Pe urmele stramosilor : ’ Un memoriu despre mama mea romanca’/’ A Memoir of My Romanian Mother’
Pe urmele stramosilor...lui
Kenneth Radu
’ Un memoriu despre mama mea romanca’/’ A Memoir of My Romanian Mother’ sub semnatura lui Kenneth Radu din Montreal mi s-a parut un jurnal de mare subtilitate literara si atasament fata de originea parintilor sai, in plus o marturie pentru descrierea culturii romanesti transmise de-a lungul generatiilor de primii emigranti sositi la inceputul secolului trecut in mica comunitate,Dysart,Saskatchewan.
Cartea este constituita din povestiri adunate de autor de la mama lui, Annie,cu relatari biografice despre copilaria si tineretea acesteia,redarea greutatilor prin care a trecut pana la reusita de a-si intemeia o familie proprie.
Dupa cum afirma autorul ‚’povestirile au aparut in urma dialogurilor sustinute cu mama lui despre anii de tinerete in eforturile de a-si stabili un’ sens al sinelui’ pana la varsta adulta cand si-a preluat rolul de sotie si mama.
„ Annie repeta istorisirile prezentand unele din cele mai grele momente la limita lacrimilor,alteori razand.
Spre sfarsitul vietii ei cand corpul devenise decript,spiritul ei extenuat de decenii de lupta psihologica,.... eu stateam la masa cromata din bucataria ei,band ceai,mancand strudelui ei miraculos si sesizand urgenta indemnului ei:’ scrie despre acestea,scrie’.”
Povestea vietii lui Anne a aparut in urma unei cercetari minutioase din partea autorului,cu resurse documentare de la parintele Stefan Gherasim de la Biserica Ortodoxa din Dysart,o multime de persoane din comunitate ,biblioteca publica din Regina,societatea genealogica din Saskatchewan, precum si incurajarile si sprijinul sotiei sale,Diane.
Speranta familiilor care au venit la inceputul sec xx a fost sa obtina teren agricol sa-l cultive si in felul acesta sa supravietuiasa si sa ofere copiilor un trai mai bun.Dar perioada anilor ’30 de depresie economica a pus la incercari grele populatia.In pofida realitatilor vietii dure din zona preriilor,oamenii au dovedit multa tarie de caracter in a infrunta greutatile.
Kenneth surprinde fermitatea mamei sale , puterea de a lua decizii in situatii disperate.
Dupa moartea parintilor,copiii au fost impartiti la rude si fenomenul stramutarii de la vatra,al despartirii de frati si surori a devenit foarte dureros,lasand sechele psihice profunde in sufletul tinerilor.
Experientele de-a lungul anilor, cand e nevoita sa traiasca la diferite familii departe de frati,o intaresc si-i ascut dorinta de a fi cat mai independenta.
Autorul suprinde cateva elemente esentiale in existenta tinerei femei.
Biserica ortodoxa din Dysart a insemnat pe langa cultura religioasa si un mijloc de conservare si pastrare a traditiilor romanesti,acces la viata sociala ,refugiu si protectie spirituala contra ’duhurilor rele’.Botezul copiilor era considerat ca o procesiune crestina cu rol de intarire si protectie de la D-zeu pentru noul nascut.
Annie’ nu a privit niciodata la parintii ei ca fiind canadieni,ci romani’,tocmai datorita simtului national de a pastra obiceiurile natale si de a le transmite copiilor. Desi nascuta in Canada, Anne a vorbit mai mult romaneste decat in engleza, chiar cu proprii copii cu exceptia celui mai mic fiu,insusi autorul.Desi tentata sa viziteze locul de nastere al parintilor, Anne a preferat sa-l viseze doar ca sa-i consacre un spatiu mitic si sacru in amintire.
Nascuta in Lumea Noua, ea a crescut cu dorinta de a simti soliditatea locului,dorinta care a insotit-o pana la sfarsitul vietii. In constiinta ei si a fratilor au inflorit mereu scantei de traditii romanesti fiindca parintii, Rahila si Samson venisera cu bunuri gospodaresti ca sa le reprezinte traditiile: vartelinite,cuverturi si stergare cu motive populare,icoane ortodoxe ,plug,etc. Anne a absorbit fara eforturi deosebite,instinctiv aproape arta broderiei artistice si crosetatului, priceperi gospodaresti in munca la camp dar si in bucatarie, a avut dintotdeauna o anumita mandrie specific romaneasca de a depune mult efort in prepararea unor meniuri deosebite,de a onora sarbatorile cum se cuvine.
Pentru a a da o nota de autenticitate pasajelor povestite,autorul presara cuvinte romanesti,retete culinare pe alocuri cu explicatiile de rigoare in limba engleza.
Lectura capata o prospetime de neinchipuit, ne apropie de gandurile protagonistilor, tranferand cititorul la timpul istoric ,martor direct la faptele prezentate.
Retetele culinare taranesti din Transilvania s-au perpetuat de-a lungul anilor si s-au transmis prin viu grai copiilor.Astfel in ’ bucataria mamei’ a fost mereu un loc de instruire pentru tinerele fete care se intreceau in pregatirea placintelor,uscatelelor,raciturilor,mamaligii,sarmalelor, ca dovada de mandrie nationala de a depune efort in meniuri speciale,elaborate si ca expresie a generozitatii ,’dragostei pentru familie si prieteni’.
Dintre sarbatorile crestinesti descrise, am sesizat‚’traditia martisorului’
prezenta in scolile romanesti din Dysart .Profesorii planificau activitati speciale in semn de recunoastere pentru elevii romani,foarte numerosi in comunitate.Salile de clasa erau decorate simbolic cu panglici albe si rosii,tinerii isi adresau urari de bunastare sau schimbau mici daruri.
Martisorul a inseninat inimile tinerilor emigranti in pofida zapezii si vremii reci,avand puterea regeneratoare de reinviere a primaverii.
Dintre sarbatorile ortodoxe, un loc de cinste se acorda Pastelui,ceremoniei procesiunii Invierii cu solemnitatea lumanarilor aprinse licarind in serile binecuvantate ceresc de lumina lunii.
Ritualul Pastelui romanesc este prezentat in detalii cu perioada postului,pregatirea cozonacului cu nuci sau mac,mielul traditional,curatenia casei ca moment de purificare spirituala,apoi stradania de a pregati bucate alese si de a ospata pe toti care se intamplau sa poposeasca la usa.
In randul traditiei de Paste cea de decorare a oualelor era foarte cunoscuta.Ouale incondeiate aveau scopul de a fi oferite oaspetilor,iar pentru uz familial,la masa, se fierbeau si se vopseau oua tari.
Urarile specifice de Paste erau nelipsite si astfel s-au transmis nealterate celor tineri din familie.
Indeletnicirile din gospodarie se invatau prin multe exercitii.Tehnica gradinaritului, de exemplu, a fost insusita la gospodaria matusii Sophie prin invatarea normelor de cultivare de ceapa,rosii,varza,etc, studierea efectelelor de clima a soarelui,luminii si brumei ,apoi prin munca sustinuta.
Frustrarile vietii de la tara,umilintele si nedreptatile intampinate in casa matusii Sophie i-au intarit mult vointa lui Anne.La toate acestea s-au adaugat neajunsurile de zi cu zi,resursele financiare reduse pentru cumpararea imbracamintii, dorul fata de sora ei,Tenka.
Anne si-a intarit convingerea ca intr-o zi va ajunge in Regina la Tenka si isi va putea permite prin munca proprie sa isi cumpere niste haine corespunzatoare.
In vremurile acelea,nu au existat legi de protectie a copiilor ,ceea ce a dus de nenumarate ori la situatii abuzive din partea parintilor si rudelor prin fortarea lor la munci foarte grele, care le depaseau puterile fizice.Era si un mod de a acoperi nevoile gospodariei cat mai ieftin cu putinta pentru a intretine familia.
Munca foarte anevoioasa cu plugul nu scutea copiii la varsta frageda si Anne isi aminteste corvoada la camp sub presiunea cizmelor grele, impleticindu-se sub greutatea pamantului ravasit, apoi refugiul mental in contemplarea seninului cerului si a imaginilor din cartile scolare.
Festivitatile legate de ritualul Plugusorului erau prezente in biserica in clinchet de clopotei,cu multumiri lui D-zeu de a le fi ajutat plugarilor,fermierilor sa fie feriti de seceta si maniile Deavolului.
Accidentele de munca,suferinta fizica nu prea erau luate in seama,sau erau neglijate; ne dovedeste intamplarea trista cand Anne este accidentata la la ochi si matusa Sophie o lasa sa-si revina de la sine, considerand ca nu aveau nici timp,nici banii necesari sa consulte vreun medic.
Cursurile scolare au fost pentru Anne intr-un fel si un refugiu de la brutalitatile intampinate la matusa sa ,o sursa de educatie, la care incepuse sa viseze dupa ce invatase bine limba engleza si resimtise gustul lecturii. Dar, nu si-a putut continua studiile si va fi devastata sufleteste ,cand intr-o zi Sophie o anuntat-o fara drept de comentariu ,ca nu va mai merge la scoala. Motivul era fara indoiala acela al responsabilitatilor crescute din famile odata cu nasterea altor copii,avand o portie de munca crescuta.
Privata de privilegiul invataturii, ea a resimtit mult frustrarile,nelinistile absentei educatiei,scolii,profesorilor ,care ar fi calauzit-o in aprofundarea cunostintelor.
Kenneth remarca insa’ inteligenta nativa a mamei lui,cautarea radacinilor in solul din creierul nehranit, ceea ce a supravietuit prin exprimarile de sine in...crosetat,impletit...munca ei cu acul si ata ’.
Autorul urmareste pas cu pas evolutia lui Anne si evidentiaza momentul culminant de rascruce din viata ei,realizarea planului de a-si parasi matusa abuziva si a-si deschide drum spre libertate,calatoria cu trenul spre Regina la sora ei.Reintalnirea cu Tenka ii reda sentimentul refacerii familiale dupa care tanjise atat de mult .
Lectura devine captivanta si in urmarirea destinului Annei in sensul deschiderii drumului ei spre ..viata.
Am fost tentata sa astept mai multe pagini spre finaul cartiil ca sa aud glasul acestei femei curajoase la varsta maturitatii sau batranetii, insa autorul isi opreste nararea la un moment dat dupa ce isi aduce eroina la drum bun.. in stare sa-si deschida o usa , spre lumina si libertate.Dupa o perioada petrecuta la sora ei ,Tenka,Anne a gasit de cuviinta ca venise momentul sa fie pe delpin independenta, si-a gasit curand un servicu, o camera de inchiriat la o familie de prieteni si intrezarim treptat dorinta ei de a-si intemeia o familie cu un tanar,prieten al familiei gazda.
Biografia Annei este fascinanta prin glasul autorului purtator de cuvant si ganduri in numele mamei lui ,prin forta expresiei literare si nu numai,printr-un devotament sustinut al cautarilor’ pe urmele stramosilor’,intelegerii si cinstirii spiritului national romanesc.
Cred ca deschide si o punte de interes spre cunoasterea bogatiei culturii romanesti,o scanteie de recunoastere a valorilor mostenite in inimile emigrantilor si o sursa de interes cultural pentru cititori in general.
Indraznesc sa ma alatur aprecierilor lui Austin Clarke,de pe coperta cartii:
’ Intr-adevar as fi vrut sa fi scris eu aceasta carte.Felicitari,Kenneth Radu!’
Pentru Observatorul din Toronto de la Carabela Cernat din Nova Scotia
|
Carabela Cernat 3/20/2007 |
Contact: |
|
|
