Avutia si demnitatea nationalã
Moto: ”Fiecare neam are o linie a lui de propasire si stralucire, care face cu putinta un maximum de manifestare pentru fiecare generatie, o continuare a sfortarilor si o imbogatire a culturii nationale neincetat de-a-lungul veacurilor. Cei care nesocotesc aceasta linie se indeparteaza de istorie si isi imping propria lor natie spre decadere.” D.GUSTI
Prezentul, perioada de tranzitie ca orientare si redefinire ne indeamna pe fiecare la autoevaluare, cautare de repere si adevar nemistificat pentru gestionarea resurselor in actiunea viitoare.
Ca atare va propun sa revenim asupra subiectului “avutia nationala” cu un excurs in nuanta mai putin specific inginereasca, dar plin de semnificatii.
Recapituland, avuþia naþionalã conþine o valoare care exprimã eficienþa muncii curente, ca organizare ºi valorificare, plus un uzufruct al preluãrii ºi exploatarii unui patrimoniu (infrastructura nationala, creatiile tehnico-stiintifice si culturale, legaturi de afaceri si monopoluri).
Este o definire a componentelor relativ complecta, careia insa, mai ales astazi trebuie sa-i adaugam un element in plus: demnitatea nationala.
Suntem saraci pentru ca asa ni se spune si ni se arata in jur. Nu consideram bogatia sufleteasca a poporului roman, valoarea spirituala si intelectuala, credinta ce poate muta muntii!
Dupa o calatorie in Occident, pe drumul de intoarcere spre Est se instaleaza treptat derizoriul si saracia, intai parcurgand Ungaria, accentuat in Romania, dar si mai tare mai departe… Ce simtiti,rusine sau durere si manie pentru nedreptate?
Inducerea sentimentului de rusine pentru poporul tau are efecte napraznice asupra venitului national. Este distrusa solidaritatea si moralul in lupta pentru indeplinirea obiectivelor, forta de munca este indemnata sa-si paraseasca tara pentru realizare pe alte meleaguri, dar, mai ales se pierd tinerii cei mai capabili -dezastru echivaland cu un quasi-genocid. Si stim cum a fost pedepsit raposatul presedinte si pentru multimea auto-exilatilor din vremea sa. Prin cei minim 600.000 plecati si dupa 1989, cu pondere mare de elemente cu initiativa si perspectiva, viitorul pe termen mediu este sever afectat. Iar prin insuflarea sentimentului de nemultumire si lipsa de incredere se produce anarhie si nerespectarea progresiva a legilor si moralei.
In paralel, sistemul afectiv al individului - familia, neamul, satul sau orasul in care traieste, subunitati sociale ale natiunii - este atacat prin denigrarea religiilor pamantene si prozelitismul altor culte de aiurea care propun alte ierarhizari si centre de putere. Particularul confirmand generalul sunt de notorietate recenta imixtiunile din onorabilul cult musulman, de sorginte fundamentalista - siita, sunita, talibana etc si gravele prejudicii atrase, ca imagine, dar mai ales prin victimele umane - negatie totala a credintei.
In aceste timpuri de marasm moral cauti sa intelegi prezentul si indreptarea viitoare culegand parerile reperelor intelepciunii si totodata cercetand trecutul, cu elementele lui perene.
De ce spune venerabilul Ioan Paul II ca aici este “Gradina Maicii Domnului”?
De ce prusacul rege Carol I, personaj de mare probitate, devenit ctitorul Romaniei moderne (epoca sa i-a avut pe Eminescu, Creanga, Caragiale/ Grigorescu, Andreescu, Luchian/ Maiorescu si Hasdeu), la izbucnirea Primului Razboi Mondial a declarat neutralitatea armata a tarii, in contra intereselor neamului sau si sacrificandu-si astfel legaturile personale si de sange?
De ce englezoaica regina Maria si suita sa purtau cu mandrie la ocaziile de mare gala, costume populare romanesti?
De ce inainte de “epoca de aur”comunist tinerii eminenti, dar saraci trimisi cu burse in Apus se intorceau firesc in tara, chiar in proportie de peste 100%, aducandu-si unii sotii straine?
Pentru stadiul tehnicii si conditiilor civilizate de aici sau al bogatiilor care din cauza pradaciunilor si subdezvoltarii ne-au situat dintodeauna in coada Europei?
Nu, ci pentru ceva care le transcede, de valoare spirituala, faurita in patru milenii, ceeace simti colindand tara, citindu-i pe Iorga sau Eliade, ascultand intr-o biserica un sfatos preot predicand sau explicand traditiile locului.
Povestind despre originea neamului, Nicolae Iorga subliniaza ca acesta s-a format cu cca.2000 de ani inainte de Isus, din tracii stabiliti aici, de factura sedentara, sateasca, fragmentati de insule de sciti nobili si razboinici,”agatarsii”, cu mari influente ilire evidente in stabilirea pe inaltimi greu accesibile si fortificate. Apoi, prin cucerirea romana provincia a avut satele romane pe vatra satelor trace, mai tarziu cetatile domnitorilor romani s-au asezat unde erau cetatile romane, astfel ca unde sunt orasele noastre sunt centrele cvilizatiilor anterioare. Spre deosebire de sudul Dunarii, aici s-au pastrat in mare parte asezarile in aceleasi locuri si cam cu aceleasi nume, hartile Tarilor Romane cuprinzand hartile satelor cu hrisoave stramosesti au coincis ca hotare din cele mai vechi timpuri.
Si mai subliniaza marele savant ca Tarile Romane sau format foarte incet, organic, una dupa exemplul si cu ajutorul celeilalte, iar ardelenii find supusi mitropoliilor din ele se obisnuisera sa vada steagurile cu vulturul Munteniei si zimbrul Moldovei si pe Domnii lor in strana de la biserica…
Mircea Eliade complecteaza istoricul, sintetizand ca demnitatea romanesca s-a pastrat ferm si imbogatit, in principal prin rezistenta taranimii si aportul intelectualilor.
Dupa Iorga, spre deosebire de Apus, cel mai sarac taran dintodeauna statea drept la judecata suprema a domnitorului, drept pastrat cu mari jertfe in batalii, statul fiind personificat pentru el de un om bun, drept si viteaz si caruia i se adresa ca si Celui de Sus cu “Tu, Doamne”.
Eliade remarca rezistenta taranilor din ultima mie de ani la navalirile barbare si asimilarea cu o putere prodigioasa a elementelor etnice straine, fara alterarea structurii specifice si a puterii de creatie, pastrand si pamantul si libertatea. Spre deosebire de alte popoare care au disparut sau au devenit cenusii si sterpe.
Amuzant si magulitor este ca si faimosul academician francez Frederic Dard, cu pseudonimul San Antonio, autor al seriei de romane omonime face intr-unul dintre ele un lung expozeu relativ la aceste caracteristici, exprimandu-si uimirea si admiratia.
Cat despre intelectuali, Eliade demonstreaza puterea de influentare a inteligentei si poeziei in istorie, in special prin momentul Mihai Eminescu. Prin articolele politice (de dreapta) Eminescu a marcat ideologia multor generatii si, chiar viata natiunii, care si-a insusit in mare parte indemnurile, viziunea si logica sa. La fel cu el, Hasdeu, Parvan Iorga, Nae Ionescu, Blaga, Brancusi, Rebreanu si altii au asimilat masiv culturile universale aventurandu-se in toate geografiile spiritului din istorie, ramanand in final nemarcati de influente si profund nationali in creatie. Asemeni lui Dante, Shakespeare, Cervantes, Rabelais sau Goethe.
In contrast (si in 1935, ca si mai apoi), libertatea spirituala a creatorilor intelectuali sau populari a fost atacata de spiritele marginite, de pseudointelectualii fara structura, sterpi, amorfi si bolnavi, fara traditie si geniu, caracteristici periferiei urbane. Mahalaua n-a putut asimila elementele eterogene nou venite, generand o colectivitate fara demnitate, grotesca (vezi manelele de azi), stralucit combatuta caricatural de marele Caragiale. Stilul de cafenea, verva de secatura sceptica, proverbul mixt si impur al intelepciunii de sluga si enciclopedismul de gazetar nu ne reprezinta, diferenta fiind cea dintre intelectualul creator si parvenitul papagal.
Dupa ocuparea tarii aceasta adversitate a fost utilizata stiintific in recrutarea “cozilor de topor” si a turnatorilor in procesul de aservire prin distrugerea fiintei nationale si a demnitatii, sistematic si continuu pana azi, cand mass-media si in special televiziunile au un efect devastator. Sub eticheta stangista este folosita prin ricoseu si dreapta politica.
Se pot exemplifica actiuni in acest sens:
- Distrugerea elitei intelectuale in inchisori si lagare, in frunte cu presedintele Academiei Romane - Alexandru Lapedatu si punerea la index pentru o lunga perioada (nici acum nu exista integral si nu s-au intocmit exegeze complecte) a lucrarilor lui Iorga, Eliade, Goga, Gusti, Vulcanescu,…
- Stergerea realizarilor Romaniei Mari din cei 25 de ani interbelici cu ritm de dezvoltare similar cu al Japoniei, neintrerupt nici in perioada crizei din 1929-1933, cand restul lumii a regresat! S-au aplicat transferul de cronologie, trucajul documentar, ignorarea, denigrarea sau chiar distrugerea. Incepand cu calea ferata Bumbesti-Livezeni executata pana in ‘44 in proportie de 80% (punctele cele mai dificile), continuata de vechii ingineri carora li s-au adaugat un activism de parada generator de pagube si intarzieri si care a fost prezentata ca o mare victorie a brigazilor muncitoresti… Deoarece grosul marii industrii a fost realizat atunci, fabricile Malaxa de tevi si motoare din Bucuresti (Republica+Faur), Electroputere-Craiova, Otelariile Resita, Hunedoara, Nadlac, industria din Brasov (exceptie Tractorul/ IAR noua producatoare de tractoare, dar fosta de avioane) sau chiar Halele Obor nu apareau in albumele turistice sau de propaganda decat prin imagini interioare sau detalii de fatada, in locul vederilor ample sau perspectivelor aeriene sugestive. Romanii fiind obisnuiti din vechi timpuri cu asistenta medicala gratuita, asigurata de filantropi si stat, cati stiu ca a existat un sistem de Case de Asigurari Sociale si de Sanatate perfect pus la punct, cu spitale moderne, sanatorii si dispensare, cluburi si stadioane muncitoresti si camine de ucenici civilizate (vezi ghetourile de nefamilisti dupa 50 de ani de “progres”)?
- Cultivarea derizoriului nesemnificativ. Recent au fost publicate memorii ale fostului rege Carol II, scrise la batranete si pline de resentimente meschine. Se pare ca personajul a fost unul din cei mai slabi domnitori, un “om neviteaz”, influentabil si oscilant. Dar, totusi era un intelectual de inalta clasa si patriot, cu mari merite social-culturale, in totala contradictie cu sugestia memoriilor. Sub patronajul sau au fost create sau dezvoltate o serie de institutii stiintifice si culturale de mare prestigiu, sugestive prin enumerare; numai in Bucurestiul anului 1938 existau: Societatea Regala Romana de Geografie, Institutul Geologic, Inst.de Cercetari si Experimentatie Forestiera, Inst.de Cercetari Bio-hormonale, Inst.de Chimie Agricola si Alimentara si cel de Chimie Industriala, Inst.Veterinar Pasteur (un mare complex central, nu o cladire minora in capatul Giulestiului, ca azi), Inst.Medical “V.Babes”, Inst.National Zootehnic, Inst.de Seruri si Vaccinuri “I.Cantacuzino”, Inst.de Fiziologie Animala, Inst. Roman de Energie, Inst.Experimental al Tutunului, Inst.de Organizare Stiintifica a Muncii incorporand Comisia de Normalizare, Asociatiunea Romana pt Studiul Conjuncturii Economice, Inst.Meteorologic Central cu 172 statiuni si 900 centre pluviometrice in tara (cate mai sunt azi?), Inst.Geografic Militar, Inst.de Cercetari Agronomice, Inst.de Igiena si Sanatate Publica, Inst.Social Roman, Asociatia Stiintifica pt Enciclopedia Romaniei cu centru de informare si documentare, Asociatia pt Progresul Social, Inst.Central de Statistica editor al Anuarului Statistic+Buletinului Statistic Trimestrial+Buletinului Demografic+Buletinului Preturilor lunar (”nu se vopsea gardul”), Inst.Economic, Inst.de Studii Sud-Est Europene, Academia de Stiinte, Academia de Medicina, Inst.de Balneologie “Prof.A.Teohari” (turism sustinut stiintific, nu cu “draculisme”), Inst.Botanic, Inst.de Literatura, Fundatia Universitara Carol I (Biblioteca Centrala Universitara + loc de intrunire pt studenti + ajutor la tiparirea tezelor sau altor lucrari stiintifice) si Fundatia pt Literatura si Arta Carol II. Aceasta a subventionat tiparirea a peste 150 de volume “in slujba ridicarii morale a poporului si care pot sa difuzeze in intrega natiune cunostintele de care este neaparat nevoie”.
- Negarea traditiilor si specificului local prin introducerea fortata a unor institutii si organizari nefiresti, ca de exemplu a exploatatiilor agricole-gigant. Mihail Manoilescu, bazat pe statisticile temeinice ale ICAR-ului arata in 1939 ca optimul -ca interes national - al marimii gospodariei taranesti raportat la densitatea populatiei il reprezinta cea de 3-10ha, rentabilitatea maxima obtinandu-se la 10-20ha. Date confirmate de statisticile actuale ale UE care confirma pentru Apus media de 19,6ha a fermelor agricole. Se poate adauga, intradevar, ca pentru argatii agricoli (fara pamant) care au venituri de cca 1/3 din cele ale taranilor cu pamant, salariul optim il obtin pe exploatatiile de peste 100ha.
- Falsificarea istoriei tarii si a personalitatilor care au determinat-o, din ratiuni de manipulare. Dupa ce 50 de ani s-a cautat distrugerea statuilor, acum reconstruim intr-o prioritate nefireasca si total inoportuna. Pana la o reevaluare complecta si o acceptare a opiniei publice, Mihai Antonescu a fost un militar roman cu mari merite in Primul Razboi Mondial, stralucit strateg si organizator al armatei, dar cu deficiente tipice in treburile civile, abordate cu “mana forte”. Nu facem deloc asocierea cu actuala tendinta generala din lumea civilizata de demilitarizare chiar a conducerilor fortelor inarmate si controlul lor civil, pentru evitarea tocmai a genului de excese ca cele imputate fostului nostru maresal.
Tranzitand spre elementele directe care determina avutia nationala sunt de observat aprecierile lui Const.Radulescu-Motru privind relativa neperseverenta in munca la romani, cu atentionare pentru prezent. Fruntasul filozofiei interbelice recunoaste acest handicap, explicand insa ca este o deficienta de educatie si rau exemplu. Traditional omul din popor era foarte perseverent, nedespartindu-se de ogorul si ocupatia sa ( cu toate ca era insuficient si nerentabil), existand sate intregi de pescari, ciobani, carutasi sau viticultori sau chiar tipuri sociale caracterizate de port si ocupatie: banatean, ungurean, moldovean. Neperseverenta a aparut in sec.XIX prin inoirea organizarii statului si inmultirea politicienilor si slujbasilor. Functiile la stat fiind usoare si banoase s-au creat o multime improvizate, dupa exemplul din Franta sau aiurea, ocupate fara selectie. Sistemul generalizat a pervertit natura ereditara.
Sa ne regasim demnitatea si sa actionam tenace si responsabil pentru prosperitate.
Economicul dictand politica statelor exista conjuncturi de interese sau elanuri ale opiniei publice imprevizibile, precum cea in care America presedintelui Wilson a sprijinit major formarea Romaniei Mari, succesiv votului Sfatului Tarii din Basarabia, pentru realipire la o tara aflata intr-una din situatiile cele mai critice ale Primului Razboi Mondial.
ing. Dan GHELASE
|
Dan Ghelase 4/15/2007 |
Contact: |
|
|
