Sportului,
- Cetătean de Onoare al orasului: Punta Arenas- Chile, White Horse- Canada, Bizerete- Tunisia, Fiică a Orlatului Sibiu- România
- Membră a Societătii Române de Geografie si a Asociatiei Americane de Geografie
- Femeia Anului 2002 si Maestru Emerit al Sportului- 2003
Chiar si asa înghesuită în cîteva rînduri, viata acestei femei este extraordinară. Să pleci de-a lungul Patagoniei spre Tara de Foc de una singură, cu doar cîtiva gologani în buzunar, sperînd la un vapor-stop spre Antarctica înseamnă vocatie, curaj si încredere în sine. Să străbati pe schiuri 13 zile spre Polul Nord si 11 zile spre Polul Sud, la temperaturi de –40 de grade înseamnă putere si abnegatie. Dacă le ai pe toate astea, ai si fericirea de a înfige cu mîna ta steagul tării acolo unde n-a mai făcut-o nimeni.
Din acea emisiune de televiziune despre care vorbeam la început, am lăsat pentru la urmă un răspuns al eroinei mele care m-a lăsat atunci fără cuvinte. Intrebarea fusese : din atîtea locuri pe care le-ati vizitat, în care v-ati dori să vă găsiti acum? Cred, a spus Uca Marinescu, că cel mai mult mi-as dori să fiu în mijlocul Desertului Gobi. Acolo unde spatiul n-are sfîrsit, unde nisipul si cerul se îmbrătisează departe de-a lungul zării si te lasă linstit pe tine cu tine însuti. Unde uiti de lume si lumea de tine. Unde ai timp pentru Dumnezeu.
Viorel Neacsu
PS. Uca Marinescu s-a întors de la Polul Nord Magnetic prin Toronto în 13 martie a.c., dar din păcate n-am avut sansa de a o cunoaste personal.
|
Viorel Neacsu 5/7/2007 |
Contact: |
|
|
