Din presa vremii ( XXXI )
Un mare suflet romanesc dat uitarii
Extras din articolul cu acelasi titlu aparut în “Satul” – anul VIII nr.87, martie 1938
Ciobanul Badea Cartan s-a ridicat din tinuturile Fagarasului unde îsi pastea în tihna turma lui de mioare si a înteles în mintea lui simpla de cioban cata nedreptate apasa asupra fratilor lui din Ardeal. }i zi si noapte, vara si iarna, Badea Cartan n-avea cui împartasi amarul stapanirii straine. De aceea, tot aleanul si-l varsa în nemuritoarele doine ce le canta din fluierul nedespartit de la chimir. Asa ca fluierul si mioarele erau mangaierea lui. Dar într-o zi l-a doborat durerea si s-a hotarat sa treaca muntii dincoace, în Regat, la fratii lui buni. Asa a venit cu turma de oi în Vrancea. Cu el a adus nu numai sufletul fratilor lui subjugati, ci si întreg sufletul Ardealului robit. Aici, în tara libera, Badea Cartan a înteles mult mai bine ca aceiasi frati romani locuiesc si de o parte si de alta a Carpatilor si, în mintea lui simpla dar sanatoasa, si-a faurit visul unirii tuturor romanilor. Era în preajma razboiului din 1877.
Trait sub cerul curat al muntilor, numai cu turma si florile, sufletul lui era ferit de ticalosiile vietii. Din clipa cand a înteles ca neamul romanesc e mare si raspandit în multe laturi din lume, el n-a mai avut hodina. Îl muncea gandul de a-si ajuta din toate puterile neamul si tara. Socotea aceasta cea mai mare datorie a lui. Cand goarna suna în patru laturi de tara, chemand la arme pe toti cei volnici de oaste, Badea Cartan, desi n-avea împliniti anii pentru ostasie, a parasit cu durere turma, lasand-o în “plata Domnului” - si a intrat voluntar în armata romana, bucuros sa-si verse sangele pentru cel mai sfant vis al lui: libertatea tarii si unirea neamului. Izbanda capatata de romani pe campiile Bulgariei i-a întarit si mai mult dorul de lupta pentru unire si libertate, amintindu-si de Ardealul lui subjugat. Întors în satul lui fagarasan, nu fu scutit de cumplite cazne din partea stapanirii. Badea Gheorghe Cartan s-a hotarat sa mearga singur la Viena sa ceara dreptate împaratului pentru multele asupriri ce îndurau romanii din Ardeal.
Ratacind pe strazile Vienei, îi cazura ochii într-o zi pe cartea “Cronica Romanilor” scrisa de Gh. }incai, marele carturar ardelean.. Cum dorul cel aprig al ciobanului fagarasan era de a cunoaste trecutul neamului nostru, nu tinu seama ca ramane descult si flamand prin straini, ci, cu cea din urma para ce avea în chimir, cumpara “Cronica Romanilor”pe care o silabisi apoi cu mare sete, la lumina focului de la tarla. De aici încolo, Badea Cartan izbuti cu multa cazna sa dezlege mai bine iscusinta cartilor. Din “Cronica Romanilor”si altele apoi, a aflat el stralucirea de odinioara a neamului nostru si mai cu seama obarsia noastra latina, vitejiile negraite ale dacilor, apoi izbanzile domnitorilor din principate de la întemeiere etc.
Rapus de dorul de a cunoaste locurile de bastina ale romanilor, Badea Cartan si-a cumparat opinci noi pentru drum lung, a umplut desaga cu merinde si carti, între care n-a uitat sa puna si “Cronica Romanilor” - si, într-o dimineata cu cer straveziu, pe cand turma de mioare nu se desteptase înca, s-a întors evlavios cu fata la rasarit si a înaltat Domnului glas de rugaciune. La plecare, si-a chemast cainii credinciosi, i-a mangaiat si si-a lasat turma în paza lor. Se oprea în scurte popasuri si, dupa truda multa, a ajuns în Italia, închinandu-se tuturor urmelor stramosilor nostri. Badea Cartan a ajuns la Roma descult. Opincile se rupsesera demult pe drum.. Ajuns la “Maica Roma”, cum îi zicea el orasului, a sarutat pietrele Columnei lui Traian. Aceasta s-a întamplat în iarna anului 1896. În fata Columnei lui Traian, a îngenuncheat smerit si lacrimi fierbinti i-au picurat ochii pe lespezi. Atunci a zis ca oarecand batranul Simeon: “Acum slobozeste pre robul Tau, Stapane”.
Dupa calatoria lui în Italia, cumparand peste tot carti despre trecutul nostru si citindu-le, a vazut ca sunt si alte neamuri care se trag din semintia latinilor. Astfel s-a hotarat si a calatorit în Franta si Spania. De aici înainte, el este un vesnic calator. Nu erau sarbatori nationale la care sa nu fie de fata si Badea Gheorghe Cartan. Oriunde te-ai fi aflat pe drumurile tarii, te întalneai cu ciobanul Badea Cartan, cu desaga ticsita de carti. Asa a fost la Putna de s-a închinat la mormantul lui }tefan cel Mare, la Constanta a îngenuncheat în fata statuii lui Ovidiu, marele poet roman izgonit în partile noastre.
Badea Gheorghe Cartan a fost un neasemuit iubitor si raspanditor al cartii romanesti în Ardeal. Pe atunci, romanii nu puteau citi carti din Regat, nu aveau voie. Badea Cartan stia numai el cu cate greutati se strecura peste granita, pe poteci numai de el cunoscute, cu desagii plini cu carti. Umbla din sat în sat, împartind carti romanesti, cumparate din sudoarea lui, pe care le da în dar preotilor, învatatorilor si taranilor, pregatindu-i sufleteste pentru ziua cea mare a Unirii, în care el credea ca în lumina ochilor si pe care o propovaduia ca un prooroc. Închisorile si pedepsele cu care l-a daruit stapanirea ungureasca nu l-au putut opri din drum.
Asa si-a slujit tara Badea Cartan, cu dragoste de sfant, pana cand într-o zi, învins de truda si batranete, a trecut muntii în Vechiul Regat, la Sinaia, sa moara pe pamant liber romanesc. Asa s-a sfarsit din viata Badea Cartan, la leatul 1911, în luna August. Mormantul lui se afla la Sinaia, în pacea codrilor si-n murmurul de ape curate ca si sufletul si gandul lui. Peste mormant s-a asternut uitarea ca peste toate ale lumii. Ciobanul fagarasan a fost unul din taranii vestiti care fac atata cinste neamului si tarii lor.
De ce oare astazi nu dam cu ochii de un urmas al lui Badea Cartan? Romania s-a facut mare. Neamul s-a înmultit, dar un cioban ca acel fagarasan nu mai vedem.
Unde esti Badea Gheorghe Cartan sa-ti umplem noi astazi desagii cu carti sa duci lumina la sate? Astazi nu te-ar mai opri nimeni sa treci muntii, caci visul tau s-a împlinit.
G. Teodorescu – Borca
Cules de Adrian Butoi
|
Adrian Butoi 3/27/2007 |
Contact: |
|
|
