Contrapunct in cotidian : Across cultures
Cu sase ani în urma, în 11 Aprilie 2001, aparea în “Observatorul” la aceasta rubrica un articol despre pianistul Li Min Cean care a obtinut premiul întâi la concursul George Enescu din Bucuresti in 1958. Nu banuiam atunci ca povestirea va avea avea o continuare cel putin tot atât de interesanta pe cât i-a fost începutul.
Articolul de atunci se referea la întâlnirea mea cu acest pianist, al carui nume in limba chineza este Li Ming Qiang, (LMQ) dupa peste trei zeci de ani de la concurs. Povestirea s-a oprit la telefonul primit de mine de la LMQ în seara mutarii mele din Montreal la Mississauga, lânga Toronto, în 1997. Am tradus acea povestire în engleza si i-am trimis-o lui LMQ, care a fost încântat, mi-a multumit mult. Am trimis povestirea si altor prieteni si vazând cât le-a placut, am inclus-o în ambele carti publicate in acel an, “Gânduri printre rânduri”, în România si “Smiles in the Mirror” în Canada. Povestirea în engleza mi-a fost solicitata, dupa aparitia ei in volum, de o revista literara online. Adresa mea electronica era afisata alaturi de semnatura. La câteva luni de la publicare am început sa primesc mesaje din toate tarile, în care eram întrebata nu numai amanunte despre LMQ, dar si de unde pot fi procurate CD-urile acestui pianist. Bucuria de a sti ca numele lui LMQ nu fusese uitat, în ciuda faptului ca nu mai putea cânta la pian, mi-a fost însa umbrita de faptul ca nu existau CD-uri ale lui, ci doar vechile discuri vinil, eu având dintre acestea Concertul 5 de Beethoven, primit la întâlnirea de la Montreal. Îmi parea rau când le raspundeam celor ce doreau CD-uri ca acestea nu exista deoarece pianistul astazi nu mai cânta la pian si nu mai înregistreaza.
Am aflat între timp de la o prietena, critic muzical de origina româna stabilit în strainatate, ca atunci când este invitat sa faca parte din jurii internationale, LMQ este însotit în toate calatoriile de un doctor care îi îngrijeste mâinile, la care se pare ca ar avea dureri atroce. Aceasta prietena mi-a povestit o scena la care a asistat ea însasi: erau la un recital al laureatilor concursului de pian la care LMQ fusese invitat în tara repectiva. Prietena mea, pentru a-i face o placere, i-a adus la concert câteva fotografii cu laureatii festivalului George Enescu din 1958, printre care era si LMQ. Acesta s-a uitat prelung la ele, s-a întors catre tânarul doctor de langa el si i-a spus în chineza, traducând apoi în engleza pentru prietena mea: “Iata d-le doctor, vedeti aceste fotografii cu mine tânar? Aceasta este dovada ca am cântat într-adevar la pian înainte de revolutia culturala. Nu m-ati crezut, spuneati ca degetele mele intepenite nu ar fi putut niciodata cânta la pian, dar iata fotografii cu mine luând premiul intâi la concursul de pian din România în 1958!”. Doctorul a fost impresionat de cele vazute.
Cu numai câtiva ani în urma am primit un nou mesaj în enlgleza legat de LMQ, scris de un doctor din Hong Kong, prieten si admirator al lui LMQ. Fiul sau, mi-a scris doctorul, lua lectii particulare de pian cu LMQ. Scopul mesajului era de a-mi cere permisiunea sa traduca povestirea mea “Pianistul” în chineza pentru un ziar local. Spunea ca acuma în China exista multi pianisti tineri foarte talentati, printre care unul pe nume Lang Lang (astazi ajuns, la numai 24 de ani, vedeta internationala) si ca ar vrea, prin acest articol, sa arate ca în China exista o traditie de pian, reamintindu-i tinerei generatii de inaintasii pianistilor de astazi. I-am dat aprobarea traducerii si publicarii textului în China, adaugând ca ar fi poate mai eficient daca s-ar putea edita niste CD-uri cu muzica interpretata de LMQ. Mi-a raspuns ceea ce stiam deja, ca LMQ nu mai cânta. Nu m-am lasat si am sugerat ca s-ar putea trece pe CD-uri înregistrari mai vechi facute pe disc vinil. Mi-a raspuns ca pentru asta ar trebui un sponsor si, multumindu-mi pentru pemisiunea de a traduce articolul în chineza, mi-a promis ca se va gândi la propunerea mea.
Dupa vreun an am primit un mesaj de la acest doctor în care am fost instiintata ca articolul tradus si publicat în China a avut un mare ecou în urma caruia s-au gasit sponsori pentru scoaterea unui album CD cu înregistrari mai vechi ale lui LMQ. Mi-a promis ca ma va anunta când va avea CD-ul si ca mi-l va trimite si mie, dar m-a rugat sa fiu discreta, caci va fi o surpriza pentru LMQ.
Dupa înca un an, vazând ca nu se întâmpla nimica, l-am întrebat pe doctor daca nu avea noutati despre CD. Avea: albumul de 2 CD-uri a aparut în China, dar nu primise înca drept de difuzare în Hong Kong. Puteam însa deja sa vorbesc cu LMQ despre asta, nu mai era secret, primise deja CD-urile si era fericit. Asa ca anul acesta în februarie, când l-am felicitat pe LMQ pentru Anul Nou chinezesc, l-am întrebat cum as putea avea si eu cele doua CD-uri ale lui. Foarte politicos, LMQ mi-a promis ca mi le va copia si mi le va trimite prin posta.
Acum doua saptamani am primit plicul continând copiile celor doua CD-uri, pe care era scris de mâna titlul “ACROSS CULTURES”. Pe o foaie separata era tiparit continutul lor: muzica de Chopin, George Enescu si câtiva compozitori din China.
Nu stiu daca LMQ a aflat cum s-a gasit sponsorul pentru realizarea acestor CD-uri, eu mi-am tinut promisiunea si am fost discreta. Dar nu pot sa nu fiu impresionata de impactul avut de acel articol asupra atâtor oameni si, mai ales, de revenirea pe piata universala a acestui mare pianist. În acest moment, ascultând suita pentru pian de George Enescu, retraiesc o istorie începuta cu aproape jumatate de secol în urma si care, dupa toate probabilitatile, înca nu s-a terminat.
|
Veronica Pavel Lerner 4/11/2007 |
Contact: |
|
|
