La rugaciune, tot pamantul
« Cum sa nu Te cant
Haina de nunta »La rugaciune tot pamantul
Un suflet care nu se roagă,sub cer,la Dumnezeu nicicând
Nu poate fi decât acela al unui animal de rând;
Și cine știe dacă acesta măcar de-i animalm ce tace
In chiar tăcerea lui,sub soare,aprinse rugăciuni el face
Ia seama la rumegătoare,în ale vieții tale zile
Tu omule ,mereu ia seama la boi,la oi și la cămile
La capre și la iezi deasemeni,la mieii toți după a lor cină
Nu par că-n rugăciune adâncă, sub cer lui Dumnezeu se închină
Când toate-n ochii lor adună o albă străvezie ceață
Privind în dincolo de lucruri și parcă dincolo de viață?
Ia seama pomilor în floare tu om cugetător și spune:
Când toți își suie-n slăvi mireasma nu-ți par că sunt în rugăciune?
Au nu-ți par ei ca niște preoți ce-au îmbrăcat obăjdi sfinte
In care lui Dumnezeu se închină cădelnițând fără cuvine?
Cu brațele de floare pline,nu-ți par ei toți că le ridică
Spre Cel ce satrurăn vecie și om și fiară și furnică?
Nu-ți pare alba lor podoabă car fi ofradăn veci suavă
Pe caren rugăciuni o înalță lui Dumnezeu tronând în slavă
Dar florile ce cresc în straturi,sau din pământ pe tot pământul
Nu tot asemeni își ridică miresmele spren veci Prea Sfântul?
Narcisele și trandafiri,mărgăritarul și toți crinii
Au nu-ți trimit a lor parfumuri,etern,spre Regele Luminii?
In graiul ei, ce vrea să spună a tuturor suava floare
Prin harul lor au nu par toate că Lui înalță osanale ?
Ia seama încă la albine ce de cu zori și până seară
Adună de prin flori nectarul și umplu stupi lor cu ceară
Ca fiecare pentru sine să dăruiască o făclie
Să ardă Celui pus pe Cruce ptinos la Sfânta Liturgie ?
Ascultă zumzetul lor dulce Cu ce poți oare să-l asemeni
De nu c-o rugăciune aprinsă cum nu auzi nicind la oameni
Și parcă mii și mii de îngeri îngână-n cor fără cuvinte
Cu a florilor mireasmă tainic nălțânnd-o Bunului Părinte
Ia seama la pământ pe câmpuri în orișicare dimineață
Și vei vedea că se riodică din el un abur și o ceață
Ce crezi că-i aburul acela al tot pământului, de nu e
El însuși caldă rugăciune ce Ziditorului o suie
Ia seama omule de asemeni la păsărele care cântă
Și spune-mi dacă nu spre ceruri într-una cântecul avântă
s-au fă-mi lumină-n întuneric grăinu-mi să înțeleg și eu
Cântarea lor e pentru oameni, ori este pentru Dumnezeu?
O, pentru El doar cântă ele, căci pe a pământului său laturi
Doar El le satură pe toate și nu tu omule le saturi
Cum ar cânta doar pentru oameni, de n-ar avea mai mult temei
Sub cer să cânte fiecare doar pentru Dumnezei
Din câte păsări sunt în lume, au mai bătrână au de-I pui
Când apă beau, văzut-ai una ce n-ar căta spre slava Lui
Cine ar putea să spună oare,că atunci când beau din a Lui apă
Nu suie mulțumirea-n ceruri Aceluia care le adapă
Deci care vietate-n sine, ce spre Cuvânt nu-și are gura
Ar fi sub cer și nu-și cunoaste pe cel ce ia zidit faptura?
Au cine Lui nu I se pleacă în veci și marii și mărunții
Și viermi și gaze și reptile și pești și apele și munții?
Au care soare din adâncuri și dintre stele care stea
Nu s-ar topii de-a Lui suflare de-ar fi împotriva Lui să stea
Ci toate-n tot plecat genunchiul nu și-ar avea adâncul hău
Și n-ar slăvii făptura toată,etern pe făcătorul său ?
Și acum spre tine ridic glasul bogatule între săraci
Cel care nu faci nici o rugă ,sub cer, și nici nu vrei s-o faci
Tu n-ai cui să te închini în viață?N-ai învățat nimic sub soare?
Nici de la pomi,de la albine și nici de la rumegătoare?
|
Vasile Militaru 4/22/2007 |
Contact: |
|
|
