Lacrima lui Brancusi
Sa ne imaginam urmatorul aspect : - privim la o sfera, în interiorul careia se afla un om, iar în exteriorul ei un altul. Amândoi privesc sfera. Cel dintâi va afirma ca sfera este concava iar cel de-al doilea ca sfera ste convexa. Amândoi au dreptate, pentru ca fiecare priveste sfera dintr-un alt unghi de vedere. **
Sa ne imaginam, acum, ca sfera este mare cât Universul.
Omul care priveste din afara ei, este omul de stiinta - cel care poate descrie, desena, analiza structura, culoarea sau forma lumii pe care o priveste. Aceasta este lumea obiectiva.
Omul care se afla în interiorul sferei, este misticul, initiatul, paranormalul, adica cel care simte lumea în interiorul careia se afla, lumea subiectiva.
Realitatea este alcatuita din cele doua ipostaze. Ele trebuiesc îngemanate, pentru a obtine imaginea corecta, reala a Întregului.
Pentru ca un Om, nu este numai o masa de oase, muschi si nervi. El este, în mod egal, o lume de simtiri, sentimente, gânduri... El însusi este un Univers care respira, creeaza, traieste esecuri si bucurii, tristeti si victorii.
În interiorul acestui Univers îsi desfasoara activitatea alte Universuri, cu legile lor si care, la rândul lui, el însusi traieste în interiorul unui alt Univers. Între aceste Universuri exista o strânsa interdependenta si o buna comunicare si nu pot fi luate si tratate separat.
Omul este o carte deschisa... o imensitate.
În rândurile de mai jos noi va propunem doar o cale catre taina descifrarii lui, cale pe care Brâncusi a mers toata viata lui.
Ceea ce am simtit si trait la Tg. Jiu, în fata Ansamblului Sculptural al lui Constantin Brâncusi, nu poate fi descris decât ca o parte din realul lui. Este o parte din adevarul lumii profunde a sculpturilor acestui neegalat Artist, adevar pe care ni l-au confirmat, în mare parte, marturiile celor care au stiut sa vada, sa simta si sa-i asculte mesajul în tacere. Acest adevar ramâne sa-l cautati si sa-l aflati prin trairea voastra personala.
Despre Opera lui Brâncusi si despre el însusi, s-au scris mii de pagini. Este firesc, când ne gândim ca tot ceea ce creeaza un om nascut cu har divin, indiferent de domeniul pe care îl abordeaza, este ca o fântâna insondabila, din care poti sa-ti potolesti setea de nesfârsit.
Despre Miorita, balada solara a inimii neamului românesc, sau despre versul fara seaman al lui Eminescu, s-a scris si se va mai scrie cât vom dainui pe acest pamânt. La fel se întâmpla si cu creatia lui Brâncusi. Toti trei, Cântaretul anonim, Eminescu si Brâncusi sunt fântâni cu apa vie, sapate în pamântul românesc de mâna Divinitatii.
Prin rândurile de mai jos dorim sa va relatam câteva din cercetarile facute de noi, din alt unghi de vedere decât cele obisnuite, cercetari care au vizat mai ales aspectele subtile, vibratorii, misterioase ale creatiei brâncusiene, aspecte mai putin, poate, palpate cu ceea ce reprezinta constienta noastra, dar care opereaza sigur si precis în profunzimile subconstientului nostru.
Una din metodele pe care le-am folosit pentru a ne apropia de adevarul cuprins în opera lui Brâncusi, a fost radiestezia. Pentru cei care care nu cunosc cuvântul, radiestezie înseamna : sensibilitatea fiintei umane la radiatii, la influientele care se degaja din lumea înconjuratoare. Este un mod particular de a sti sau de a percepe lucrurile, altfel decât cu cele cinci simturi obisnuite si care se bazeaza pe fenomenele rezonantei.
Si acum iata ce ne-au relevat masuratorile radiestezice facute asupra Ansamblului de la Târgu-Jiu. Dupa cum se stie, Complexul monumental, asa cum l-a conceput si materializat sculptorul, cuprinde mai multe piese de sine statatoare si anume : - Masa Tacerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sarutului, Coloana Infinitului. Acestea, împreuna cu biserica existenta pe Calea Eroilor, gândita de Brâncusi si luata de el în consideratie, ca facând parte din ansamblu, alcatuiesc un întreg dinamic si operant. Biserica a fost prevazuta în planurile sale, sub forma unei biserici cu o arhitectura foarte moderna, dar aceasta nu s-a putut construi din cauza lipsei de fonduri si a unor neîntelegeri. Ea nu poate fi gândita ca exclusa din ansamblu si o sa vedem de ce.
Mai târziu, dupa terminarea fixarii pieselor în ansamblu, a fost amplasata înca o masa de piatra, în parcul unde se afla Coloana Infinitului, nu în mod întâmplator, de catre o persoana necunoscuta autoritatilor.
Toate piesele sunt asezate în linie dreapta, orientate pe axa est-vest, pe Calea Eroilor si traverseaza orasul Târgu-Jiu.
Prin masuratori radiestezice, am stabilit ca la Masa Tacerii, o masa masiva din piatra, înconjurata de 12 scaune asemanatoare, exista niste câmpuri energetice polarizate diferit. Cele 12 scaune au câmpuri energetice polarizate, alternând semnul pozitiv cu cel negativ, iar în centrul mesei de piatra am masurat un camp rotitor cu o elongatie destul de mare, adica având o energie usor sesizabila de catre persoanele senzitive. Câmpul rotitor, având sensul de rotatie trigonometric, este generat de cele 12 scaune, ce au polaritatea alternativa. Se pare ca, prin natura lui, câmpul energetic rotativ este cel mai benefic câmp pentru celula vie. Nu stim câti trecatori s-au asezat la Masa Tacerii, pe unul din cele 12 scaune, ca sa se odihneasca sau sa manânce si au constientizat faptul ca se simt mai bine si ca oboseala le-a trecut mai repede, ca de obicei. Daca toate cele 12 scaune ar fi ocupate în acelasi timp, fenomenul ar fi si mai bine pus în evidenta. Polaritatea diferita a scaunelor, indica faptul ca la masa ar trebui sa se aseze alternativ o persoana de sex feminin si apoi o persoana de sex masculin, pe scaunele corespunzatoare polaritatii lor. Chiar daca nu este cunoscuta polaritatea primului scaun, trebuie sa se respecte alternanta persoanelor de sex masculin si a celor de sex feminin. Daca lipseste o persoana sau mai multe, polaritatile se pastreaza prin existenta scaunelor ramase neocupate.. Câmpul rotitor al mesei functioneaza bine daca se pastreaza alternanta amintita.
Aleea Scaunelor poate functiona ca un câmp vibratoriu de sine statator, asa cum, de altfel, poate functiona fiecare din cele 5 elemente ale ansamblului.
Din electrostatica se stie ca orice denivelare sau un vârf de pe o suprafata, se încarca cu sarcini electrice de sens opus suprafetei pe care se afla asezata piesa respectiva. În cazul nostru, orice denivelare de pe suprafata pamântului - deal, munte sau ori ce alt ceva- se va încarca pozitiv fata de pamânt, care este polarizat negativ. Deci fiecare scaun de pe Alee va avea o polaritate pozitiva.
Daca asezam doua scaune, ca sa fie alaturi unul de altul, vom observa ca unul dintre ele va avea o polaritate pozitiva, iar celalat o polaritate negativa, formând în acest fel un dipol. Dar daca mai asezam un scaun lânga celelalte doua, toate trei vor avea o polaritate care se va schimba dupa urmatorul program:
- scaunul nr. 1 se va încarca pozitiv timp de 45 secunde, va deveni nul timp de 45 de sec., dupa care iar se va încarca pozitiv timp de 45 sec., s.a.m.d.
- scaunul nr. 2 se va încarca în acelasi timp cu scaunul nr. 1, dar cu sarcini negative, timp de 45 sec., dupa care se va încarca pozitiv tot timp de 45 sec., în perioada când scaunul nr. 1 va avea câmpul nul.
- Scaunul nr. 3 va respecta polaritatea si ciclul primului scaun.
Deci, în timp ce scaunele 1 si 3 au o polaritate pozitiva, timp de 45 sec., scaunul din centru va avea polaritatea negativa, timp de 45 sec., iar când scaunele 1 si 3 vor avea câmpul nul, scaunul nr. 2 va avea polaritatea pozitiva. Distanta dintre scaune nu schimba frecventa de oscilatie, dar marimea ei este invers proportionala cu distanta.
Acum, daca gândim ca pe Aleea Scaunelor sunt asezate, de o parte si de alta a aleei, câte 5 grupuri de scaune, fiecare grup având 3 scaune, vom avea în final un câmp rotitor central, având sensul de rotatie trigonometric - sensul spiralei vietii. E plictisitor, nu?
Sa trecem acum la Poarta Sarutului . Efectuând masuratorile radiestezice pe centrul portii am constatat urmatoarele oscilatii :
- timp de 60 sec. va exista o polaritate pozitiva, timp de 60 sec. va exista o oscilatie circulara, în sens trigonometric, timp de 60 sec. va avea o polaritate negativa si timp de 60 sec. va exista iar o oscilatie circulara în sens trigonometric, dupa care se va repeta ciclul de oscilatii.
Mergând mai departe, ajungem la Biserica de pe Calea Eroilor care, la rândul ei, produce un câmp rotitor, având sensul trigonometric.
Ultima piesa a ansamblului este Coloana Infinitului care se compune din mai multe trunchiuri de piramida suprapuse, cap la cap. Doua trunchiuri de piramida, ce au baza mare pusa în comun, dau o polaritate negativa, iar doua trunchiuri de piramida ce au baza mica pusa în comun, dau o polaritate pozitiva.
În spatiu, Coloana fiind alcatuita din module de trunchiuri de piramida, ce formeaza niste clepsidre, suprapuse cap la cap, va avea polaritati alternative de-a lungul ei iar, la capul coloanei, câmpul energetic va fi nul. Sa observam ca Coloana este alcatuita dintr-un numar de 17 clepsidre.
Prin executarea de telemasuratori am constatat ca deasupra Coloanei, la distanta de un modul (1,80 m), apare un camp rotitor de valoare mica, ca rezultanta a suprapunerii tuturor modulelor.
Integrând Coloana în ansamblu, va apare în vârful Coloanei o oscilatie circulara în sens trigonometric de elongatie mare, care porneste din capul Coloanei, ca un fascicol ce se duce pâna la distante foarte mari, pastrându-si dimensiunile, asemeni unei raze laser.
Dupa cum am vazut, fiecare piesa luata separat, are o actiune vibratorie specifica, personala, în spatiul în care se afla. Aceasta este un lucru firesc, daca ne gândim ca fiecare dintre elemente deseneaza în spatiu câte un simbol universal, simbol care nu este altceva decât o cheie, prin care se obtine accesul într-o lume tangibila doar cu simturile interioare.
Dar ceea ce ni s-a parut tulburator, a fost modul în care Brâncusi, sculptorul esentei, a închegat ansamblul, ordonând energiile dupa o Lege Universala, pe care numai intuitia i-o putea releva, obtinând efecte care tin de taina si miracol.
De altfel, când a plecat la Paris, dupa ce-a terminat Coloana, a spus locuitorilor si notabilitatilor orasului ca "habar n-aveti ce va las eu aici". Si a avut dreptate.
În epoca în care Brâncusi a trait si si-a desfasurat activitatea se stiau prea putine lucruri despre televiziune si microunde, iar despre sculptor nu avem informatii cum ca ar fi avut notiuni de electronica.
Si totusi daca privim desenul de mai jos vom observa ca întregul Complex de la Târgu-Jiu functioneaza ca un emitator de microunde, în care Masa Tacerii poate fi comparata cu o sursa de emisie de electroni, Aleea Scaunelor poate fi gândita ca un tun electronic accelerator de particule, Poarta Sarutului ca un modulator, Biserica jucând rolul unui amplificator puternic si, în fine, Coloana Infinitului ca o antena cu ghiduri de unde rezonatoare. Sa fie o pura intâmplare? Un electronist poate recunoaste cu usurinta toate acestea si poate confirma aceasta realitate.
Lipsea din acest ansamblu acea piesa pe care electronistii o numesc reflector si spre surprinderea noastra am gasit-o. Ea a fost gândita si realizata de Brâncusi, dar ea fost asezata la locul ei, dupa ce el a plecat din acest plan fizic, de catre un locuitor al orasului, acolo unde aceeasi intuitie-calauza a omului l-a îndemnat si unde era chiar locul ei firesc sa stea, functional.
Este vorba de ceea ce noi numim Masa Singuratica si care se afla astazi în spatele Coloanei, la câteva sute de metri, jucând rolul de reflector.
Întâmplare?... Providenta?... De fapt nimic nu este întâmplator.
Oare, Ansamblul de la Tg. Jiu este o sursa puternica de emisie pentru distante intergalactice?... Un receptor de mesaje venite din dimensiunile nestiute ale Universului?... Cum poate fi el activat?... Ce alte simboluri mai reprezinta?...
Invitam fizicienii, extrasenzorialii, specialistii în radiestezie sa verifice si sa raspunda la întrebarile de mai sus.
* * *
Limbajul simbolistic, care este un limbaj universal, reprezinta chintesenta Întelepciunii. Plecând de la un simbol este posibil sa regasesti ideile, adevarurile pe care el le reprezinta. Iata de ce, aceia care practica contemplatia pot, privind un simbol, sa se ridice pâna în planul cauzal, în lumea arhetipurilor si astfel sa aibe acces la o lume întreaga de idei si imagini care se nasc natural în jurul acelui simbol. Lumea simbolurilor este lumea vietii si pentru a descifra taina vietii trebuie sa lucrezi cu simbolurile.
Brâncusi a fost un initiat, cunostea valoarea de aur pur a simbolurilor si opera cu ele în lumea noastra fizica. Asa cum natura reuseste sa rezume, într-o singura samânta, un arbore întreg cu: radacina, tulpina, ramuri, frunze, flori, puterea lui de a creste si de a rodi mai departe, tot asa, Brâncusi a sintetizat în opera sa o întreaga stiinta ezoterica, acea stiinta divina a Vietii si a Universului. Fiecare sculptura a sa este o samânta care poate rodi în cel care o priveste, un arbore magnific - Arborele Vietii. De altfel, ghidul lui spiritual care îl îndruma din astral a fost Milarepa, dupa cum singur a afirmat.
Fiecare sculptura a sa este capabila sa te faca sa întelegi "tâlcul adevarat al lucrurilor", cum singur obisnuia sa spuna, caci fara esenta nimic nu poate dainui.
Sa analizam acum, din punct de vedere simbolistic, mai întâi fiecare element al ansamblului, asa cum am facut-o radiestezic si apoi sa contemplam întregul.
Gânditorii tuturor timpurilor au cautat, prin meditatie, sa afle simbolul Universului, ca viziune sintetica, care sa permita sa fie perceput în unitatea sa. Acest simbol, confirmat de întreaga traditie, este cercul cu centrul sau. Cercul, este deci simbolul Universului, iar centrul reprezinta Forta Creatoare, Fiinta Suprema care îl anima si îl sustine.
Asa dar Masa Tacerii, este simbolul Creatorului si al Creatiei Sale, este Simbolul celui care vorbeste în Tacere. Cercul, format din cele 12 scaune, reprezinta Sufletul, Creatia Manifestata care se hraneste din punctul Central -masa din piatra-, Spiritul.
Masa Tacerii te invita la o Cina de Taina, ritual sacru în care fiinta poate sa se nasca din nou, în Spirit si Duh, în limbaj Christic.
Poarta Sarutului este tot simbol al Divinitatii, dar la o alta dimensiune. Aici ne miscam într-un nivel vibratoriu mai subtil, al Sferei, un spatiu a carei a treia dimensiune este Profunzimea. Este un alt limbaj marturisind despre acelasi unic Adevar. Poarta Sarutului este poarta care duce spre Împaratie, filtrul iubirii desavârsite, a Iubirii Calauza, cea care este Lumina pe Carare - Aleea Scaunelor.
Ca sa poti face saltul catre Spirit ai nevoie de gratie, de Har.
Biserica, cu nava ei sub forma de cruce, nu a fost în mod întâmplator gândita în ansamblu. Ea este cea care coboara Duhul Sfânt, cel care purifica, dar te si investeste cu forta întelegerii. Ea reprezinta forta Întelepciunii Divine, a sacrificiului, dar si pavaza pe care simbolul crucii ti-o da pentru a putea urca treptele care duc catre Lumina.
În fine, ultima treapta - Coloana, zborul, materia sublimata în Spirit.
Coloana fara de sfârsit este de fapt un lingam urias, simbol al Spiritului fecundator, acel AXIS MUNDI sau CARDINEX MUNDI, un laser prin lumina caruia poti cunoaste gustul Eternitatii si parfumul Desavârsirii. Despre el ar fi multe de povestit, dar ne multumim doar sa amintim de el. În carte sunt mai multe detalii.
Putem constata cu usurinta ca ansamblul monumental, asa cum a fost gândit si realizat de Brâncusi, contine doua lasere. Un laser orizontal, cu axul format din Masa Tacerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sarutului, Biserica si Masa Singuratica - care alcatuieste laserul inferior si Coloana Infinitului, care are forma verticala si formeaza laserul superior. Important este sa stii sa treci dela linia orizontala la cea verticala, de la materie la spirit. Iata transformarea pe care ansamblul, asa cum l-a conceput Brâncusi, o opereaza în structura intima, subtila a persoanei care îl parcurge pe jos de la un capat la celalalt.
Sublimarea grosierului în subtil, a întunericului în lumina, a letargiei în zbor, este darul pe care Brâncusi l-a lasat urmasilor sai. Brâncusi a fost un Vindecator prin Opera lui.
Puteti încerca singuri aceasta experienta parcurgând, acum avizati, ansamblul de la Masa Tacerii catre Coloana, ca si cum ati face o meditatie.
Porniti de la Masa Tacerii în pas lent, ritmat, observându-va doar respiratia. Lasati privirea sa mângâie, pe masura ce înaintati, fiecare element al ansamblului. O sa sesizati ca privirea va este purtata de la un registru la altul, într-un mod firesc, natural: de la registrul cel mai de jos - Masa si Aleea Scaunelor, urca apoi în al doilea registru pe care îl marcheaza Poarta Sarutului, pentru ca, în final, sa tâsneasca pur si simplu catre Înaltul Înaltului, fiind purtata catre lumina boltii fara margini, de catre spirala Coloanei.
În timp ce privirea voastra se va înalta tot mai sus, fantastica energie care somnoleaza la baza coloanei vertebrale va începe sa urce blând, dulce catre centrul energetic din crestetul capului.
Brâncusi, prin tot ceea ce a creeat, dovedeste ca a fost un Învatator autentic.
El reuseste sa conduca cu o mâna sigura pe cel care parcurge ansamblul, indiferent de nivelul spiritual la care a ajuns, iar procesul trezirii are loc firesc, natural, asemeni înfloririi unui boboc de floare.
Cei care cauta sa evoluieze pe toate cele trei planuri de existenta: - fizic, spiritual, divin, cei care cauta iubirea, întelepciunea, adevarul, cei care cauta forta si fericirea, trebuie sa stie ca nu vor putea gasi toate acestea, decât daca vor merge într-o singura directie, de la obscur la lumina, de la jos la înalt, de la tacere la cântecul sferelor.
Acestea ne învata creatia lui Brâncusi, aceasta este samânta divina pe care mâna sculptorului o sadeste în inima celor care parcurg acest ansamblu, chiar daca putini constientizeaza fenomenul. Lucrul se face în taina, profund si precis.
Brâncusi ne învata sa gasim vârful muntelui, sa vibram la unison cu acest vârf, caci momentul în care vom realiza aceasta, fortele extraordinare, latente, potentiale care ni s-au dat prin nastere, vor putea face miracole în viata noastra.
Brâncusi este un vindecator spiritual. Simbolurile daltuite de el, activeaza în cei care le privesc, planurile profunde, intime, eliberând energiile blocate, ridicând calitatea constiintei si a iubirii neconditionate. Ca orice vindecator - initiat, Brâncusi a luat în consideratie aspectele multidimensionale ale omului, urmarind trezirea lui spirituala cu implicatiile binecuvântate, care decurg de aici: regasire, armonizare, reîntregire. Sculpturile lui îndumnezeiesc Omul prin bucuria pe care o trezeste în cel care le priveste.
"Eu vreau sa sculptez forme care pot da bucurie oamenilor", spunea el si ce altceva poate însemna Bucuria, daca nu îndumnezeire, adica armonia traita pe toate planurile?
Dincolo de forma, sculpturile lui Brâncusi sunt lacrimi de bucurie, pe care acesta le lasa sa cada continuu peste sufletul celui care stie sa vada. Este omagiul pe care maestrul îl aduce pamântului sfânt din lutul caruia, cândva, într-un an solar si unic, cântecul lui de Om s-a nascut.
- cel care poate descrie, desena, analiza structura, culoarea sau forma lumii pe care o priveste. Aceasta este lumea obiectiva.
Omul care se afla în interiorul sferei, este misticul, initiatul, paranormalul, adica cel care simte lumea în interiorul careia se afla, lumea subiectiva.
Realitatea este alcatuita din cele doua ipostaze. Ele trebuiesc îngemanate, pentru a obtine imaginea corecta, reala a Întregului.
Pentru ca un Om, nu este numai o masa de oase, muschi si nervi. El este, în mod egal, o lume de simtiri, sentimente, gânduri... El însusi este un Univers care respira, creeaza, traieste esecuri si bucurii, tristeti si victorii.
În interiorul acestui Univers îsi desfasoara activitatea alte Universuri, cu legile lor si care, la rândul lui, el însusi traieste în interiorul unui alt Univers. Între aceste Universuri exista o strânsa interdependenta si o buna comunicare si nu pot fi luate si tratate separat.
Omul este o carte deschisa... o imensitate.
În rândurile de mai jos noi va propunem doar o cale catre taina descifrarii lui, cale pe care Brâncusi a mers toata viata lui.
Ceea ce am simtit si trait la Tg. Jiu, în fata Ansamblului Sculptural al lui Constantin Brâncusi, nu poate fi descris decât ca o parte din realul lui. Este o parte din adevarul lumii profunde a sculpturilor acestui neegalat Artist, adevar pe care ni l-au confirmat, în mare parte, marturiile celor care au stiut sa vada, sa simta si sa-i asculte mesajul în tacere. Acest adevar ramâne sa-l cautati si sa-l aflati prin trairea voastra personala.
Despre Opera lui Brâncusi si despre el însusi, s-au scris mii de pagini. Este firesc, când ne gândim ca tot ceea ce creeaza un om nascut cu har divin, indiferent de domeniul pe care îl abordeaza, este ca o fântâna insondabila, din care poti sa-ti potolesti setea de nesfârsit.
Despre Miorita, balada solara a inimii neamului românesc, sau despre versul fara seaman al lui Eminescu, s-a scris si se va mai scrie cât vom dainui pe acest pamânt. La fel se întâmpla si cu creatia lui Brâncusi. Toti trei, Cântaretul anonim, Eminescu si Brâncusi sunt fântâni cu apa vie, sapate în pamântul românesc de mâna Divinitatii.
Prin rândurile de mai jos dorim sa va relatam câteva din cercetarile facute de noi, din alt unghi de vedere decât cele obisnuite, cercetari care au vizat mai ales aspectele subtile, vibratorii, misterioase ale creatiei brâncusiene, aspecte mai putin, poate, palpate cu ceea ce reprezinta constienta noastra, dar care opereaza sigur si precis în profunzimile subconstientului nostru.
Una din metodele pe care le-am folosit pentru a ne apropia de adevarul cuprins în opera lui Brâncusi, a fost radiestezia. Pentru cei care care nu cunosc cuvântul, radiestezie înseamna : sensibilitatea fiintei umane la radiatii, la influientele care se degaja din lumea înconjuratoare. Este un mod particular de a sti sau de a percepe lucrurile, altfel decât cu cele cinci simturi obisnuite si care se bazeaza pe fenomenele rezonantei.
Si acum iata ce ne-au relevat masuratorile radiestezice facute asupra Ansamblului de la Târgu-Jiu. Dupa cum se stie, Complexul monumental, asa cum l-a conceput si materializat sculptorul, cuprinde mai multe piese de sine statatoare si anume : - Masa Tacerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sarutului, Coloana Infinitului. Acestea, împreuna cu biserica existenta pe Calea Eroilor, gândita de Brâncusi si luata de el în consideratie, ca facând parte din ansamblu, alcatuiesc un întreg dinamic si operant. Biserica a fost prevazuta în planurile sale, sub forma unei biserici cu o arhitectura foarte moderna, dar aceasta nu s-a putut construi din cauza lipsei de fonduri si a unor neîntelegeri. Ea nu poate fi gândita ca exclusa din ansamblu si o sa vedem de ce.
Mai târziu, dupa terminarea fixarii pieselor în ansamblu, a fost amplasata înca o masa de piatra, în parcul unde se afla Coloana Infinitului, nu în mod întâmplator, de catre o persoana necunoscuta autoritatilor.
Toate piesele sunt asezate în linie dreapta, orientate pe axa est-vest, pe Calea Eroilor si traverseaza orasul Târgu-Jiu.
Prin masuratori radiestezice, am stabilit ca la Masa Tacerii, o masa masiva din piatra, înconjurata de 12 scaune asemanatoare, exista niste câmpuri energetice polarizate diferit. Cele 12 scaune au câmpuri energetice polarizate, alternând semnul pozitiv cu cel negativ, iar în centrul mesei de piatra am masurat un camp rotitor cu o elongatie destul de mare, adica având o energie usor sesizabila de catre persoanele senzitive. Câmpul rotitor, având sensul de rotatie trigonometric, este generat de cele 12 scaune, ce au polaritatea alternativa. Se pare ca, prin natura lui, câmpul energetic rotativ este cel mai benefic câmp pentru celula vie. Nu stim câti trecatori s-au asezat la Masa Tacerii, pe unul din cele 12 scaune, ca sa se odihneasca sau sa manânce si au constientizat faptul ca se simt mai bine si ca oboseala le-a trecut mai repede, ca de obicei. Daca toate cele 12 scaune ar fi ocupate în acelasi timp, fenomenul ar fi si mai bine pus în evidenta. Polaritatea diferita a scaunelor, indica faptul ca la masa ar trebui sa se aseze alternativ o persoana de sex feminin si apoi o persoana de sex masculin, pe scaunele corespunzatoare polaritatii lor. Chiar daca nu este cunoscuta polaritatea primului scaun, trebuie sa se respecte alternanta persoanelor de sex masculin si a celor de sex feminin. Daca lipseste o persoana sau mai multe, polaritatile se pastreaza prin existenta scaunelor ramase neocupate.. Câmpul rotitor al mesei functioneaza bine daca se pastreaza alternanta amintita.
Aleea Scaunelor poate functiona ca un câmp vibratoriu de sine statator, asa cum, de altfel, poate functiona fiecare din cele 5 elemente ale ansamblului.
Din electrostatica se stie ca orice denivelare sau un vârf de pe o suprafata, se încarca cu sarcini electrice de sens opus suprafetei pe care se afla asezata piesa respectiva. În cazul nostru, orice denivelare de pe suprafata pamântului - deal, munte sau ori ce alt ceva- se va încarca pozitiv fata de pamânt, care este polarizat negativ. Deci fiecare scaun de pe Alee va avea o polaritate pozitiva.
Daca asezam doua scaune, ca sa fie alaturi unul de altul, vom observa ca unul dintre ele va avea o polaritate pozitiva, iar celalat o polaritate negativa, formând în acest fel un dipol. Dar daca mai asezam un scaun lânga celelalte doua, toate trei vor avea o polaritate care se va schimba dupa urmatorul program:
- scaunul nr. 1 se va încarca pozitiv timp de 45 secunde, va deveni nul timp de 45 de sec., dupa care iar se va încarca pozitiv timp de 45 sec., s.a.m.d.
- scaunul nr. 2 se va încarca în acelasi timp cu scaunul nr. 1, dar cu sarcini negative, timp de 45 sec., dupa care se va încarca pozitiv tot timp de 45 sec., în perioada când scaunul nr. 1 va avea câmpul nul.
- Scaunul nr. 3 va respecta polaritatea si ciclul primului scaun.
Deci, în timp ce scaunele 1 si 3 au o polaritate pozitiva, timp de 45 sec., scaunul din centru va avea polaritatea negativa, timp de 45 sec., iar când scaunele 1 si 3 vor avea câmpul nul, scaunul nr. 2 va avea polaritatea pozitiva. Distanta dintre scaune nu schimba frecventa de oscilatie, dar marimea ei este invers proportionala cu distanta.
Acum, daca gândim ca pe Aleea Scaunelor sunt asezate, de o parte si de alta a aleei, câte 5 grupuri de scaune, fiecare grup având 3 scaune, vom avea în final un câmp rotitor central, având sensul de rotatie trigonometric - sensul spiralei vietii. E plictisitor, nu?
Sa trecem acum la Poarta Sarutului . Efectuând masuratorile radiestezice pe centrul portii am constatat urmatoarele oscilatii :
- timp de 60 sec. va exista o polaritate pozitiva, timp de 60 sec. va exista o oscilatie circulara, în sens trigonometric, timp de 60 sec. va avea o polaritate negativa si timp de 60 sec. va exista iar o oscilatie circulara în sens trigonometric, dupa care se va repeta ciclul de oscilatii.
Mergând mai departe, ajungem la Biserica de pe Calea Eroilor care, la rândul ei, produce un câmp rotitor, având sensul trigonometric.
Ultima piesa a ansamblului este Coloana Infinitului care se compune din mai multe trunchiuri de piramida suprapuse, cap la cap. Doua trunchiuri de piramida, ce au baza mare pusa în comun, dau o polaritate negativa, iar doua trunchiuri de piramida ce au baza mica pusa în comun, dau o polaritate pozitiva.
În spatiu, Coloana fiind alcatuita din module de trunchiuri de piramida, ce formeaza niste clepsidre, suprapuse cap la cap, va avea polaritati alternative de-a lungul ei iar, la capul coloanei, câmpul energetic va fi nul. Sa observam ca Coloana este alcatuita dintr-un numar de 17 clepsidre.
Prin executarea de telemasuratori am constatat ca deasupra Coloanei, la distanta de un modul (1,80 m), apare un camp rotitor de valoare mica, ca rezultanta a suprapunerii tuturor modulelor.
Integrând Coloana în ansamblu, va apare în vârful Coloanei o oscilatie circulara în sens trigonometric de elongatie mare, care porneste din capul Coloanei, ca un fascicol ce se duce pâna la distante foarte mari, pastrându-si dimensiunile, asemeni unei raze laser.
Dupa cum am vazut, fiecare piesa luata separat, are o actiune vibratorie specifica, personala, în spatiul în care se afla. Aceasta este un lucru firesc, daca ne gândim ca fiecare dintre elemente deseneaza în spatiu câte un simbol universal, simbol care nu este altceva decât o cheie, prin care se obtine accesul într-o lume tangibila doar cu simturile interioare.
Dar ceea ce ni s-a parut tulburator, a fost modul în care Brâncusi, sculptorul esentei, a închegat ansamblul, ordonând energiile dupa o Lege Universala, pe care numai intuitia i-o putea releva, obtinând efecte care tin de taina si miracol.
De altfel, când a plecat la Paris, dupa ce-a terminat Coloana, a spus locuitorilor si notabilitatilor orasului ca "habar n-aveti ce va las eu aici". Si a avut dreptate.
În epoca în care Brâncusi a trait si si-a desfasurat activitatea se stiau prea putine lucruri despre televiziune si microunde, iar despre sculptor nu avem informatii cum ca ar fi avut notiuni de electronica.
Si totusi daca privim desenul de mai jos vom observa ca întregul Complex de la Târgu-Jiu functioneaza ca un emitator de microunde, în care Masa Tacerii poate fi comparata cu o sursa de emisie de electroni, Aleea Scaunelor poate fi gândita ca un tun electronic accelerator de particule, Poarta Sarutului ca un modulator, Biserica jucând rolul unui amplificator puternic si, în fine, Coloana Infinitului ca o antena cu ghiduri de unde rezonatoare. Sa fie o pura intâmplare? Un electronist poate recunoaste cu usurinta toate acestea si poate confirma aceasta realitate.
Lipsea din acest ansamblu acea piesa pe care electronistii o numesc reflector si spre surprinderea noastra am gasit-o. Ea a fost gândita si realizata de Brâncusi, dar ea fost asezata la locul ei, dupa ce el a plecat din acest plan fizic, de catre un locuitor al orasului, acolo unde aceeasi intuitie-calauza a omului l-a îndemnat si unde era chiar locul ei firesc sa stea, functional.
Este vorba de ceea ce noi numim Masa Singuratica si care se afla astazi în spatele Coloanei, la câteva sute de metri, jucând rolul de reflector.
Întâmplare?... Providenta?... De fapt nimic nu este întâmplator.
Oare, Ansamblul de la Tg. Jiu este o sursa puternica de emisie pentru distante intergalactice?... Un receptor de mesaje venite din dimensiunile nestiute ale Universului?... Cum poate fi el activat?... Ce alte simboluri mai reprezinta?...
Invitam fizicienii, extrasenzorialii, specialistii în radiestezie sa verifice si sa raspunda la întrebarile de mai sus.
* * *
Limbajul simbolistic, care este un limbaj universal, reprezinta chintesenta Întelepciunii. Plecând de la un simbol este posibil sa regasesti ideile, adevarurile pe care el le reprezinta. Iata de ce, aceia care practica contemplatia pot, privind un simbol, sa se ridice pâna în planul cauzal, în lumea arhetipurilor si astfel sa aibe acces la o lume întreaga de idei si imagini care se nasc natural în jurul acelui simbol. Lumea simbolurilor este lumea vietii si pentru a descifra taina vietii trebuie sa lucrezi cu simbolurile.
Brâncusi a fost un initiat, cunostea valoarea de aur pur a simbolurilor si opera cu ele în lumea noastra fizica. Asa cum natura reuseste sa rezume, într-o singura samânta, un arbore întreg cu: radacina, tulpina, ramuri, frunze, flori, puterea lui de a creste si de a rodi mai departe, tot asa, Brâncusi a sintetizat în opera sa o întreaga stiinta ezoterica, acea stiinta divina a Vietii si a Universului. Fiecare sculptura a sa este o samânta care poate rodi în cel care o priveste, un arbore magnific - Arborele Vietii. De altfel, ghidul lui spiritual care îl îndruma din astral a fost Milarepa, dupa cum singur a afirmat.
Fiecare sculptura a sa este capabila sa te faca sa întelegi "tâlcul adevarat al lucrurilor", cum singur obisnuia sa spuna, caci fara esenta nimic nu poate dainui.
Sa analizam acum, din punct de vedere simbolistic, mai întâi fiecare element al ansamblului, asa cum am facut-o radiestezic si apoi sa contemplam întregul.
Gânditorii tuturor timpurilor au cautat, prin meditatie, sa afle simbolul Universului, ca viziune sintetica, care sa permita sa fie perceput în unitatea sa. Acest simbol, confirmat de întreaga traditie, este cercul cu centrul sau. Cercul, este deci simbolul Universului, iar centrul reprezinta Forta Creatoare, Fiinta Suprema care îl anima si îl sustine.
Asa dar Masa Tacerii, este simbolul Creatorului si al Creatiei Sale, este Simbolul celui care vorbeste în Tacere. Cercul, format din cele 12 scaune, reprezinta Sufletul, Creatia Manifestata care se hraneste din punctul Central -masa din piatra-, Spiritul.
Masa Tacerii te invita la o Cina de Taina, ritual sacru în care fiinta poate sa se nasca din nou, în Spirit si Duh, în limbaj Christic.
Poarta Sarutului este tot simbol al Divinitatii, dar la o alta dimensiune. Aici ne miscam într-un nivel vibratoriu mai subtil, al Sferei, un spatiu a carei a treia dimensiune este Profunzimea. Este un alt limbaj marturisind despre acelasi unic Adevar. Poarta Sarutului este poarta care duce spre Împaratie, filtrul iubirii desavârsite, a Iubirii Calauza, cea care este Lumina pe Carare - Aleea Scaunelor.
Ca sa poti face saltul catre Spirit ai nevoie de gratie, de Har.
Biserica, cu nava ei sub forma de cruce, nu a fost în mod întâmplator gândita în ansamblu. Ea este cea care coboara Duhul Sfânt, cel care purifica, dar te si investeste cu forta întelegerii. Ea reprezinta forta Întelepciunii Divine, a sacrificiului, dar si pavaza pe care simbolul crucii ti-o da pentru a putea urca treptele care duc catre Lumina.
În fine, ultima treapta - Coloana, zborul, materia sublimata în Spirit.
Coloana fara de sfârsit este de fapt un lingam urias, simbol al Spiritului fecundator, acel AXIS MUNDI sau CARDINEX MUNDI, un laser prin lumina caruia poti cunoaste gustul Eternitatii si parfumul Desavârsirii. Despre el ar fi multe de povestit, dar ne multumim doar sa amintim de el. În carte sunt mai multe detalii.
Putem constata cu usurinta ca ansamblul monumental, asa cum a fost gândit si realizat de Brâncusi, contine doua lasere. Un laser orizontal, cu axul format din Masa Tacerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sarutului, Biserica si Masa Singuratica - care alcatuieste laserul inferior si Coloana Infinitului, care are forma verticala si formeaza laserul superior. Important este sa stii sa treci dela linia orizontala la cea verticala, de la materie la spirit. Iata transformarea pe care ansamblul, asa cum l-a conceput Brâncusi, o opereaza în structura intima, subtila a persoanei care îl parcurge pe jos de la un capat la celalalt.
Sublimarea grosierului în subtil, a întunericului în lumina, a letargiei în zbor, este darul pe care Brâncusi l-a lasat urmasilor sai. Brâncusi a fost un Vindecator prin Opera lui.
Puteti încerca singuri aceasta experienta parcurgând, acum avizati, ansamblul de la Masa Tacerii catre Coloana, ca si cum ati face o meditatie.
Porniti de la Masa Tacerii în pas lent, ritmat, observându-va doar respiratia. Lasati privirea sa mângâie, pe masura ce înaintati, fiecare element al ansamblului. O sa sesizati ca privirea va este purtata de la un registru la altul, într-un mod firesc, natural: de la registrul cel mai de jos - Masa si Aleea Scaunelor, urca apoi în al doilea registru pe care îl marcheaza Poarta Sarutului, pentru ca, în final, sa tâsneasca pur si simplu catre Înaltul Înaltului, fiind purtata catre lumina boltii fara margini, de catre spirala Coloanei.
În timp ce privirea voastra se va înalta tot mai sus, fantastica energie care somnoleaza la baza coloanei vertebrale va începe sa urce blând, dulce catre centrul energetic din crestetul capului.
Brâncusi, prin tot ceea ce a creeat, dovedeste ca a fost un Învatator autentic.
El reuseste sa conduca cu o mâna sigura pe cel care parcurge ansamblul, indiferent de nivelul spiritual la care a ajuns, iar procesul trezirii are loc firesc, natural, asemeni înfloririi unui boboc de floare.
Cei care cauta sa evoluieze pe toate cele trei planuri de existenta: - fizic, spiritual, divin, cei care cauta iubirea, întelepciunea, adevarul, cei care cauta forta si fericirea, trebuie sa stie ca nu vor putea gasi toate acestea, decât daca vor merge într-o singura directie, de la obscur la lumina, de la jos la înalt, de la tacere la cântecul sferelor.
Acestea ne învata creatia lui Brâncusi, aceasta este samânta divina pe care mâna sculptorului o sadeste în inima celor care parcurg acest ansamblu, chiar daca putini constientizeaza fenomenul. Lucrul se face în taina, profund si precis.
Brâncusi ne învata sa gasim vârful muntelui, sa vibram la unison cu acest vârf, caci momentul în care vom realiza aceasta, fortele extraordinare, latente, potentiale care ni s-au dat prin nastere, vor putea face miracole în viata noastra.
Brâncusi este un vindecator spiritual. Simbolurile daltuite de el, activeaza în cei care le privesc, planurile profunde, intime, eliberând energiile blocate, ridicând calitatea constiintei si a iubirii neconditionate. Ca orice vindecator - initiat, Brâncusi a luat în consideratie aspectele multidimensionale ale omului, urmarind trezirea lui spirituala cu implicatiile binecuvântate, care decurg de aici: regasire, armonizare, reîntregire. Sculpturile lui îndumnezeiesc Omul prin bucuria pe care o trezeste în cel care le priveste.
"Eu vreau sa sculptez forme care pot da bucurie oamenilor", spunea el si ce altceva poate însemna Bucuria, daca nu îndumnezeire, adica armonia traita pe toate planurile?
Dincolo de forma, sculpturile lui Brâncusi sunt lacrimi de bucurie, pe care acesta le lasa sa cada continuu peste sufletul celui care stie sa vada. Este omagiul pe care maestrul îl aduce pamântului sfânt din lutul caruia, cândva, într-un an solar si unic, cântecul lui de Om s-a nascut.
|
Bebe Stratulat 4/22/2007 |
Contact: |
|
|
