Carpe diem : Istorie si poezie
Pasii m-au purtat adesea pe Yonge Street, în zona centrală a North Yorkului. Aici, în locul unde această principală arteră se intersectează cu bulevardele Churchil si Church, se află un spatiu îngrădit, de o apreciabilă mărime, ceva în stilul unui fost cimitir, restrâns si prezervat acum ca un site istoric. Într-una din zile, mânat de curiozitate, m-am decis să poposesc în acest perimetru si să văd mai îndeaproape despre ce este vorba. Chiar pe colț, la locul de acces, se află o placă memorială, care poartă ca un fel de titlu : Willowdale. Historic communitiy. În cuprinsul său se evidențiază că prima așezare administrativă din North York a luat ființă în aria cuprinsă între Park Home și Finch Avenue. Cele dintîi persoane stabilite aici au fost soții Jakob și Elisabeth Cummer, cărora li s-au alăturat curând alte familii sosite din SUA și Marea Britanie. Soții Cummer după câte se vede oameni cu o bună situație materială au donat o suprafață din pământul lor pentru ridicarea, în 1834, chiar pe acest loc a unei capele metodiste din lemn. In 1856 acest sfânt lăcaș a fost înlocuit cu o biserică din cărămidă. Între timp, în comunitatea respectivă luase ființă Willowdale School, cunoscută atunci și sub denumirea de Brown School, ceea ce grăiește despre lărgirea și consolidarea acestei așezări. Mai târziu, în jurul bisericii a fost creat cimitirul, în care și-au aflat locul de veci primii întemeietori ai North Yorkului. Un monument de o mărime și formă aparte poartă inscripția :Erected in memmory of Jakob Cummer, născut în Pennsylvania, la 2 apr.1800, și decedat în martie 1882, precum și în amintirea soției sale Elisabeth. Un obelisc din marmură maronie este dedicat lui Joseph Staddon Barber, născut în Plymouth Devonshire, Anglia și mort la 26 sept.1865 în Pennsyilvania, de unde a fost adus și înhumat aici, unde își avusese domiciliul. Alături este menționat numele soției sale Maria, născută tot în Plymouth și decedată la York Mills. Alte obeliscuri și plăci funerare pomenesc numele diferiților localnici, veniți din Europa și America, pentru a contribui, prin munca și dăruirea lor, la întemeierea Lumii Noi și, în cazul dat, a Canadei. Deși unele inscirpții sunt șterse de vreme ori năpădite de vegetația din jur, prezența lor înseamnă pentru cei de azi un emoționant memento, o întoarcere la istoria de ieri a acestor meleaguri- punct de pornire pentru drumul parcurs până la impresionanta dezvoltare social-economică de astăzi. În lunga călătorie pe care am avut prilejul s-o efectuez prin diferite provincii canadiene Ontario, Quebec, New Brunswick, Nova Scotia, P.E.I., Newfoundland am întâlnit numeroase alte situri ca acesta de pe Yonge Street, care evocă istoria locurilor respective. Căci, după câte se observă, canadienii au un adevărat cult pentru trecutul lor istoric. De altfel, mai toate ghidurile turistice te invită să vizitezi, pe lângă locurile geografice de o deosebită frumusețe, diferite puncte și popasuri de interes istoric, puse în evidență și întreținute cu măiestrie. În acest cadru al venerării propriei istorii, de la populația băștinașă la primii descălecători de țară nouă și la toate evenimentele de seamă care au marcat existența Canadei până în zilele noastre, canadienii au un adevărat cult al eroilor. Eroii sunt, de fapt, toți cei care au luptat, și-au periclitat și jertfit viața în diferite confruntări interne sau internaționale, pentru libertatea, prosperitatea și prestigiul patriei lor, reprezentată prin simbolica frunză de arțar. Ziua de 11 noiembrie a fiecărui an este dedicată eroilor căzuți pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale, sau în bătăliile care au urmat, când armata canadiană s-a aflat alături de cea americană, în diverse zone ale lumii. Tratatul de pace de la sfârșitul primei conflagrații a fost semnat în a unsprezecea lună a anului 1918, a unsprezecea zi a acestei luni (noiembrie), ora 11. Guvernul canadian a declarat în 1931 ziua de 11 noiembrie drept Remembrance Day. În toată Canada, în această zi au loc parade ale veteranilor de război, iar la ora 11 a zilei se păstrează un moment de reculegere în memoria eroilor canadieni, a căror cifră în cele două mari războaie se ridică la peste 100.000. Coroane și jerbe de flori sunt depuse pe mormintele și la monumentele comemorative. Numeroase persoane poartă în această zi la rever o floare de mac artificială, a cărei explicație o găsim în poemul lui John McCrae (din Guelph Ontario, el însuși căzut la datorie în Franța, la 28 ian.1918). Poezia, scrisă în primăvara lui 1915, după a doua bătălie de la Yores, se numește In Flanders Fields și se referă la acel spațiu european în care mulți soldați canadieni au fost uciși și înmormântați în timpul primului război mondial, la care autorul a luat parte ca doctor-chirurg militar. Recitată și cântată peste tot de Remembrance Day, această poemă se înscrie ca un înalt și vibrant elogiu adus neînfricaților eroi canadieni, peste mormintele cărora înfloresc în fiecare vară macii ca de foc ai eternei amintiri și recunoștințe. S-o recitim împreună : In Flanders fields the poppies blow/ Between the crosses, row on row,/ That mark our place, and in the sky/ The larks still bravely singing fly,/ Scarce heard amidst the guns below/ We are the dead. Short days ago/ We lived, felt dawn, saw sunset glow/ Loved and were loved, and now we lie/ In Flanders Fields.// Take up our quarrel with the foe./ To you from falling hands we throw/ The Torch be yours to hold it high./ If ye break faith with us who die/ We shall not sleep, though poppies grow/ In Flanders Fields.
|
Ion Segarceanu 4/18/2007 |
Contact: |
|
|