“De ce nu-i românul neamt si vitãvercea”
Am auzit adesea printre romanii din Germania discutii pe o tema parca preferata, savurosa:
” nemtii astia domnule…sunt asa si pe dincolo, fac aia in loc sa dreaga ailalta…”
Noroc ca ei, nemtii astia, nu stiu cit sunt de stupizi, de pampalai, de lipsiti de haz , de tepeni si de constipati la minte si isi vad de viata lor mai departe, asa plicticos si fara pic de fantezie, cum au apucat de la mosii si stramosii lor…
Pe cei care le fac socotelile nemtilor la modul acesta tare i-as mai intreba asa:
” Pai mai fratilor, daca aici e asa de rau si acolo-i asa de bine, atunci de ce naiba-i acolo asa de rau si aici i-asa de bine? Si ce va retine sa va intoarceti acasa?
Va tin nemtii ostateci? Fiti rezonabili, razboiul s-a sfirsit demult, puteti pleca acasa cind doriti…granitele sunt deschise nu numai de-acolo-ncoace, ci si de-aici incolo.”
Auzindu-va cum le stiti pe toate ma intreb: “ati venit aici cu ginduri caritabile de a schimba nemtii, sau fiindca vi s-a parut ca la ei se traieste mai bine?”
Nu va ginditi ca daca vor ajunge sa gindeasca, sa munceasca si sa procedeze ca romanii in citiva anisori va trebui sa va pregatiti iara bocceluta si sa migrati in alta tara?
E foarte-adevarat, nemtii astia sint total lipsiti de inventivitate, de fantezie si de imaginatie.
Respecta reguli peste reguli, circula cu bicicleta numai pe drumul de biciclete, nu calatoresc fara bilet, nu fac evaziuni fiscale, isi sorteaza pina si gunoiul, isi bat capul cu o multime de masuri de siguranta, simtul aproximativului nu-i caracterizeaza absolut deloc. Vorbim aici bineinteles de majoritate.
Bineinteles ca e total aiurea sa parasutezi intr-o astfel de societate unde cum bine remarca un var de-al meu dupa numai citeva zile de sedere:
” Bai, aici totu-i o lege”.
Nu ca acasa unde legile-s date ca sa dea satisfactie celor care le incalca din principiu, si unde aproape totul se face cu o marja mare de aproximativ.
Peretii caselor sunt aproape drepti, strazile sunt aproape asfaltate, cimpurile sunt aproximativ cultivate, oamenii aproape ca au ce minca, si fiecare la locului lui de munca isi face aproximativ datoria, iar pentru asta primeste un salariu la fel de aproximativ.
Multi romani sunt de parere ca nemtii astia dom´le sunt absolut lipsiti de haz.
Asa-i, aveti perfecta dreptate. Se duc constiinciosi la program la ora fixata, nu cu intirziere de 1-2 ore, isi indeplinesc indatoririle de servici in loc sa-si petreaca ziua de munca vorbind la telefon cu familia sau cu prietenii, sa bea cafea dupa cafea intr-un taifas necontenit cu colegii, sa pleace macar oleaca mai devreme, sa-si ia zile libere la mica ciupeala, sa plece acasa cu obiectele de birou, detergentii sau alte ustensile ce le stau la dispozitie in procesul muncii…pe principiul “lupul de unde alearga, de-acolo maninca”…pe care sincera sa fiu nu l-am priceput niciodata, sau poate nu-l stiu eu in varianta corecta…
Deasemeni plicticosii astia de nemti odata ajunsi acasa se ocupa de familiile si problemele lor fara sa le faca publice, sa le discute zgomotos cu vecinii la coltul blocului, si la rindu-le sunt nesimtitori si dezinteresati habar n-avind ce probleme au vecinii lor, cine intra si cine iese pe usile acestora.
Din aceasta cauza, uneori cind ii atinge aripa mortii in singuratate, sunt gasiti dupa miros abea dupa citeva luni de la deces. Deh!
Ui la ei ce-ntepeniti…nu se pupa intre ei cordiali si prietenosi de la a doua intilnire, sau chiar de la prima, numindu-se generic prieteni sau macar amici, povestindu-si unul altuia cite-n luna si in stele, nerabdatori sa se desparta ca sa poata povesti urmatorului “prieten” ce a zis si a facut amicul X…., foarte reci si lipsiti de haz si nemtii astia, zau asa!
Ati avut vreodata ocazia sa va aflati la nevoie si sa apelati la ajutorul lor?
Si, cum au procedat?…
Asa-i, sunt total lipsiti de fantezie si imaginatie, iti sar deindata in ajutor fara sa te-ntrebe nici cum te cheama, nu-i intereseaza nici macar lucruri mai intime, nu asteapta sa le faci cinste cu “una mica”, sau sa-i rasplatesti altcumva decit cu banalul DANKE! pentru serviciul facut, te-ajuta si-apoi iti intorc pur si simplu spatele vazindu-si de treaburile lor…ce oameni!
Nu te-apropii de sufletul lor impietrit…
Barbatii nemti?…Ioi, niste papa lapte!!!
Nu se iau de fete si femei pe strada, nu le fluiera, nu le fac dulce cu ochiul, nu le inghesuie in autobuz si nu le ciupesc de fund, dindu-le astfel senzatia placuta ca sunt atragatoare, dorite si sexy. Ce stiu ei…
Probabil ca din aceasta pricina femeile lor au renuntat sa se mai osteneasca sa atraga atentia barbatilor chinuindu-si picioarele zilnic pe tocuri inalte, punindu-si toate bijuteriile din dotare dintr-o data la git, in urechi si pe miini, machiindu-se abundent si imbracindu-se in haine incomode, lucioase, viguros colorate si strinse pe talie, in caz ca ea mai exista…
Femeile germane nu fac eforturi sa epateze si sa-si capete titlul de Doamne, nemtii astia, in nesfirsita lor lipsa de haz, nici nu s-au gindit sa-si imparta femeile in Doamne si mai putin Doamne, le-au intitulat pe toate purtatoarele sexului mai mult sau mai putin frumos FRAU si lasindu-le pe toate sa fiarba in aceeasi oala, ce plictiseala…
Femeile germane?….” Pfui! Urite cu draci!”, am auzit adesea parerile barbatilor romani.
” Nemtoaicele??? Beh! Caloase si neingrijite…brrrr !!!”
Dar la o adica am constat ca daca o nemtoaica cit ar fi ea de urita, de caloasa si de neingrijita le face cu ochiul, vajnicii urmasi ai lui Burebista isi lasa si familia si principiile morale sau estetice balta, si se duc dupa femeia germana mincind pamintul nu alta…c-are oi mai multe, mindre si cornute, si cai invatati si ciini mai barbati…
Asa mi-am dat seama ca femeile nemtoaice atrag prin alte mijloace. Prin increderea in ele, prin independenta, prin mijloacele materiale de care dispun si siguranta zilei de miine, calitati deprinse prin educatie de-a lungul secolelor, nu numai de catre ele ci si de barbati. Si ma-ntreb, cum o fi mai bine?
Asta nu inseamna ca nu sunt o multime de barbati nemti nemultumiti de independenta femeilor nemtoaice, care isi doresc neveste docile si gospodine, asa cum au romanii de pilda, si atunci se casatoresc cu fete mai timide si mai supuse de prin sud-estul Europei, Asia si Africa.
Asta creeaza multe locuri libere pe piata parteneriala pentru barbatii de alte nationalitati.
Din pacate ca si pe piata muncii, ramin indeosebi libere locurile refuzate de bastinasi…deh! dreptul primului venit, veneticii vor fi intotdeauna pe locurile mai din urma…
Oare sa nu fie asta un motiv de nemultumire si ranchiuna pe care multi dintre noi veneticii il avem la adresa nemtilor?
Faptul ca in societatea germana ne pierdem identitatea, valoarea studiilor, traditiile, obiceiurile, respectul si increderea in noi, simtindu-ne la jumatatea vietii ca niste tinci care de-abea invata sa vorbeasca si sa mearga copacel?
Pe unii frustrarea asta ii propulseaza, ii ambitioneaza sa se-ncapatineze si sa reuseasca, sa stea pe picior de egalitate cu nemtii sau sa le-o ia inainte.
Cei mai multi insa se lasa descurajati de frustrare si renunta la lupta, se izoleaza din ce in ce mai tare, si pentru ca multi dintre noi cautam vina mereu aiurea si niciodata in noi, concluzionam ca societatea ne exclude.
Si ce ne mai ramine de facut alta decit sa devenim la rindu-ne agresivi la adresa societatii?…Si cine e societatea asta? Pai fiecare cetatean in parte, neamtul dom´le, ca suntem in tara nemtilor…
Romanii din Anglia se vor plinge de raceala englezilor, cei din Norvegia de raceala norvegienilor si tot asa…drept e ca sunt si tari racoroase, cu soare mai putin, si doar s-a stabilit stiintific ca un rol important in personalitatea si caracterul oamenilor il joaca si clima.
E drept ca tarile vorbitoare de limba latina se aseamana mai mult cu ceea ce stiam noi de-acasa, ca sunt mai insorite si mai calde, deci mai prietenoase la prima vedere, oamenii mai vorbareti, mai rizareti si mai volubili, dar sunt convinsa ca si acolo veneticii, sau o buna parte din ei sunt nemultumiti de lipsa de simpatie cu care ii intimpina societatea…
Dar oare e vina societatii???
Bucurosi de oaspeti? Depinde ce fel de oaspeti…Nicht Wahr?
Nota: Posibila asemanare cu personaje din realitate e pur si simplu intimplatoare.
Intentia acestei povestiri fantastice nu a fost de a denigra pe unii si a-i slavi pe altii si nici invers.
Fiecare popor e altfel, asa cum fiecare om in parte e altfel.
Calitati si defecte avem fiecare, indiferent carei culturi apartinem.
Tendinta de generalizare e o mare prostie. Tot astfel cum o mare prostie e sa avem pretentia ca altii ar trebui sa fie pe placul nostru.
Imi pare ca intelepciunea e urmatoarea:
“accepta-i pe ceilalti asa cum sunt si schimba-te pe tine insuti!”
Un om multumit cu sine se simte bine oriunde.
Si din pacate, un om desprins de cultura, obiceiurile si obirsia lui isi regaseste cu greu echilibrul, multumirea si increderea in el insusi.
Problemele de adaptare ne apartin fiecaruia din noi, nu societatii in care am aterizat.
|
Mihaela Stângã 4/19/2007 |
Contact: |
|
|
