Oameni si lumea : Curajul de a spune lucrurile pe nume
Istoria e plina de exemple de oameni care , prin vorbe sau prin fapte si-au exprimat si aparat cu inversunare ideile in care au crezut si care pentru ei reprezentau adevarul; unele idei s-au dovedit ulterior ca erau gresite , altele au fost recunosute ca valoroase dar faptul esential ramine, acela ca
aceste personaje istorice au "stat drept" in apararea lor.
Incepind cu Moses,Buda, Jesus,si trecind prin Cicero,Galileo,Copernic,Luther, Voltaire,
Spinozza,Robespierre, Danton, Lenin,etc. Totzi au ramas in istorie si unii si-au pierdut viatza aparind un punct de vedere.
Evident cel mai celebru si care a lasat schimbari esentziale in constiintza si spiritul oamenilor a
fost Jesus care si-a dat si viaztza pentru ceea ce a crezut si a propovaduit; crestinii considera ca ce a facut el a fost posibil pentruca era intruparea lui Dumnezeu.
A avea curajul opiniei este o virtute, o calitate spirituala.
Churchill a avut curajul sa le spuna britanicilor adevarul dureros la inceputul
razboiului si acestia totusi l-au urmat pe drumul greu al victoriei.
Evident curajul e dublat de risc; multzi si-au pierdut viaztza aparind adevarul
(Cromwell si atitzia altzii).
Din acesta cauza au iesit din inteligentza populara expresii ca ``sa stai drept dar nu prea drept`` `capul ce se pleaca ,sabia nu-l tae``etc.
A spune ``lucrurilor pe nume`` sau a `spune adevarul in fatza`` a devenit in epoca democratiilor vestice contemporane o cerintza asa de stringenta -pe care politicienii o numesc ``transparentza``-
incit in alegerile presidentiale din Frantza a devenit un slogan electoral (Sarkozy).
Aceasta necesitate s-a dovedit imperioasa in procesul de credibilitate pe
care massele de votanti o cer oamenilor politici; omul modern refuza sa mai fie mintzit .
El cere ca adevarul recunoscut si dovedit ca atare sa fie infatzisat si desbatut fara
ocoluri ca oamenii sa poata face o alegere libera in privintza vietzii si viitorului lor.
A proceda azi -asa cum s-a facut in trecut- in ascunderea adevarului sau mascarea lui sau evitarea de a-l recunoaste, echivaleaza cu inducere in eroare a publicului; ceea ce s-a numit ``ostich syndrome`` sau pe romaneste ``bagarea capului in nisip ca strutzul`` nu mai este acceptabil caci duce la
eroare si obscurantism .
Acesta tendintza a facut ca John -Paul II sa recunoasca eroarea facuta cu sute de ani in urma si sa prezinte scuze pentru atitudinea bisericii fatza de Galilleo; tot acesta grija fatza de adevar a facut pe acualul Papa, Benedict XVI sa afirme ca stiintza si religia nu sunt antagoniste pe drumul
adevarului recunoscind ca pozitiva pozitia lui Gallileo cit si a lui Einstein in aceasta privintza.
A avea curajul opiniei inseamna a recunoaste ca adevarul are un obicei prost : pina la urma , iese la iveala! ca atare , politica strutzului e o stupiditate!
Ion Dinu Ion/ Toronto
|
Ion Dinu Ion 3/22/2007 |
Contact: |
|
|
