Sezatoarea cenaclului Observatorul intr-o agapa istorico-frateasca
Gandul parintelui paroh al Bisericii Sfantul Gheorghe din Toronto, Ioan Bunea, de a ingemana marea sarbatoare crestineasca “Buna Vestire” ( 25 martie ) cu comemorarea “Zilei Basarabiei” ( 27 martie ), a fost impartasit si de organizartorii recentei sezatori a cenaclului nostru.
Asa se face ca proiectata sedinta din luna martie, a fost redimensionata de sala intalnirilor cetatenesti a bisericii, cu estrada si amplificare sonora. Zecile de mese, sutele de scaune de aici s-au ocupat pana la refuz de catre conationali, tineri si varstnici, dupa frumoasa slujba religioasa.
N-a lipsit, ca deobicei, masa cu exponate tiparite, simbolic impartita de cele doua stindarde, romanesc si canadian, intre carti, cataloage, albume si reviste amintind de Romania ori tinand sub coperti imaginea infloritoare si sufletul generos al Canadei.
Iar o aripa de perete, langa estrada, membrii grupului Observatorul au postat pe panouri mari copii dupa documente si fotografii din acel an de intregire nationala, imagini cu Nicolea Titulescu, Mircea Eliade, Regii Romaniei, albume si imagini din Istoria Canadei, a atras indelung atentia privitorilor, inainte de inceperea sezatorii.
Cum intalnirile cenaclului noastru cu publicul, din ultima vreme, au urmarit o cat mai placuta prezentare artistica, cat mai succinte cuvantari, moderatorul sezatorii, dl. Dumitru Popescu, parca pentru a pregati emotional fondul tematic, a deschis programul cu “Balada” lui Ciprian Porumbescu, intr-o interpretare violonistica virtuasa a profesoarei de canto, dra. Andreea Cozea. Si aceasta melodioasa doina culta, dulce-nostalgica, suflet din sufletul pamantului bucovinean pierdut, cu marginea instrainata nu departe de satul in care s-a nascut romanticul compozitor, ne-a vrajit din nou pana la lacrimi, ne-a aprins din nou datoria de a cere istoriei inapoi tinuturile romanesti furate!
Apoi, moderatorul, cu abilitate, a urmat traditia intalnirilor noastre de a rasfoi calendarul marilor personalitati nascute in luna de referinta, dar amintind doar cateva nume, pentru a fixa degraba, pe o scara inversa a timpului, intre Nicolae Titulescu ( 4 martie 1882- 17 martie 1941) si regele Ferdinand I, ziua, zilele istorice, cand Basarabia a fost recastigata si alipita marelui regat romanesc. Cu date certe, plimband parca degetul unui viitor tribunal international pe acele borne vechi de hotar romanesc, pe acele copii de acte si fotografii, vorbitorul a derulat rand pe rand:
- 27 martie 1918, ziua cand, la Chisinau, “SATUL TARII” basarabene a semnat “ACTUL UNIRII”;
- 7 APRILIE 1918, ziua cand Ferdinand a legalizat unirea;
- 21 iulie 1936 ( tratatul de asistenta mutuala intre U.Sovietica si Romania ), ziua cand Nicolae Titulescu a obtinut din partea diplomatiei sovietice o recunoastere provizorie a hotarului romanesc statornicit la Nistru.
Dupa aceasta istorica introducere, cu aceeasi grabnica abilitate, moderatorul a condus un program alternativ de poezie si scurte cuvantari.
De i-am zis program alternativ, nu m-am referit la desprinderea versurilor de discursuri, in fapt acestea fiind imperecheate, ci la sustinerea lor benevola, fie din partea cenaclului, fie din partea bisericii, fie din partea invitatilor.
Pentru a lasa timp celor din sala sa prinda curaj, mi s-a oferit ocazia, ca om de teatru, sa incep programul recitarilor. Binecunoscuta poezie “ Basarabia pe cruce” a cutremurat sufletul audientei. Ascultam ropotul aplauzelor, in timp ce priveam masa grupului de ofiteri romani veniti in Canada la un curs de specializare. M-am gandit la sutele de mii de jertfe ale armatei romane din al doilea razboi mondial, intrata in lupta cu sovietici pentru recucerirea Basarabiei si Bucovinei de nord. Parca intr-un dialog cu dansii, acolo de fata- un adevarat simbol al noii Romanii, scuturata de comunism, intrata de cativa ani buni in Pactul Nord Atlantic, mi-am permis sa actualizez mesajul poemei : “Vin triburi sa ne ia pamant si frati / Si-n fata lor abia rostim cuvantul / Si, prin tacere, suntem vinovati.” Astazi, o lupta armata pentru recucerirea Basarabiei nu este posibila. Ne ramane insa lupta diplomatica. De aceea nu ne este ingaduit sa tacem, trebuie sa strigam, sa ne cerem dreptul istoric asupra unui pamant inscris in acte de mostenire de pe vremea lui Mircea cel Batran si Stefan cel Mare! Am zis si audienta s-a aliat indemnului printr-un alt ropot frenetic de aplauze.
Batranul domn Bota Ioan, cu multa nerabdare a cerut microfonul, pentru a-si citi creatia personala “Basarabia”. In locul unei perfecte rime si cadente poetice, sincera durere batraneasca pentru fratii de un sange instrainati fara de voie ne-a impresionat.
Domnul Tomescu Alexandru, in continuare, intr-o prezentare istorica premergatoare, a evocat vitregul destin al tinutului de peste Prut, mereu la rascruce de rele. “Ca sa invinga atatea nedreptati si suferinte, pe fratii nostri de peste Prut i-a intarit credinta in Dumnezeu, iar intemeierea si recunoasterea Manastirii Basarabiei au fost o victorie cereasca !” A spus vorbitorul. Sub aceasta indumnezeita convingere, cu lacrimi in glas, dl. Tomescu Alexandru a recitat poezia sa “ Frati de peste Prut”. Au zabovit mult timp si in lacrimile inimilor noastre argumentul religios si ruga fierbinte din aceste stihuri: “Romanul s-a nascut crestin… / Adu-ne, Doamne, fratii acasa!”
Dna. Elena Buica, fosta profesoara de limba romana, semnatara rubricii “Prin sita vremii” din revista “Observatorul”, a implinit cu un alt argument framantul Basarabiei de a se uni cu tara-mama: aceeasi limba stramoseasca ! Cu sublinieri vocale dibace, izvorate dintr-o viata de profesorat, dna. Buica ne-a recitat poema “Limba noastra” a basarabeanului Alexei Mateevici ( nascut in Martie 1888-1917 ), cristalina ca un izvor, plin de metafore si simtire romaneasca. Las sa curga “sipotul” unei strofe din poezie si spre inima dv., stimati cititori: “Limba noastra-i limba sfanta, / Limba vechilor cazanii, / Care-o plang si care-o canta / Pe la vatra lor taranii.”
La masa cu tiparituri, alaturi de volumele lui Nicolae Iorga, si cu istoria batrana si adevarata a pamantului dintre Nistru si Prut, opera de capatai a filologului Iurie Colesnic, vicepresedintele Uniunii Scriitorilor din Basarabia, prin titlul ei graitor: “Generatia Unirii”, aprindea ca o candela vointa dintotdeauna a confratilor basarabeni de a se uni cu tara din care au fost desprinsi cu forta.
Din acel colt, pe care l-a pregatit cu minutiozitate , moderatorul sezatorii, ni l-a reamintit pe marele rapsod basarabean Ionel Teodorovici, care, in repetate randuri, intre Chisinau si Iasi sau Bucuresti, si-a cantat, impreuna cu sotia, versurile imperecheate de mana lui, versuri de marturisire ca ne suntem frati, nascuti din aceiasi stramosi, din aceleasi traditii, din aceeasi cultura.
Am ascultat in lacrimi intreaga sala pe sotii Teodorovici, melodii inregistrate pe , dupa CD -uri.
Colega noastra de cenaclu, dna. Eva Strambu, din ascunsa-i pasiune pentru teatru si poezie, ne-a oferit, intr-o dictie clara si nuantata, una din impatimitele creatii poetice ale lui Grigore Vieru, " Clopote la manastirea Capriana” - un eminescian “sunet de clopot” spre ora sfanta de mare unire intr-un cuget si-o credinta ! O poezie cutremuratoare ne-a recitit si Doru Deboveanu. Fundalul sonor era sustinut de melodii minunate.
Din partea grupului de ofiteri veniti aici din Romania la un curs de specializare, dl. colonel dr. Radu Ignat, in cuvantul de multumire pentru invitatia la slujba religioasa si la Agapa frateasca, in numele celor 12 camarazi militari, si-a aratat bucuria de a fi participat la “o adevarata lectie de istorie”. Domnia sa a fost adanc impresionat de sincera si pilduitoarea simtire romaneasca a conationalilor din Canada !
Nea Costica Roman , basarabean de origine, unul din primii sustinatori ai Bisericii Sfantul Gheorghe - capetenia Seniorilor,, dar pe timpul celui de-al doilea razboi mondial, maiorul doctor veterinar Roman Constantin a traversat cu unitatea sa de cavalerie toata intinderea operatiunilor de lupta dintre Prut si Cotul Donului. In concluzie, nenea Costica nu si-a putut retine amara nemultumire cu privire la neimplinirea scopului cu care armata romana a pornit atunci la lupta: recucerirea Basarabiei !
S-au prezentat noi carti scrise de colaboratori ai revistei Observatorul, autorii dand la sfarsit autografe celor interesati.
S-au sarbatorit, conform obiceiului, cei nascuti in luna respectiva.
Agapa istorico-frateasca de la Biserica Sfantul Gheorghe din Toronto s-a incheiat cu cuvantul de multumire pentru reusita sezatorii, pentru participare si colaborare, din partea parintelui Ioan Bunea. Presus de acestea, ademenirea de a canta si noi, cu totii, cei de fata, intr-un glas cele doua imnuri, al Canadei si al Romaniei, a facut de neuitat aceasta sarbatoare, inchinata deopotriva Credintei, Artei si Istoriei.
A consemnat : Stelian Mitadinu
|
Stelian Mitadinu 4/4/2007 |
Contact: |
|
|
