Vacante : In Caraibe
Un intuneric apasator mi-a deschis ochii. Nu stiu unde eram, dar precis nu acasa la mine. Gura si sufletul imi erau uscate iar frica zborului recent imi dadea frisoane sacadate.
M-am sculat din pat atingind recele si fierbintele: gresia si pieptul sotului meu. M-am simtit in siguranta si m-am hotarit sa ma indrept spre ...fereastra hotelului meu.
Citeva secunde au parut o eternitate...voci din trecut ma trimiteau inapoi in pat, sa stau la orizontal, cuminte si cu miinile pe piept. Curiozitatea vietii ma impingea inainte, chicotind zburdalnic pe cind colturile gurii mele aveau tendinta de arcuire.
" Anda, what time is it?
Si am deschis cortina ferestrei hoteluilui meu: Marea Caraibilor.
Turquoise-ul apei mi-a inundat plaminii, cerul de un violet palid se juca cu imaginatia mea iar albul nisipului imi clatea retina
Deci asa arata Raiul pe Pamint...
Neantul mi-a ciufulit parul iar sarutari fierbinti m-au coplesit cu umiditatea evaporata a buzelor de mare. Precis ca tata si mama erau acolo, cu mine, intruchipind aceste superbe forme ale naturii.
Marea Caraibilor ma tinea pe palme, ca pe un rasfatat pui de om, protejat de tot raul de pe pamint.
"Let's go snorkeling, Dusa!"
Am plecat amindoi, eu si sotul meu, sa ne scufundam in inocenta valului de mare, sa spunem "Hello" curcubeielor de pesti si, pentru prima oara, sa am iluzia de a respira prin proprile-mi branhii. Astazi, ieri si miine au incetat sa existe, timpanele devenind orologiile eternitatii subacvatice, in timp ce nori violeti se impungeau in fulgere de foc deasupra Raiului de pe Pamint.
"Please take your shoes off", "Excuse me!?! Take your shoes off!"
Mi-am dat pantofii jos si i-am predat pentru a fi controlati de explosiv la aeroport.
" You know, Madam, we need to do that. It's a safety issue....After 9/11"
Mi-am luat sandalele inapoi de pe banda rulanta, dar era prea tirziu...aveam deja aripioare innotatoare
Mi-am pus nisipul alb inapoi in buzunarul sufletului, mi-am aranjat scoicile ecourilor trecute, in siguranta, printre haine ca sa nu se sparga si,, recunosc, am furat putin din culoarea turquoise din Marea Caraibilor ca sa-mi inund memoria cu putin etern
“Hurry, it’s time to get in!”
Mi-am inchis valiza cu un oftat adinc si am pornit inapoi spre tunelul Realitatii...
de: Iolanda Scripca / San Diego
|
Iolanda Scripca 3/20/2007 |
Contact: |
|
|
