Carpe diem : Canadian Aboriginal Festival (II)
Marea manifestare de la Skydom-Rogers din Toronto reprezintă partea luminoasă, festivă a populatiilor aborigene canadiene. Dar existenta acestora nu se rezumă la atît. Documentându-mă mai pe larg cu privire la acest subiect, în scopul redactării prezentului articol, am descoperit si alte fatete, unele destul de contradictorii si surpinzătoare, ale problemei în cauză.
Situatia străvechilor aborigeni se află încă demult în atentia oficialitătilor canadiene, la nivel federal si provincial, fiind repusă pe tapet cu fiecare schimbare si reînnoire guvernamentală. Această populatie cunoaste în prezent o rapidă crestere, ceea ce determină o atitudine politică adecvată si o responsabilitate sporită a factorilor diriguitori.
Dovezile acestor preocupări există în mai toate zonele administrative ale Canadei. In GTA, de pildă, unde vietuiesc peste 70.000 de descendenti ai comunitătilor ancestrale, functionează un foarte activ „Native Canadian Centre of Toronto”, situat în Spadina Rd., 16. Obiectivul său este acela de „ a oferi programe si servicii populatiei aborigene, care reflectă perspectivele culturii traditionale a acesteia”. Între facilitătile sale se numără : clase de învătare a unor limbi native, cercuri de discutii între bărbati si femei, între tineri si vârstnici, accesare-computer si internet, ajutorarea celor fără locuinte (homeless), depistarea de joburi, combaterea diabetului, a fumatului si alcoolismului, actiuni turistice, deprinderea unor meserii si arte specifice activitătii recreative etc. Spatiile sale pot fi închiriate celor interesati pentru nunti, petreceri, conferinte, ateliere de lucru si diferite alte întâlniri comunitare. Un autor al unei cărti intitulată „The Meeting Place: Aboriginal Life in Toronto” nota: „Native people continued to live in the Toronto area both as individuals and communities, but they were like a fire that lives under the moss, burning gently but with little smoke”. Să fie, oare, Centrul respectiv o încercare de salvare a etnicilor nativi de la ardere lentă, sub tăciunii mocnind ai unui timp rezolut?...
La Ottawa (Merton Street, 14) îsi derulează activitatea „The Aboriginal Association of Southern Ontario”, care promovează programe de călătorii si vizite în diferite zone si rezervatii indigene, spre cunoasterea locuitorilor acestora „la ei acasă”. Manifestările organizate aici atrag si încântă multimile de oaspeti, interesati de habitatul, dansurile, lucrările artizanale, mâncărurile si ospitalitatea nedezmintită a gazdelor.
La Peterborough se află „Canadian Canoe Museum”, care reprezintă o „poartă de intrare în superba regiune a lacurilor de la Kawartha”. Cinstind măestria vechilor autohtoni pentru construirea ingenioaselor si suplelor mijloace de transport acvatice, acest muzeu se înscrie în seria celorlalte institutii evocatoare (cum sunt cele din Midland, de exemplu), existente în diferite zone din Ontario si din alte provincii, regiuni si teritorii canadiene.
Pe lângă toate aceste mărturii ale preocupărilor de a trata comunitătile nativilor ca pe o parte integrantă a vietii si civilizatiei acestei tări, presa si imaginile TV ne furnizează o serie de aspecte mai delicate, de probleme si dificultăti cu care se confruntă atît populatiile aborigene, cât si guvernantii actuali, în raport cu aceste populatii. În perioada Festivalului mentionat, „Toronto Star” aducea în dezbatere spinoasa chestiune a promisiunilor neonorate ale unor factori politici privind îmbunătătirea generală a situatiei vechilor băstinasi, răspânditi pe tot cuprinsul Canadei. Mai concret : este vorba despre „Acordul Kelowna” (oras în British Columbia), semnat de fostul prim-ministru Paul Martin si alti lideri provinciali cu reprezentantii populatiilor indigene, apreciat atunci de multi politicieni, între care si premierul Dalton McGuinty, ca un „act istoric”. Prin acest acord, convenit, pare-se, de fostul prim-ministru sub presiunea alegerilor ce se conturau, se stabilea alocarea de către guvernul federal liberal a sumei de 5,1 miliarde dolari pe o perioadă de 5 ani, pentru combaterea sărăciei în rândurile nativilor, îmbunătătirea conditiilor de locuit, a asistentei medicale, a resurselor de apă potabilă si hrană, a sistemului educational etc. În prezent, însă, noul guvern conservator al lui Stephen Harper refuză să aplice acest acord, căruia îi contestă, sub diverse aspecte, valabilitatea. Departe de a ignora nevoile reale ale vietii băstinasilor, actualul prim-ministru sustine că „afacerea” Kelowna a fost o promisiune de campanie electorală, fără toate datele juridice necesare (semnături, parafă, detalii de punere în practică etc.). De aceea, se precizează, noul guvern federal nu-si poate asuma ceea ce a reprezentat mai mult un proiect, decât o conventie cu consecinte legislative. Phil Fontaine, „national chief of the Assembly of First Nations”, pe care l-am citat si cu prilejul prezentării Festivalului, si-a exprimat, într-un interviu, dezamăgirea cu privire la refuzul de materializare a celor stabilite la Kelowna. „Dacă acest acord nu va fi onorat, sublinia el, frustrările populatiilor native vor creste. Astfel, se vor înmulti revoltele similare celor din Caledonia”...
Acelasi „Toronto Star” evocă într-un amplu articol semnat de Marie Wadden, jurnalistă specializată în radiografierea vietii comunitătilor originare de azi (între care si cele din îndepărtatul Labrador), cercetările si actiunile practice întreprinse de doi intelectuali, desprinsi din mediile acestor comunităti. Este vorba de Dr.Cornelia Wieman, prezentată drept „Canada s Aboriginal Psychiatrist”, profesoară la Universitatea din Toronto, co-director al „Indigenous Health Research Program”. Alături de aceasta, este reliefată personalitatea medicului Peter Menzies, manager pentru serviciile aborigene la „Centre for Mental Health and Addiction in Toronto”. Fiecare în domeniul său, cei doi încearcă să descopere rădăcinile si antidotul unor traume frecvente ale co-etnicilor lor – alcoolismul, drogurile, sexualitatea, suicidul, bolile mintale etc. „Eu doresc să dobândim o stare mai bună a sănătătii mintale a semenilor nostri – se confesa cea dintîi. Mi-ar plăcea să văd un procent mai mic al arestărilor, încarcerărilor si sinuciderilor. Vreau să fiu părtasă la solutiile privind toate aceste probleme”. Fără îndoială, rezultatele celor doi cercetători si practicieni, ca si ale altora asemenea lor, reprezintă generoase sugestii si propuneri, menite a contribui la ameliorarea stării de spirit a nativilor canadieni, la integrarea acestora în sistemul mostenirii lor culturale, în armonioasă concordantă cu valorile si dinamica vietii hiper-moderne de azi...
|
Ion Segarceanu 3/12/2007 |
Contact: |
|
|
